miniatura|300px|Nervul frenic și raporturile sale cu nervul vag Artera pericardiacofrenică este o ramură lungă și subțire a arterei toracice interne, care însoțește nervul frenic de-a lungul mediastinului superior până la diafragmă. Împreună cu nervul frenic și vena pericardiacofrenică, formează pachetul vasculo-nervos pericardiacofrenic, care asigură vascularizația pericardului, a feței anterosuperioare a diafragmei și a nervului frenic însuși.
Anatomie
Origine Artera pericardiacofrenică ia naștere bilateral ca prima și cea mai proximală ramură a arterei toracice interne, imediat după originea acesteia din prima porțiune a arterei subclaviculare, pe fața medială a vasului. Într-un studiu pe 50 de cadavre adulte, artera pericardiacofrenică a fost identificată ca ramură directă a arterei toracice interne în 99% din cazuri, la o distanță medie de 3,9 cm (abatere standard ±1,3 cm) față de originea arterei toracice interne. Un studiu ulterior, bazat pe disecția nervului frenic pe toată lungimea sa, a găsit o distanță variabilă între origine și emergența arterei pericardiacofrenice - între 0,5 și 5,2 cm pe partea dreaptă și între 1,4 și 5,6 cm pe partea stângă.
Traiect și raporturi miniatura|right|300px|Aorta toracică, privită din partea stângă (artera pericardiacofrenică este etichetată central-stânga) De la origine, artera coboară prin mediastinul superior, trece anterior de rădăcinile plămânilor și pătrunde în mediastinul mijlociu, unde se așază între pleura parietală și pericardul fibros. Traiectul diferă ușor între cele două părți: artera dreaptă urmează marginea dreaptă a inimii, în timp ce artera stângă este deplasată lateral de dezvoltarea cordului și coboară de-a lungul marginii stângi (obtuze) a inimii spre diafragmă. Pe tot parcursul ei, artera este însoțită de nervul frenic și de vena pericardiacofrenică, cu care formează un pachet vasculo-nervos comun, situat anterior de hilul pulmonar.
Nervul frenic însoțit de arteră are o lungime asimetrică - în medie 30,6 cm (±1,8 cm) pe partea stângă, față de 24,6 cm (±1,7 cm) pe partea dreaptă - iar în segmentul toracic, singura sursă de vascularizație a nervului frenic este artera pericardiacofrenică.
Distribuție Artera pericardiacofrenică vascularizează pericardul fibros, fața anterosuperioară a diafragmei - alături de arterele musculofrenice -, precum și porțiunea mediastinală a pleurei parietale și nervul frenic însuși, pe care îl însoțește pe tot traiectul său toracic.
Anastomoze Artera anastomozează cu artera musculofrenică (cealaltă ramură terminală a arterei toracice interne) și cu arterele frenice superioare, provenite din aorta toracică, precum și cu arterele frenice inferioare, ramuri ale aortei abdominale sau ale trunchiului celiac; aceste conexiuni se realizează la nivelul feței diafragmatice. Prin aceste anastomoze, artera pericardiacofrenică participă la o rețea de colaterale non-coronariene care poate suplini parțial circulația cardiacă.
Variații anatomice Într-un studiu cadaveric pe 100 de corpuri (200 de jumătăți toracice), ramura pericardiacofrenică a fost prezentă în 90% din cazuri pe partea stângă, cu origine tipică la nivelul spațiului intercostal 3 sau 4. Cunoașterea acestor variații este importantă în chirurgia toracică, unde identificarea corectă a arterei previne lezarea nervului frenic însoțitor.
Semnificație clinică
Relevanță chirurgicală Artera pericardiacofrenică este expusă în special în timpul recoltării arterei toracice interne pentru grefarea aortocoronariană (bypass coronarian), unde secționarea neglijentă a ramurilor sale poate compromite vascularizația nervului frenic și duce la pareză diafragmatică postoperatorie. Tehnicile modificate de recoltare bilaterală a arterei toracice interne, care păstrează pediculul vascular și ramurile colaterale, reduc riscul acestor complicații și al infecțiilor de plagă sternală. În disecția endoscopică a nervului frenic, se recomandă prudență deosebită pe segmentul proxim de aproximativ 6 cm de la originea arterei din artera toracică internă, unde vasul poate fi conservat fără a fi nevoie să se păstreze și venele însoțitoare.
Datorită traiectului ei constant, artera pericardiofrenică dreaptă este folosită ca reper imagistic pentru localizarea nervului frenic drept prin angiografie computer-tomografică, în special înaintea procedurilor de ablație cu balon pentru fibrilație atrială, unde lezarea nervului frenic este o complicație cunoscută.
Asocieri patologice Leziunile iatrogene ale arterei pericardiacofrenice sunt rare, dar pot apărea în cursul cateterismului cardiac pe cale radială; într-un caz raportat, perforarea arterei în timpul unui cateterism transradial a fost tratată cu succes prin embolizare cu coil. Vasul poate fi de asemenea canulat accidental în cursul montării unui cateter venos central.
Deoarece nervul frenic depinde exclusiv de artera pericardiacofrenică pentru vascularizația sa toracică, orice procedură endovasculară din vecinătate care compromite fluxul sanguin regional poate produce ischemie de nerv frenic și pareză diafragmatică - o complicație descrisă, de exemplu, după embolizarea arterei bronșice pentru hemoptizie.
Vena pericardiacofrenică însoțitoare se poate dilata în hipertensiunea portală, participând la anastomoze portocave minore.
Note
Bibliografie
Vezi și Pericard Nervul frenic Artera toracică internă Diafragmă (anatomie) Cateterism cardiac Grefare aortocoronariană
Legături externe Anatomy, Thorax, Pericardiacophrenic Vessels, StatPearls - NCBI Bookshelf (în engleză). Pericardiophrenic artery, Radiopaedia (în engleză).
Categorie:Artere Categorie:Aparatul cardiovascular Categorie:Cardiologie