Bivolul de apă sălbatic (Bubalus arnee), cunoscut și sub numele de bivol asiatic sau pur și simplu bivol sălbatic, este o bovină de mari dimensiuni, nativă din subcontinentul indian și Asia de Sud-Est. Bivolul de apă sălbatic este cel mai probabil strămoșul bivolilor de apă domestici (Bubalus bubalus).

Începând cu anul 1986, bivolul de apă sălbatic este inclus pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) cu statutul de specie în „pericol de dispariție”. Situația sa critică este cauzată de faptul că populația globală a scăzut dramatic, însumând în prezent mai puțin de 4.000 de indivizi maturi la nivel mondial.

Etimologie Denumirea specifică arnee amintește de cuvântul sanscrit clasic arnī, care înseamnă bivoliță sălbatică.

Taxonomie

Denumirea științifică a bivolului de apă sălbatic a trecut prin mai multe etape de revizuire și clasificare din partea naturaliștilor. Numele Bos arnee a fost propus de Robert Kerr, care a descris specia pe baza unui specimen zoologic din Bengal (nordul Indiei), constând într-un craniu cu coarne. Denumirea Bubalus arnee a fost propusă de Charles Hamilton Smith, care a introdus numele generic Bubalus pentru a grupa bovidele ce prezentau caracteristici anatomice specifice: cap mare, frunte îngustă și convexă, coarne plate îndoite lateral, urechi în formă de pâlnie, salbă (pliu al pielii gâtului) mică și coadă subțire. Autorii de mai târziu au subordonat bivolul de apă sălbatic, în mod alternativ, genurilor Bos, Bubalus sau Buffelus.

În anul 2003, Comisia Internațională pentru Nomenclatură Zoologică (ICZN) a inclus Bubalus arnee pe Lista Oficială a Numelor Specifice în Zoologie, recunoscând oficial validitatea acestei denumiri pentru specia sălbatică. În prezent, majoritatea autorilor au adoptat binomul Bubalus arnee ca nume valid pentru acest taxon.

Deși legătura filogenetică generală este acceptată, detaliile genetice fine ale speciei rămân încă parțial neelucidate. Bivolul de apă sălbatic este considerat cel mai probabil strămoș direct și progenitorul bivolului de apă domestic modern. În prezent, sunt disponibile doar câteva secvențe ADN provenite de la populațiile de bivoli de apă sălbatici. Din acest motiv, variația genetică din cadrul speciei este încă neclară, la fel și modul exact în care aceasta se înrudește cu tipul domestic de râu și cu bivolul de mlaștină Carabao.

Descriere

Bivolul de apă sălbatic este considerabil mai mare și mai greu decât forma sa domestică, numărându-se printre cele mai masive specii de bovid sălbatic actuale (fiind doar puțin mai mic decât gaurul). Înălțimea la greabăn măsoară între 150 și 190 cm. Lungimea corpului (cap-trunchi) este cuprinsă între 240 și 300 cm, fiind completată de o coadă lungă de 60–100 cm. Greutatea variază în mod normal între 600 și 1.200 kg. Ca punct de referință, greutatea medie înregistrată în cazul a trei exemplare crescute în captivitate a fost de 900 kg.

Pielea are o culoare ce variază de la gri-cenușiu până la negru. Părul, moderat de lung, aspru și rar, este orientat spre înainte, pornind de la șolduri și mergând până la capul lung și îngust. Pe frunte prezintă un smoc de păr caracteristic, iar urechile sunt comparativ mici. Copitele sunt mari și late (răsfirate), o adaptare excelentă pentru deplasarea pe terenuri mlăștinoase, iar vârful cozii este stufos.

Ambele sexe poartă coarne remarcabile, care reprezintă o trăsătură definitorie a speciei. Coarnele sunt masive la bază și extrem de largi, având o deschidere ce poate atinge până la 2 metri de-a lungul marginilor exterioare. Prin aceste dimensiuni impresionante, coarnele bivolului de apă sălbatic depășesc în mărime coarnele oricărui alt bovid viu de pe planetă.

Comportament

Bivolul de apă sălbatic prezintă un ritm de activitate flexibil, fiind activ atât în timpul zilei (diurn), cât și în timpul nopții (nocturn). Organizarea sa socială este bine ierarhizată.

Femelele adulte și puii lor formează turme stabile de până la 30 de indivizi. Aceste grupuri au teritorii cu suprafețe cuprinse între 170 și 1.000 de hectare, ce includ zone specifice pentru odihnă, păscut, scăldat în noroi și adăpat. Turmele sunt conduse întotdeauna de vaci bătrâne, chiar și atunci când în grup se află masculi. În regiunea Assam, mărimea acestor grupuri variază mai restrâns, între 3 și 30 de indivizi. Mai multe turme se pot asocia pentru a forma turme mari, de 30 până la 500 de animale, care se adună în special în zonele de odihnă. Masculii adulți formează grupuri de burlaci de până la 10 indivizi, în timp ce masculii mai în vârstă sunt adesea solitari. Aceștia petrec întregul sezon uscat separați de turmele femelelor.

Reproducere În cea mai mare parte a arealului lor, bivolii sălbatici se reproduc sezonier, de regulă în lunile octombrie și noiembrie. Cu toate acestea, unele populații se pot reproduce pe tot parcursul anului. Masculii dominanți se împerechează cu femelele dintr-un clan, fiind izgoniți de acestea imediat după finalizarea actului. Perioada de gestație durează între 10 și 11 luni, iar intervalul dintre fătări este de un an. Femelele dau naștere, de regulă, unui singur pui, deși nașterile gemelare sunt posibile. Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de 18 luni, în timp ce femelele devin mature la vârsta de trei ani. Speranța maximă de viață cunoscută în sălbăticie este de 25 de ani.

Hrană Bivolul de apă sălbatic este, prin preferință, un animal pășunător. Se hrănește în principal cu graminee atunci când acestea sunt disponibile (cum ar fi iarba de Bermuda) și rogoz din genul Cyperus. De asemenea, consumă și alte plante ierboase, fructe, scoarță de copac, precum și frunze sau lăstari de arbori și arbuști.

Bivolii pătrund adesea în culturile agricole, hrănindu-se cu orez, trestie de zahăr și iută, provocând uneori daune considerabile.

În timpul Pleistocenului, dieta speciei era mult mai variată; animalele căutau hrană atât în pădurile și zonele împădurite dominate de plante de tip C3, cât și în savanele dominate de plante de tip C4. În prezent, habitatul și dieta lor sunt restricționate exclusiv la acest ultim tip de mediu (C4).

Galerie

Note

Legături externe

IUCN Asian Wild Cattle Specialist Group: Water buffalo (Bubalus arnee) Wild Cattle Conservation Project Animal Info: Wild water buffalo Wildlife Trust of India February 2006: Wild buffalo faces extinction The Hindu February 2006: Project to conserve wild Asian buffalo

Categorie:Bubalus Categorie:Mamifere din Asia Categorie:Mamifere descrise în 1792