Directiva privind transparența, Directiva privind obligațiile de transparență sau Directiva 2004/109/CE este o directivă a UE emisă în 2004, care revizuiește o Directivă anterioară 2001/34/CE. Directiva a fost modificată în 2013 prin Directiva 2013/50/UE. Directiva îmbunătățește armonizarea obligațiilor de informare ale emitenților, ale căror valori mobiliare sunt listate pe o piață reglementată la o bursă de valori din Uniunea Europeană, și ale altor participanți la piață. Obiectivele acestor modificări sunt de a stabili cerințe minime privind distribuirea informațiilor financiare în întreaga Uniune Europeană și o creștere a transparenței pe piețele de capital și a protecției investitorilor pentru a acoperi deficitele de informații într-un mediu al piețelor financiare în dezvoltare.
Reglementări Directiva specifică o serie de reglementări care trebuie transpuse în legislația națională de către statul membru, în timp ce directiva stabilește doar standarde minime. Statele membre au posibilitatea de a stabili reguli mai stricte. Prezenta directivă se adresează emitenților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată sau care operează într-un stat membru și reglementează cerințele privind publicarea informațiilor periodice și continue.
Rapoarte financiare periodice Emitentul trebuie să își publice raportul financiar anual în termen de cel mult patru luni de la sfârșitul anului fiscal și trebuie să se asigure că acest raport este accesibil timp de cel puțin cinci ani. Raportul financiar anual trebuie să includă situațiile financiare auditate, un raport de management și o declarație a ofițerilor care atestă că situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu standardele contabile aplicabile. Pe lângă raportul financiar anual, ar trebui publicat și raportul de audit.
Emitentul trebuie să publice un raport financiar care să acopere prima jumătate a anului fiscal după sfârșitul acestei perioade relevante. Acest raport trebuie să includă situațiile financiare pentru prima jumătate a anului fiscal, un raport intermediar de management (inclusiv evenimentele majore din prima jumătate a anului, o prognoză pentru următoarea jumătate a anului și posibilele impacturi ale acestora, precum și situații financiare ulterioare) și o declarație a ofițerilor care să ateste că situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu standardele contabile aplicabile. În cazul în care acest raport semestrial este auditat, raportul de audit trebuie, de asemenea, publicat.
Emitentul trebuie să trateze în mod egal acei acționari care se află în aceeași poziție și să le pună la dispoziție toate informațiile necesare pentru a asigura exercitarea drepturilor acestora (fie pe hârtie, fie în format electronic). După adunarea generală anuală, emitentul trebuie să publice deciziile luate în cadrul adunării generale anuale, dacă este cazul, și anume: plata dividendelor și emiterea de noi acțiuni, inclusiv drepturile de alocare, subscriere, anulare și conversie a noilor acțiuni.
Dețineri majore de drepturi de vot Un acționar care achiziționează sau vinde acțiuni trebuie să notifice emitentul cu privire la astfel de tranzacții, imediat ce achiziția sau cedarea acțiunilor are ca rezultat un număr de drepturi de vot care depășește, scade sub sau atinge pragul de 5%, 10%, 15%, 20%, 25%, 30%, 50% și 75% din numărul total de drepturi de vot emise. Această cerință de notificare poate fi bazată și pe următoarele cazuri:
Acțiunile întreprinse sunt în colaborare cu alți acționari Acțiunile întreprinse sunt constituite ca garanție Dreptul de uzufruct este pe viață Drepturile de vot sunt exercitate de un mandatar Drepturile de vot sunt depuse la o terță persoană (în condițiile în care terțului i se permite să exercite drepturile de vot la propria discreție) Drepturile de vot sunt deținute de o companie controlată Drepturile de vot sunt deținute de o terță parte și vor fi transferate temporar unui alt acționar Drepturile de vot sunt deținute în numele proprietarului legal.
Autorități competente Fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să desemneze o autoritate statală, care ar trebui să fie responsabilă de îndeplinirea obligațiilor privind acționarii și emitenții. Prin urmare, statele membre trebuie să împuternicească autoritățile să atingă obiectivele directivei . În special, autoritățile ar trebui să poată solicita părților implicate să le furnizeze informații și documente cu privire la fiecare caz în parte sau să solicite emitenților și acționarilor să dezvăluie astfel de informații necesare pentru îndeplinirea cerințelor lor. În plus, autoritățile sunt împuternicite să efectueze inspecții la fața locului, pentru a verifica respectarea cerințelor legale.
Note
Bibliografie
European Commission – Transparency requirements for listed companies
Categorie:Guvernanță corporativă Categorie:Directive ale Uniunii Europene