Pe cine nu lași să moară

Pe cine nu lași să moară (în ) este un film britanic din 1973 și al optulea din seria James Bond, produs de Eon Productions. Este primul film din serie în care Roger Moore joacă rolul principal și al treilea regizat de Guy Hamilton. A fost produs de Harry Saltzman și Albert R. Broccoli, iar scenariul a fost scris de Tom Mankiewicz.

Filmul este bazat pe romanul cu același nume al lui Ian Fleming din 1954. Povestea are ca subiect un baron al drogurilor din Harlem, New York, cunoscut sub numele de Mr. Big, care plănuiește să distribuie gratuit două tone de heroină pentru a scoate din afaceri baronii rivali și apoi să aibă monopol în furnizare. Mr. Big se dovedește a fi alter ego-ul Dr. Kananga, un dictator corupt din Caraibe care conduce San Monique, o insulă fictivă unde se cultivă în secret mac pentru opiu. Bond investighează moartea a trei agenți britanici, ceea ce îl conduce la Kananga și, în curând, este prins într-o lume a gangsterilor și voodoo în timp ce luptă pentru a pune capăt planului lui Kananga.

Filmul se îndepărtează de intrigile anterioare ale filmelor Bond despre super-răufăcători megalomani și se concentrează în schimb pe traficul de droguri. Acțiunea se petrece în centre culturale afro-americane precum Harlem și New Orleans, precum și în insulele Caraibe. A fost, de asemenea, primul film Bond în care o fată afro-americană Bond are o relație romantică cu 007: Rosie Carver, interpretată de Gloria Hendry.

A fost un succes de box-office și a primit recenzii în general pozitive din partea criticilor. Melodia care îi dă titlul, scrisă de Paul și Linda McCartney și interpretată de trupa lor, Wings, a fost, de asemenea, nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală.

Rezumat

Trei agenți MI6 sunt uciși în circumstanțe misterioase în decurs de 24 de ore la sediul Națiunilor Unite din New York City, New Orleans și mica națiune caraibiană San Monique, în timp ce monitorizau operațiunile dictatorului insulei, Dr. Kananga. James Bond, agentul 007, este trimis la New York pentru a investiga. Kananga se află și el în New York, în vizită la Națiunile Unite. După sosirea lui Bond, șoferul său este asasinat de Whisper, unul dintre oamenii lui Kananga, în timp ce îl conducea pe Bond la Felix Leiter de la Agenția Centrală de Informații (CIA). Bond este aproape ucis în accidentul de mașină care a urmat.

Numărul de înmatriculare al criminalului îl conduce pe Bond în Harlem, unde îl întâlnește pe Mr. Big, un șef mafiot care conduce un lanț de restaurante în Statele Unite, dar Bond și CIA nu înțeleg de ce cel mai puternic gangster negru din New York lucrează cu liderul unei insule neimportante. Bond o întâlnește pe Solitaire, o cititoare de tarot care are puterea Obeah-ului și poate vedea atât viitorul, cât și evenimentele îndepărtate din prezent. Mr. Big le cere acoliților săi să-l omoare pe Bond, dar Bond îi învinge și evadează cu ajutorul agentului CIA Strutter. Bond zboară la San Monique, unde o întâlnește pe Rosie Carver, o agentă CIA locală. Se întâlnesc cu aliatul lui Bond, Quarrel Jr., care îi duce cu barca lângă casa lui Solitaire. Când Bond o suspectează pe Rosie că este un agent dublu pentru Kananga, Rosie încearcă să scape, dar este ucisă de la distanță de Kananga. Bond folosește apoi un pachet de cărți de tarot care îi arată doar pe „Îndrăgostiți” pentru a o păcăli pe Solitaire să creadă că soarta le este destinată; Bond o seduce apoi. După ce și-a pierdut virginitatea și, prin urmare, abilitatea de a prezice viitorul, Solitaire își dă seama că va fi ucisă de Kananga, așa că acceptă să coopereze cu Bond. A doua zi, Bond și Solitaire descoperă că Kananga are câmpuri mari de mac ascunse vederii.

Bond și Solitaire evadează cu barca și zboară spre New Orleans. Acolo, Bond este capturat de Mr. Big, care își îndepărtează o proteză facială și se dezvăluie a fi Kananga. El produce heroină și protejează câmpurile de mac, exploatând frica localnicilor din San Monique de ocultism și de preotul voodoo Baron Samedi. În rolul lui Mr. Big, Kananga plănuiește să distribuie heroina gratuit în restaurantele sale, ceea ce va crește numărul dependenților. Intenționează să falimenteze alți traficanți de droguri cu donațiile sale, apoi să perceapă prețuri mari pentru heroină pentru a profita de dependența uriașă de droguri pe care a cultivat-o.

Furios pe Solitaire pentru că a făcut sex cu Bond și și-a pierdut abilitatea de a citi cărțile de tarot, Kananga o predă baronului Samedi pentru a fi sacrificată. Acoliții lui Kananga, Tee Hee cu un singur braț și Adam cu jachetă de tweed, îl lasă pe Bond să fie mâncat de crocodili la ferma sa din pădurile din sud. Bond se folosește de spatele reptilelor pentru a scăpa în siguranță. După ce dă foc laboratorului lor de droguri, fură o barcă cu motor și evadează, urmărit de oamenii lui Kananga la ordinul lui Adam, și mai târziu de șeriful J.W. Pepper și Poliția Statului Louisiana. Majoritatea urmăritorilor sunt lăsați în urmă sau accidentați, iar Adam este ucis într-un accident de barcă provocat de Bond.

Bond călătorește la San Monique și, cu ajutorul lui Quarrel Jr., plasează explozibili temporizați în câmpurile de mac. El o salvează pe Solitaire de la sacrificiul voodoo exact când explozibilii distrug câmpurile, iar în timp ce se luptă cu Samedi, Bond îl lovește cu pumnul și acesta cade într-un sicriu cu șerpi veninoși. Bond și Solitaire evadează sub pământ în bârlogul lui Kananga. Kananga îi capturează pe amândoi și îi coboară într-un acvariu cu rechini. Cu toate acestea, Bond evadează și îl obligă pe Kananga să înghită o peletă de gaz comprimat folosită în armele antirechini, ceea ce îl face să se umfle și să explodeze.

Leiter îi pune pe Bond și Solitaire într-un tren care pleacă spre New York. Tee Hee se strecoară la bord și încearcă să-l omoare pe Bond, dar Bond îi taie firele protezei și îl aruncă pe fereastră. La sfârșitul filmului, se dezvăluie că un Samedi râzând călătorește în partea din față a trenului.

Distribuție Roger Moore — James Bond – 007, agent britanic MI6. Yaphet Kotto — Dr. Kananga / Mr. Big, prim-ministrul corupt al unei țări caraibiene și în același timp traficant de droguri. Jane Seymour — Solitaire, clarvăzătoarea lui Kananga. Clifton James — Șeriful J.W. Pepper, un șerif din Louisiana. Julius W. Harris — Tee Hee Johnson, principalul locotenent al lui Kananga. Geoffrey Holder — Baronul Samedi, un locotenent al lui Kananga cu legături cu oculta voodoo. David Hedison — Felix Leiter, agent CIA. Gloria Hendry — Rosie Carver, agent junior CIA din San Monique. Bernard Lee — M, directorul Secret Intelligence Service. Lois Maxwell — Miss Moneypenny, secretara lui M. Tommy Lane — Adam, un locotenent al lui Kananga. Earl Jolly Brown — Whisper, un locotenent al lui Kananga care doar șoptește. Roy Stewart — Quarrel Jr., Aliatul lui Bond în San Monique și fiul lui Quarrel din Dr. No. Lon Satton — Harry Strutter, un agent CIA din New York. Madeline Smith — Miss Caruso, o agentă italiană.

Producție „Live and Let Die” a fost ales ca următorul roman de Ian Fleming care va fi adaptat, deoarece scenaristul Tom Mankiewicz considerase că ar fi îndrăzneț să folosească ticăloși de culoare, întrucât Panterele Negre și alte mișcări rasiale erau active în acea perioadă. Guy Hamilton a fost din nou ales să regizeze și, deoarece era un fan al jazz-ului, Mankiewicz i-a sugerat să filmeze în New Orleans. Hamilton nu a vrut să folosească Mardi Gras, deoarece Operațiunea Thunderball (1965) prezenta Junkanoo, o festivitate similară, așa că, după mai multe discuții cu scenaristul și căutarea locațiilor cu elicoptere, a decis să folosească două elemente bine-cunoscute ale orașului, înmormântările cu jazz și canalele.

În timp ce căutau locații în Jamaica, echipa a descoperit o fermă de crocodili în Falmouth, deținută de Ross Kananga, după ce a trecut pe lângă un semn care avertiza că „intrusii vor fi mâncați”. Ferma de crocodili a fost inclusă în scenariu și l-a inspirat, de asemenea, pe Mankiewicz să-l numească pe ticălosul filmului după Kananga.

Distribuție Broccoli și Saltzman au încercat să-l convingă pe Sean Connery să revină în rolul lui James Bond, dar acesta a refuzat. În același timp, United Artists i-a luat în considerare pe Steve McQueen și Paul Newman pentru rol. Potrivit lui Burt Reynolds, Broccoli l-a abordat ulterior pentru rol, dar Reynolds a considerat că Bond ar trebui interpretat de un actor britanic și a refuzat oferta. Printre actorii testați pentru rolul lui Bond s-au numărat Julian Glover, John Gavin, Jeremy Brett, Simon Oates, John Ronane și William Gaunt. Favoritul pentru rol a fost Michael Billington. Broccoli s-a întâlnit cu Anthony Hopkins pentru a discuta despre rol, dar Hopkins nu a crezut că este potrivit pentru acesta. Dick Van Dyke a fost, de asemenea, abordat, dar a refuzat rolul, invocând capacitatea sa de a interpreta un accent britanic convingător.

Broccoli a insistat ca rolul să fie interpretat de un actor britanic și l-a propus pe Roger Moore. Moore, care fusese luat în considerare pentru rolul din Dr. No (1962) și În slujba Majestății Sale (1969), a fost în cele din urmă angajat. După ce Moore a fost ales, Billington a rămas în fruntea listei în cazul în care Moore ar refuza să revină pentru următorul film.

Mankiewicz se gândise să o transforme pe Solitaire într-o femeie de culoare, iar Diana Ross a fost prima sa alegere. Broccoli și Saltzman au decis să rămână la descrierea lui Fleming despre o femeie albă și, după ce au luat-o în considerare pe Catherine Deneuve, au distribuit-o pe Jane Seymour. După ce pentru Solitaire a fost distribuită o actriță albă, personajul Rosie Carver a fost schimbat într-o femeie de culoare și distribuit cu Gloria Hendry.

„Pe cine nu lași să moară” a fost singurul film Bond până la „Casino Royale” (2006) care nu l-a prezentat pe personajul Q, interpretat de Desmond Llewelyn.

Filmări Filmările principale au început pe 13 octombrie 1972 în New Orleans, Louisiana. Hamilton a vrut inițial să filmeze în Haiti, după care a fost modelat fictivul San Monique, dar nu a putut din cauza instabilității politice sub regimul lui François „Papa Doc” Duvalier. Roger Moore nu a participat la primele zile de filmări deoarece fusese diagnosticat cu pietre la rinichi. În noiembrie, producția s-a mutat în Jamaica, care a reprezentat San Monique. În decembrie, producția a fost împărțită între filmările din interioarele studiourilor Pinewood din Iver Heath și filmările în Harlem, New York City. Se pare că producătorii au fost obligați să plătească taxă de protecție unei bande locale din Harlem pentru a asigura siguranța echipei. Când banii s-au terminat, au fost forțați să plece.

Muzică John Barry, care lucrase la cele șapte filme anterioare, nu a fost disponibil în timpul producției, deoarece lucra la musicalul de scenă Billy. Astfel, Broccoli și Saltzman i-au cerut lui Paul McCartney să scrie melodia tematică. Cea mai mare parte din bugetul lor muzical de 25.000 de dolari a fost alocată onorariului lui McCartney. Restul nu a fost suficient pentru a angaja un compozitor de statura lui Barry. Au ales să-l înscrie pe George Martin, care fusese producătorul trupei Beatles, pentru coloana sonoră a filmului.

„Live and Let Die”, scrisă de McCartney împreună cu soția sa, Linda, și interpretată de grupul lor, Wings, a fost prima piesă rock and roll autentică folosită pentru a deschide un film cu James Bond și a devenit un succes major în Marea Britanie (unde a ajuns pe locul nouă în topuri) și în SUA (unde a ajuns pe locul doi, timp de trei săptămâni). A fost nominalizată la un premiu Oscar, dar a pierdut în fața piesei „The Way We Were”.

Lansare și primire