Centrul cultural Tjibaou este o instituție publică destinată promovării culturii kanak, situată între golfurile Tina și Magenta, pe o peninsulă din periferia orașului Nouméa, în Noua Caledonie. Este administrat de Agenția pentru Dezvoltarea Culturii Kanak (ADCK), instituție publică cu caracter administrativ (EPCA) a statului, înființată în 1989 și transferată către Noua Caledonie în august 2012.Transfer semnat la 21 august 2012, articol în Les Nouvelles Calédoniennes din 22 août 2012, Titlul este disponibil exclusiv pe site-ul ziarului , articolul complet fiind accesibil doar prin abonament
Centrul cultural Tjibaou este: Un pol de dezvoltare a creației artistice kanak și un centru de promovare a culturii contemporane kanak. Acesta promovează cultura kanak prin patrimoniul său, prin actualitatea sa și prin creațiile sale. Un loc privilegiat de întâlnire și de creație culturală în Noua Caledonie. În timp ce acordă culturii kanake statutul de „cultură de referință”, acesta stimulează apariția unor practici și referințe culturale noi și comune în Noua Caledonie.Selim Lander : "Le Centre culturel Tjibaou - La culture au service de la paix en Nouvelle-Calédonie" (Centrul Cultural Tjibaou – Cultura în slujba păcii în Noua Caledonie ), Mondesfrancophones.com Un pol de influență și de schimburi culturale internaționale.
Acest complex policultural este, așadar, în același timp un muzeu, o mediatecă, un palat al congreselor, un centru de spectacole, un centru de cercetare și creație, precum și un parc peisagistic și botanic.
Construcția clădirii, inclusă în „Marile proiecte de arhitectură și urbanism” ale lui François Mitterrand, s-a desfășurat între 1995 și 1998, conform planurilor arhitectului italian Renzo Piano.
Nume Numele său a fost ales în omagiu adus liderului independentist kanak Jean-Marie Tjibaou, inițiatorul acestui proiect, care organizase în apropierea acestui loc festivalul Melanesia 2000.Spre deosebire de ceea ce se scrie sau se spune adesea, Centrul Cultural Tjibaou nu este construit pe locul unde a avut loc festivalul Melanesia 2000. Acest festival s-a desfășurat în valea situată la câteva sute de metri înainte de a ajunge la CCT. Această vale este ocupată astăzi de unul dintre green-urile terenului de golf Tina. Denumirea oficială exactă a centrului este Centrul Cultural Tjibaou și nu Centrul Cultural Kanak Jean-Marie Tjibaou sau Centrul Cultural Jean-Marie Tjibaou; acest aspect a făcut, de altfel, obiectul unei explicații din partea șefilor tradiționali cu ocazia inaugurării centrului, în mai 1998; cu această ocazie, clanul Tjibaou a organizat o ceremonie tradițională pentru a consacra donarea numelui lor centrului.
Istoric Prevăzut prin acordurile de la Matignon din 1988, acest centru al culturii kanak a fost construit între 1995 (șantierul a fost deschis pe 4 martie în acel an) și 1998 de către arhitectul Renzo Piano (al cărui proiect a fost ales în 1991) pe un teren de 8 hectare cedat gratuit către ADCK de către orașul Nouméa pe 28 noiembrie 1991. Șantierul se înscrie în cadrul programului „Grands Travaux de la République” (Marile Lucrări ale Republicii), demarat sub președinția lui François Mitterrand.
Inaugurat în 4 și 5 mai 1998 de către prim-ministrul Lionel Jospin, în momentul semnării Acordului de la Nouméa, și deschis publicului începând cu 15 iunie 1998, clădirea a costat 320 de milioane de franci francezi,Sumă indicată pe site-ul oficial al centrului cultural adică 5,82 miliarde de franci CFP, la valoarea din 1991.
Arhitectură și organizare
Concepția sa arhitecturală reprezintă o interpretare modernă și monumentală a arhitecturii vernaculare a insulei, integrată în mediul înconjurător și întinzându-se pe o suprafață de 8 ha. Această clădire a fost proiectată de arhitectul italian Renzo Piano, câștigătorul unui concurs internațional din 1991, în colaborare cu ADCK, al cărei consiliu de administrație este prezidat din 1990 de Marie-Claude, văduva lui Jean-Marie Tjibaou.Filmul documentar Renzo Piano Le chemin kanak co-produs în 2008 de aaa production, RFO, CANAL OVERSEAS PRODUCTIONS et ADCK Centre culturel Tjibaou Centrul cuprinde mai multe spații. Architecture du Centre culturel Tjibaou sur le site de l'ADCK (Arhitectura Centrului Cultural Tjibaou pe site-ul ADCK) Centrul cuprinde mai multe spații.
Clădirea principală Partea principală a Centrului este o clădire de 6 970 m², alcătuită în special din zece structuri înalte, nervurate și conice, care amintesc de colibele tradiționale kanake, și dispuse pe o lungime de 230 m de-a lungul unui arc orientat nord-est/sud-vest. Scheletul acestor colibe este mixt: lemn de iroko lamelat-lipit și oțel. Dimensiunile lor sunt variabile: trei mari, de câte 140 m² și 28 m înălțime fiecare, trei medii, de câte 92 m² și 22 m înălțime fiecare și, în sfârșit, patru mici, de câte 55 m² și 20 m înălțime fiecare. Acestea sunt flancate de o clădire mai joasă, plată, cu o alee care deservește colibele (termenul „alee” făcând referire la aleea centrală specifică locuinței tradiționale kanak) și diferite săli. Astfel configurată, clădirea principală este împărțită în trei „sate”, fiecare având o funcție specifică, de la nord-est la sud-vest.Visite guidée du Centre culturel Tjibaou sur le site officiel de l'ADCK (Tur ghidat al Centrului Cultural Tjibaou pe site-ul oficial al ADCK) „Satul 1”, sau „satul kanak”, dedicat „identității și colecțiilor kanake și oceanice”, un spațiu muzeografic destinat prezentării culturilor tradiționale și moderne din Pacific, care cuprinde: Mica „cabană Bwenadoo” („adunare tradițională” în cèmuhi), care găzduiește expoziții din colecțiile patrimoniului kanak, împrumutate de la muzee internaționale, în special de la Muzeul Omului și de la Musée du quai Branly din Paris, Marea „casă Jinu” („spirit” în limba pije, fwâi), care permite descoperirea civilizațiilor vechi de mii de ani din Pacific prin intermediul sculpturilor monumentale tradiționale din Vanuatu, Papua Noua Guinee, Noua Guinee Occidentală, Noua Zeelandă și Noua Caledonie, realizate special pentru acest centru, „Casa Kanaké” de dimensiuni medii (numită astfel după strămoșul comun dintr-un mit în limba paicî, pus în scenă de Jean-Marie Tjibaou cu ocazia festivalului Melanesia 2000), un spațiu multimedia care oferă proiecții video continue pe un ecran gigant despre „memoria, căutarea și afirmarea culturii kanak” și care aruncă „o privire asupra filosofiei și modului său de viață”, „casa Pérui” („întâlnire” în limba nêlêmwa), care găzduiește cafeneaua, „Sala Bérétara” („a privi, a admira” în xârâcùù), situată vizavi de cabana Jinu, expoziție permanentă reînnoită anual cu o parte din colecția publică a Fondului de artă contemporană kanak și oceanian (FACKO), constituit și gestionat de ADCK (care dispune de peste 800 de piese excepționale, numărul acestora fiind în continuă creștere), „Sala Kavitara” („sculptură de prag” în ajië), situată vizavi de coliba Kanaké, destinată expozițiilor temporare ale artiștilor contemporani, „Sala Sisia” („a te mișca, a cânta, a dansa” în limba faga uvea), situată vizavi de cabana Pérui, este o mare sală de spectacole acoperită și subterană, cu o capacitate de 400 de locuri și o scenă de 257 m², dotată cu echipamente tehnice și acustice pentru a găzdui concerte sau spectacole ale unor artiști, formații sau trupe locale, naționale, regionale sau internaționale, Magazinul, situat tot vizavi de cabana Pérui și lângă intrarea principală a clădirii care separă satele 1 și 2, oferă vizitatorilor posibilitatea de a achiziționa obiecte de artizanat, suveniruri sau articole promoționale, precum și produse multimedia (cărți, reviste, afișe, cărți poștale, casete video, CD-uri și casete audio), precum și lucrări istorice și literare despre culturile kanake sau oceanice (cărți, reviste, afișe, cărți poștale, casete video, CD-uri, casete sau lucrări istorice și literare), „Satul 2”, care găzduiește mediateca și un centru de artă contemporană, cu: mica „căsuță Ngan Vhalik” („casa cuvântului” în limba pije), dedicată materialelor audiovizuale (165 000 de imagini statice, precum fotografii sau cărți poștale vechi, 3 000 de DVD-uri și casete video, 2 500 de filme de arhivă, 6 000 de CD-uri și casete audio, 350 de ore de înregistrări sonore de arhivă, 50 de CD-ROM-uri și o selecție de site-uri internet dedicate Oceaniei,Présentation de la médiathèque du centre culturel Tjibaou sur son site internet (Prezentarea mediatecii Centrului Cultural Tjibaou pe site-ul web propriu) Marea „case Mwà Véé” („casa cuvântului” în nââ drubéa), care servește drept bibliotecă (17 000 de lucrări, 500 de teze și memorii, 1 100 de tiraje separate și dosare, precum și 280 de titluri de periodice), dotată, de asemenea, cu un spațiu de lucru cu acces la anumite CD-ROM-uri, CD-uri audio și site-uri internet, Mica „casă Umatë” („podul de igname” în drehu) pentru expoziții temporare, „Sala Komwi” („a expune, a arăta” în nemi) pentru expoziții temporare pe două niveluri, situată vizavi de casa Ngan Vhalik, o sală de ședințe și conferințe, situată vizavi de casa Umatë, „Satul 3”, dedicat „întâlnirii și reflecției”, cu o vocație preponderent pedagogică și orientat către tineri și copii: Mica „cabană Mâlep” („a trăi” în nyelâyu), unde se organizează o prezentare și un omagiu adus vieții și operei lui Jean-Marie Tjibaou, Marea „cabană Eman” („palavră” în nengone), care servește drept spațiu multimedia pentru conferințe, dezbateri și întâlniri, Mica „cabană Vinimoï” („a spune povești copiilor” în ajië), cu o expoziție permanentă care prezintă proiectul arhitectural al Centrului, Birourile administrative, situate vizavi de cabana Eman.
La CSTB (Centrul științific și tehnic pentru construcții) din Nantes a fost realizat un studiu în tunelul aerodinamic, cu măsurarea presiunilor locale, pe o machetă din plexiglas la scara 1/100 a acestei structuri. Referințe în secțiunea „Arhitectură ciclonică” de pe site-ul CSTB din Nantes Machetă realizată de Atelierul Blanchard
Această clădire principală este înconjurată de o serie de spații exterioare.
Spații exterioare
Aceste spații amenajate în aer liber, în mijlocul vegetației (de tip pădure uscată și mangrove), cuprind: „poteca kanak”, al cărei traseu înconjoară clădirea principală și spațiul Ape Vila, este un traseu inițiatic în mijlocul vegetației, mărginit de specii endemice, menit să-i explice vizitatorului simbolistica vegetală în societatea kanakă și să reconstituie, prin limbajul plantelor, cele cinci etape ale mitului primului om, Téâ Kanaké (originea ființelor, pământul hrănitor, pământul strămoșilor, țara spiritelor și renașterea). „zona tradițională Mwakaa” („spațiul conducătorilor” în nââ drubéa), situată sub satul 1, organizată în jurul a trei colibe mari care reprezintă specificul arhitectural al provinciilor (colibele mari din Sud, cea mai înaltă și cea mai îngustă, din Nord și din Insulele Loyauté, cea mai joasă și cea mai lată), dar și de un fare polinezian ușor retras, „leagă trecutul de prezent și fundamentează legitimitatea sitului”, servind drept loc de dialog, de viață și de schimburi tradiționale. Acest spațiu este mărginit la sud de plaja 1000. Numele acestei plaje provine de la tabăra de vacanță „Plage 1000”, organizată pentru copii în anii 1970, în timpul vacanței de vară. „Spațiul Kâmi Yo” („ritmul și dansul” în kwênyii), situat la sud de teritoriul tradițional și mai jos de Belvedere, pe malul mării și lângă plaja 1000, găzduiește o scenă în aer liber destinată în principal concertelor mari ale vedetelor internaționale și poate primi până la 4 500 de persoane.Présentation du département spectacles de l'ADCK sur son site officiel (Prezentarea departamentului de spectacole al ADCK pe site-ul oficial propriu)