George Dumitrescu () a fost un poet român.
Biografie Născut în Cocioc (acum numit Periș), județul Ilfov, a urmat liceul la Ploiești, unde unul dintre profesorii săi a fost Ioan A. Bassarabescu. Apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1924, obținând doctoratul în 1938.
Între 1925 și 1931 a fost asistentul universitar al lui Mihail Dragomirescu și a lucrat, de asemenea, ca profesor de liceu.
Debutul publicistic al lui Dumitrescu a avut loc în 1920, cu poezii publicate în revista Convorbiri Literare. În același an i-a apărut primul volum, placheta Poezii. Între 1925 și 1929 a condus revista Ritmul vremii. A mai publicat volumele de versuri Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926), Priveliști (1928), Elegii (1933) și Zăpezi și purpură (1936).
A publicat și volume de versuri pentru copii: Zvon și joacă de copii (1955), Ce mai faceți, florilor? (1957) și Glasuri limpezi (1961). Volumul Opinii literare, apărut în 1927, îi reunea scrierile de critică literară, iar Poezia lui Cerna (1939), din același domeniu, era o monografie consacrată liricii lui Panait Cerna.
A primit Premiul Academiei Române în 1927 și Premiul Societății Scriitorilor Români în 1934. A murit la București.
Note Categorie:Învățători și profesori români Categorie:Critici literari români Categorie:Scriitori români de literatură pentru copii Categorie:Editori de reviste români Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Decese în 1972 Categorie:Nașteri în 1901
Legături externe
George Dumitrescu din Cocioc – poet dedicat și traducător implicat (1901 – 1972) ziarulnatiunea.ro. Publicat în 9 februarie 2021. Accesat în 23 iulie 2026.