Wake in Fright (lansat inițial ca Outback în afara Australiei) este un film thriller psihologic australian din 1971, regizat de Ted Kotcheff, scris de Evan Jones, și avându-i în rolurile principale pe Gary Bond, Donald Pleasence, Chips Rafferty, Sylvia Kay și Jack Thompson. Bazat pe romanul omonim al lui Kenneth Cook din 1961, filmul urmărește povestea unui tânăr profesor care alunecă într-o spirală a degradării morale după ce se trezește blocat într-un oraș izolat din ținutul australian îndepărtat.

Filmat pe platourile din Broken Hill și Sydney, Wake in Fright a fost o coproducție internațională între Australia, Regatul Unit și Statele Unite. Alături de Walkabout (1971), filmul a fost unul dintre cele două producții australiene selectate în competiția pentru Palme d'Or la cea de-a 24-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes. Deși apreciat de critici la momentul lansării, a avut încasări slabe în Australia, în parte din cauza promovării insuficiente realizate de United Artists, precum și a controverselor legate de modul în care a fost redată viața din interiorul continentului, inclusiv o scenă de vânătoare în care canguri adevărați sunt împușcați și uciși.

Până în anii 1990, Wake in Fright devenise un film cult, fiind unul dintre marile filme pierdute ale Australiei, după dispariția negativului original. Recuperat și restaurat în 2004, filmul a fost relansat în 2009 la Cannes și în cinematografele australiene, primind elogiul criticilor. Astăzi este considerat un reper al Noului Val australian,Rapold, Nicolas (4 October 2012). "'Wake in Fright' and Australian New Wave", The New York Times. Retrieved 12 January 2012. și, alături de Picnic la Hanging Rock (1975), unul dintre cele mai bune filme australiene. Acțiune

John Grant, un tânăr profesor din Tiboonda, o așezare izolată din pustiul australian, pleacă în vacanța de Crăciun spre Sydney pentru a-și vizita iubita, Robyn. Înainte de a ajunge la avion, trebuie să treacă prin orașul minier Bundanyabba, cunoscut de localnici sub numele de „The Yabba”. Ajuns acolo, intră într-un pub, și îl întâlnește pe polițistul Jock Crawford, cu care se împrietenește după câteva pahare de bere. Crawford îl duce într-un club militar, unde asistă la o ceremonie comemorativă, și îi prezintă jocul ilegal de noroc „two-up”. Tot atunci îl cunoaște pe Clarence „Doc” Tydon, un medic alcoolic și retras, care trăiește în afara regulilor societății.

John decide să încerce jocul „two-up”. La început are noroc și câștigă câteva runde, dar riscă tot mai mulți bani prin pariuri. Dorind să obțină suma necesară pentru a scăpa de contractul de muncă ce îl obligă să rămână în Tiboonda, continuă să joace și pierde tot ce avea. Fără bani și posibilitatea de a pleca spre Sydney, rămâne blocat în The Yabba, unde ajunge să intre în cercul localnicilor. Îl cunoaște pe Tim Hynes și merge la casa acestuia, unde îi întâlnește pe fiica lui, Janette, și pe prietenii familiei, minerii Dick și Joe. Împreună petrec ore întregi bând, iar mai târziu li se alătură și Doc.

În urma desfrâului, John ajunge în coliba izolată a lui Doc, unde i se oferă mâncare și medicamente pentru mahmureală. Doc îi povestește despre viața pe care a ales să o ducă departe de convențiile sociale. De asemenea, îi vorbește despre relația sa neobișnuită cu Janette. La scurt timp, John pleacă împreună cu Doc, Dick și Joe într-o vânătoare de canguri care se transformă într-un episod violent. Cei patru urmăresc și ucid animale, iar John, deși lipsit de experiență, participă la carnagiu. După aceea, grupul ajunge la un pub izolat din deșert, unde provoacă distrugeri, iar o ceartă aparent amicală între Dick și Joe se transformă într-o luptă brutală.

Dimineața, John se întoarce la coliba lui Doc, unde este supus inițierii unui contact sexual."Wake in Fright", Radio National review by Julie Rigg, 26 June 2009 Pleacă spre oraș și își recuperează cele două valize de la polițistul Crawford. Renunță la una dintre ele, plină cu manuale și cărți, și pornește prin deșert spre Sydney. Pe drum face autostopul, folosește pușca primită la vânătoare pentru a-și procura hrană, și încearcă să găsească un mijloc de transport care să îl ducă spre casă. Ajuns la un punct de oprire pentru camioane, convinge un șofer să îl ia cu el, dar din cauza unei neînțelegeri camionul îl aduce înapoi în The Yabba.

Întors în oraș, John merge la coliba lui Doc, hotărât să îl împuște pentru tot ceea ce i s-a întâmplat. În momentul decisiv, însă, renunță la plan, și, copleșit de disperare, întoarce arma asupra sa. Încercarea de sinucidere eșuează, iar John supraviețuiește după ce este transportat la spital. Pentru a evita consecințele, declară că împușcătura a fost un accident. După câteva săptămâni, Doc îl conduce la gară, iar cei doi se despart împăcați. John pleacă cu trenul înapoi spre Tiboonda, unde își reia munca de profesor la începutul noului an școlar, schimbat de experiența prin care a trecut.

Distribuție

Producție

Încă din 1963, adaptarea cinematografică a romanului lui Kenneth Cook din 1961, Wake in Fright, a fost asociată cu numele actorului Dirk Bogarde și al regizorului Joseph Losey. Ulterior, Morris West a obținut drepturile de ecranizare și a încercat, fără succes, să strângă fonduri pentru producția filmului. Drepturile au fost cumpărate în cele din urmă de compania australiană NLT Productions și de firma americană Group W Films, iar regizorul canadian Ted Kotcheff a fost angajat să regizeze filmul. După cum a afirmat scriitorul Stephen Vagg, „prima capodoperă a industriei cinematografice australiene renăscute” a fost „regizată de un canadian, după un scenariu scris de un jamaican, cu un producător norvegian și finanțare de la un fabricant american de frigidere”.

După Wake in Fright, Kotcheff a continuat să aibă o carieră de succes ca regizor. Printre filmele sale ulterioare se numără The Apprenticeship of Duddy Kravitz (1973), Fun with Dick and Jane (1977), First Blood (1982) și Weekend at Bernie’s (1988). Robert Helpmann a fost angajat inițial pentru a interpreta rolul lui Doc Tydon, dar a fost înlocuit cu Donald Pleasence din cauza unor conflicte de program. Actorul Michael York a declarat într-un interviu din 1980 că a refuzat un rol în film deoarece s-a simțit ofensat de scena vânătorii de canguri.

Filmările la Wake in Fright au început în ianuarie 1970 în orașul minier Broken Hill (zona care îl inspirase pe Cook pentru decorul romanului său), iar scenele de interior au fost filmate luna următoare la Ajax Studios, în suburbiile de pe litoralul din Sydney, în Bondi. A fost ultimul film în care a jucat veteranul actor de personaj Chips Rafferty, care a murit în urma unui atac de cord înainte de lansare, și unul dintre primele filme în care a jucat Jack Thompson, o viitoare vedetă a cinematografiei australiene.

Lansare Premiera mondială a filmului Wake in Fright (sub titlul Outback) a avut loc în seara de deschidere a Festivalului de Film de la Cannes din 1971, pe 13 mai."One UA, 3 Columbia Films Are Exhibited at Cannes". BoxOffice. 31 May 1971. E-2. "The Cannes Film Festival, which ended Thursday (27) got under way on May 13 with an opening night presentation of 'Outback,' a United Artists release which was the official Australian entry." Ted Kotcheff a fost nominalizat la Premiul Palme d'Or. La nivel internațional, filmul a avut premiera comercială în Regatul Unit pe 29 octombrie 1971, și în Statele Unite pe 20 februarie 1972.

Recepție Filmul Wake in Fright a avut parte de o primire favorabilă din partea publicului în Franța, unde a rulat timp de cinci luni, precum și în Regatul Unit. Cu toate acestea, în ciuda aprecierilor critice primite la Cannes și în Australia, a înregistrat încasări slabe la box-office-ul național. Deși au existat plângeri conform cărora distribuitorul filmului, United Artists, nu a reușit să promoveze filmul cu succes, s-a considerat, de asemenea, că filmul era „poate prea incomod de direct și de intransigent pentru a atrage un public numeros din Australia”. În timpul unei proiecții timpurii în Australia, un bărbat s-a ridicat în picioare, a arătat cu degetul spre ecran și a protestat: „Ăștia nu suntem noi!”, la care Jack Thompson i-a strigat înapoi: „Stai jos, amice. Ăștia suntem.”

O recenzie a premierei de la Cannes publicată în revista Variety a calificat filmul drept „un efort lăudabil” al industriei cinematografice australiene, „chiar și ținând cont de faptul că principalele contribuții tehnice și actoricești sunt britanice. Rezultatul final este o incursiune puternică într-un teritoriu puțin cunoscut, în care accentul cade pe alcool și violență, cu o notă de sex pentru a completa tabloul.”"Film Reviews: Outback". Variety. 26 May 1971. 22.

După restaurarea filmului, Wake in Fright a fost proiectat la Festivalul de Film de la Cannes din 2009, pe 15 mai 2009, când a fost selectat ca titlu din seria „Cannes Classic” de către șeful departamentului, Martin Scorsese. Wake in Fright este unul dintre cele doar două filme care au fost proiectate de două ori în istoria festivalului. Scorsese a declarat: „Wake in Fright este un film profund – și subliniez, profund – tulburător și deranjant. L-am văzut la premiera de la Cannes din 1971 și m-a lăsat fără cuvinte. Din punct de vedere vizual, dramatic, atmosferic și psihologic, este perfect echilibrat și îți pătrunde sub piele pas cu pas, odată cu protagonistul interpretat de Gary Bond. Sunt încântat că Wake in Fright a fost conservat și restaurat și că, în sfârșit, primește atenția pe care o merită.”

Roger Ebert a recenzat relansarea și a spus: „Nu este depășit. Este puternic, cu adevărat șocant și destul de uimitor. Este prezentat ca un «film de groază» și conține o mare doză de groază, dar toată această groază este umană și brutal de realistă.”

Filmul are un rating de aprobare de 97% și un scor mediu de 8,6/10 pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, pe baza a 59 de recenzii. Consensul site-ului afirmă: „Un clasic tulburător al cinematografiei australiene, Wake in Fright prezintă un peisaj atât scăldat în soare, cât și nemilos de întunecat.” Pe Metacritic, filmul are un scor de 85 din 100, bazat pe recenziile a 21 de critici, ceea ce indică „apreciere universală”. Wake in Fright figurează, de asemenea, în ediția din 2015 a ghidului cinematografic 1001 de filme de văzut într-o viață.Schneider, Steven Jay; Smith, Ian Haydn (2015). 1001 Movies You Must See Before You Die. Murdoch Books Pty Limited. 9781743366165.

Controversă Pe lângă atmosfera de realism sordid a filmului, scena de vânătoare de canguri conține imagini reale și dure cu canguri împușcați. O mențiune de la finalul filmului precizează:

Vânătoarea a durat câteva ore, și i-a epuizat treptat pe membrii echipei de filmare. Potrivit directorului de imagine Brian West, „vânătorii se îmbătaseră rău și au început să rateze ținta... Se transformase într-o adevărată orgie a uciderii, iar noi [echipa de filmare] ne săturasem de asta”. Cangurii săreau neajutorați, cu răni de glonț și intestine atârnând. Producătorul George Willoughby a leșinat după ce a văzut un cangur „împrăștiat într-un mod deosebit de spectaculos”. Echipa a înscenat o pană de curent pentru a pune capăt vânătorii.Galvin, Peter (22 March 2010). "The Making of Wake in Fright (Part Three)", SBS. Retrieved 7 January 2013.

La proiecția din cadrul secțiunii Cannes Classic din 2009 a filmului, 12 persoane au părăsit sala în timpul scenei cu vânătoarea de canguri."Wake in Fright interview", At the Movies. Retrieved 7 January 2013

Kotcheff, care era vegetarian, și-a apărat utilizarea imaginilor de vânătoare în film.

Note

Legături externe

Wake in Fright la Oz Movies

Categorie:Filme din 1971 Categorie:Filme regizate de Ted Kotcheff Categorie:Filme cu teme LGBTQ Categorie:Filme de Crăciun australiene Categorie:Filme despre alcoolism Categorie:Filme psihologice australiene Categorie:Filme thriller australiene Categorie:Filme turnate în Sydney