Phase IV este un film american științifico-fantastic de groază din 1974, regizat de designerul grafic și cineastul Saul Bass. Scenariul a fost scris de Mayo Simon, care s-a inspirat din povestirea „Imperiul furnicilor” din 1905, de H. G. Wells. În rolurile principale apar Michael Murphy, Nigel Davenport și Lynne Frederick.
Scenele de interior au fost filmate la studiourile Pinewood din Anglia, iar filmările exterioare au avut loc în Kenya, deși acțiunea filmului se desfășoară în deșertul Arizona din Statele Unite. Filmul a fost produs de companiile Alced Productions și Paramount Pictures.
Filmul a fost un eșec de box-office și a rămas singurul lungmetraj regizat de Saul Bass. Ulterior, a dobândit statutul de film cult, în special datorită difuzărilor televizate începute în 1975 și includerii sale în emisiunea Mystery Science Theater 3000, în perioada în care aceasta era transmisă de postul KTMA.
O adaptare literară a scenariului, scrisă de Barry N. Malzberg, a fost publicată sub titlul Phase IV în noiembrie 1973.
Rezumat După un fenomen cosmic spectaculos și misterios, furnicile din mai multe specii evoluează rapid, dezvoltă o inteligență colectivă comună și construiesc în deșertul Arizona șapte turnuri neobișnuite, cu forme geometrice perfecte. Cu excepția unei singure familii, locuitorii din zonă fug din cauza comportamentului inexplicabil al furnicilor.
Oamenii de știință James R. Lesko și Ernest D. Hubbs instalează un laborator computerizat într-un dom izolat, amplasat într-o regiune cu o activitate intensă a furnicilor. Între colonia de furnici și echipa de cercetători începe o confruntare, în care insectele se dovedesc adversarii mai eficienți.
Povestea îi urmărește în principal pe membrii echipei științifice, însă prezintă și furnicile care își îndeplinesc rolurile în interiorul coloniei. Acestea devin imune la substanțele chimice folosite de oameni și reușesc curând să pătrundă în laborator. Mai multe grupuri de furnici ajung la sistemele informatice și provoacă scurtcircuitarea calculatoarelor.
După ce Lesko descifrează un mesaj transmis de furnici, Kendra Eldridge, o tânără care se refugiase alături de cercetători, ajunge să creadă că propriile sale acțiuni au stârnit furia coloniei. Pentru a-i salva pe cei doi oameni de știință, ea părăsește laboratorul, aparent sacrificându-se.
Hubbs și Lesko au opinii diferite cu privire la modul în care ar trebui să înfrunte furnicile. Lesko consideră că poate comunica cu ele prin intermediul unor mesaje matematice, în timp ce Hubbs intenționează să distrugă un deal despre care crede că adăpostește centrul coloniei.
Aflat în stare de delir după înțepătura unei furnici veninoase, Hubbs abia reușește să se pregătească, dar rămâne hotărât să atace mușuroiul și să ucidă regina. În schimb, cade într-o capcană săpată de furnici, o groapă adâncă pe care acestea o umplu cu pământ, provocându-i moartea.
Neputând să-l salveze și convins că furnicile se vor răspândi în curând în alte regiuni deșertice, unde dezvoltarea lor nu va mai putea fi controlată de oameni, Lesko decide să continue planul lui Hubbs. El pornește spre colonie având asupra sa un recipient cu insecticid.
După ce pătrunde în interiorul mușuroiului, Lesko caută regina, dar o găsește pe Kendra ieșind de sub nisip. Cei doi se îmbrățișează, iar Lesko înțelege că furnicile nu intenționează să distrugă omenirea, ci să o transforme și să o integreze în propria lor lume. În final, acesta afirmă că el și Kendra nu cunosc planurile furnicilor, dar așteaptă instrucțiunile acestora.
Distribuție
Michael Murphy în rolul lui James R. Lesko Nigel Davenport în rolul Dr. Ernest D. Hubbs Lynne Frederick în rolul Kendrei Eldridge Alan Gifford în rolul domnului Eldridge Helen Horton în rolul lui Mildred Eldridge Robert Henderson în rolul lui Clete David Healy ca crainic radio (voce, necreditat)
Producție Ken Middleham, fotograful specializat în filmarea vieții sălbatice care a realizat secvențele cu insecte din Phase IV, a filmat și scenele similare din documentarul satiric The Hellstrom Chronicle. Ambele producții folosesc pe scară largă prim-planuri detaliate ale insectelor.
Calculatoarele folosite de Lesko nu erau simple decoruri cu lumini intermitente, ci echipamente reale, printre care modelul GEC 2050.
Ideea filmului Phase IV ar fi apărut în 1971, în timpul unei cine între Peter Bart, reprezentant al companiei Paramount, și producătorul Raul Radin. Întrebat la ce proiect lucra, Radin a menționat o poveste despre furnici, deși la acel moment nu avea încă un concept concret. Ulterior, acesta l-a contactat pe Saul Bass, care cunoștea o persoană ce lucra cu furnici, iar cei doi au decis rapid să colaboreze la dezvoltarea proiectului.
În timpul producției, Saul Bass a fost preocupat de faptul că Lynne Frederick, în vârstă de 20 de ani, trebuia să interpreteze o adolescentă de 16 ani. Pentru a-i conferi un aspect mai tânăr, actrița a fost obligată să poarte pe durata filmărilor un corset rigid, special conceput și incomod, care îi comprima bustul. Bass ar fi încercat, de asemenea, să o convingă să urmeze o dietă foarte restrictivă, bazată pe supă de pui și cafea neagră.
Potrivit cărții Future Tense, Saul Bass a filmat un montaj spectaculos și suprarealist, cu o durată de aproximativ patru minute, care prezenta modul în care ar fi arătat viața pe „noul” Pământ. Secvența a fost însă eliminată din versiunea finală de către distribuitor. Montajul trebuia să sugereze că cei doi supraviețuitori fuseseră transformați de furnici, ca parte a unei noi etape în evoluția comună a oamenilor și a insectelor. Câteva cadre din această secvență apar în trailerul cinematografic, realizat probabil înainte ca montajul să fie eliminat din film.
La începutul anului 2012, o copie decolorată a secvenței originale de final a fost descoperită în Colecția Saul Bass din cadrul Academy Film Archive. Aceasta se afla într-o versiune preliminară a filmului, prezentată inițial publicului-test în 1973. În iunie 2012, fragmentul a fost proiectat pentru public la cinematograful Cinefamily din Los Angeles, după vizionarea versiunii lansate în cinematografe. Academy Film Archive a reușit să identifice în arhivele studioului Paramount elementele originale ale montajului, păstrate sub forma unui set de matrițe de separație a culorilor. Specialiștii arhivei au recombinat aceste elemente, au ajustat culorile pentru proiecție și au realizat o scanare digitală a secvenței. Finalul recuperat, împreună cu o copie nouă pe peliculă de 35 mm a versiunii cinematografice, a avut premiera la cinematograful Alamo Drafthouse din Austin, Texas, în decembrie 2012, în cadrul unei zile dedicate filmelor realizate de Saul Bass. Ulterior, secvența a fost proiectată și în cinematografe de artă din alte orașe.
Adaptarea literară a scenariului lui Mayo Simon, scrisă de Barry N. Malzberg, oferă indicii despre finalul conceput inițial de Saul Bass, deoarece are la bază versiunea integrală, netăiată, a scenariului.
Lansări pe suport video Filmul a fost lansat pe casetă VHS de Paramount Pictures, studioul care l-a produs. În 2008, Legend Films a lansat o ediție pe DVD, iar în 2015 Olive Films a publicat filmul atât pe DVD, cât și pe Blu-ray. Toate aceste ediții au fost versiuni simple, fără materiale suplimentare, precum trailerul cinematografic original sau scenele eliminate din varianta inițială a filmului.
Finalul alternativ al filmului, despre care s-a vorbit mult timp nu a fost distribuit public până când a fost redescoperit și restaurat de Academy Film Archive, arhiva Academiei Americane de Film. Ulterior, acesta a fost inclus în secțiunea iTunes Extras, cu ocazia aniversării a 45 de ani de la lansarea filmului În 2020, casa de discuri video britanică 101 Films a lansat Faza IV într-un set Blu-ray în ediție limitată cu două discuri, care include finalul original restaurat ca extra, împreună cu mai multe scurtmetraje regizate de Bass.
În 2024, distribuitorul american Vinegar Syndrome a lansat filmul într-o ediție combinată 4K/Blu-ray pe trei discuri. Versiunea cinematografică este inclusă atât pe discul 4K, cât și pe primul disc Blu-ray, în timp ce al doilea Blu-ray conține o reconstrucție a versiunii preliminare originale, cu montajul final integral restaurat și cu alte câteva secvențe reintegrate în film.
Printre materialele suplimentare se numără un documentar despre realizarea filmului, o pistă de comentariu semnată de istoricul de film Matthew Asprey Gear și un interviu cu compozitorul Brian Gascoigne.
Coloană sonoră Brian Gascoigne a fost principalul compozitor al coloanei sonore, iar Stomu Yamashta a realizat muzica pentru montajul final, secvență eliminată din versiunea lansată în cinematografe. Muzica electronică a fost compusă de David Vorhaus și Desmond Briscoe.
În martie 2015, Waxwork Records a lansat coloana sonoră pe disc de vinil. Ediția nu include muzica realizată de Stomu Yamashta pentru montajul final eliminat și a reprezentat prima publicare a coloanei sonore în orice format.
Recepție La lansarea inițială în cinematografe, filmul a primit recenzii mixte. Într-o cronică în general favorabilă, Jay Cocks de la revista Time l-a descris drept „un divertisment reușit și tulburător”, remarcând intensitatea vizuală a unor secvențe, care transformă filmul, în momentele sale cele mai bune, într-un adevărat coșmar. Într-o recenzie negativă, revista Variety a afirmat, printr-un joc de cuvinte, că acest film cu monștri și tematică ecologică fusese lansat înainte ca toate „gângăniile” sale să fie eliminate. Publicația Time Out London a considerat că efectele speciale sunt puse înaintea ideilor filmului. A. H. Weiler de la The New York Times a apreciat că, în ciuda intențiilor sale științifice și umaniste, Phase IV ar fi avut nevoie de o „fază a cincea”, care să ofere explicații mai ample.
Site-ul de agregare a recenziilor Rotten Tomatoes a acordat filmului 53% din 19 recenzii, cu o notă medie de 5,7/10. Ignatiy Vishnevetsky de la The AV Club a descris-o ca fiind „mai degrabă concepută decât regizată și editată în jurul principiilor culorii și liniei, mai degrabă decât în jurul interpretării sau intrigii”. Bill Gibron de la PopMatters i-a acordat 7/10 stele și a scris că „pentru fiecare moment banal de explozie există o amploare captivantă, sporită de minunile vizuale ale filmului”. David Cornelius de la DVD Talk i-a acordat 4,5/5 stele și a scris: „Urmăriți-l noaptea târziu, cu luminile stinse, și vă veți panica de minune.”
Faza a IV-a a câștigat Marele Premiu din 1975 la Festivalul Internațional de Film Science Fiction de la Trieste, Italia.
Moștenire Acesta este primul film care prezintă un cerc geometric într-un lan, realizat în acest caz de furnici cu o inteligență superioară. Filmul a apărut cu doi ani înaintea primelor relatări moderne despre astfel de formațiuni în Regatul Unit și a fost menționat drept o posibilă sursă de inspirație pentru farsorii care au contribuit la răspândirea fenomenului.
De-a lungul timpului, filmul a câștigat un număr considerabil de fani . Filmul a avut o influență semnificativă asupra unei generații recente de regizori de filme science fiction și a altor artiști media vizuale. În filmul science fiction Faza 7 al lui Nicolas Goldbart, Faza IV rulează la un televizor din apartamentul protagoniștilor. Scenaristul/regizorul Panos Cosmatos a descris Faza IV ca având o influență foarte semnificativă asupra aspectului și a senzației de viață a filmului său science fiction Dincolo de curcubeul negru . Interview on 6/18/2012 with Panos Cosmatos Chud.com.
Filmul a inspirat și jocul video Ant Attack, lansat în 1983 de compania Quicksilva pentru calculatorul Sinclair ZX Spectrum. În joc, protagonistul trebuie să salveze un personaj captiv într-un oraș tridimensional izometric, aflat sub controlul unor furnici uriașe.