Internaționala Socialistă, cunoscută în mod obișnuit sub numele de a Doua Internațională, a fost o internațională politică a partidelor socialiste și muncitoare, formată la Paris în 1889. Într-o perioadă de creștere a mișcărilor muncitoare industriale și de extindere a dreptului de vot, aceasta a reunit partide naționale într-o federație internațională laxă. A continuat activitatea Primei Internaționale (1864–1876), de la care a moștenit atât moștenirea lui Karl Marx, cât și conflictul cu anarhiștii. Organizația era dominată de puternicul Partid Social-Democrat din Germania (SPD), a cărui conducere organizațională și teoretică a influențat puternic celelalte partide membre. Internaționala a instituit sărbătorirea anuală a Zilei Internaționale a Muncii la 1 mai și a popularizat cererea pentru o zi de lucru de opt ore.
După 1900, Internaționala s-a confruntat din ce în ce mai mult cu diviziunile interne ale mișcării socialiste, în special cu ascensiunea revizionismului în Germania și cu dezbaterea privind participarea socialistă în guvernele burgheze, declanșată de afacerea Millerand din Franța. Congresul de la Amsterdam din 1904, care a marcat o dezbatere majoră între socialistul francez Jean Jaurès și liderul german August Bebel, a condamnat revizionismul și ministerialismul. Din 1905, prevenirea războiului a devenit sarcina centrală a Internaționalei, aceasta ajungând să fie considerată cea mai importantă forță politică antimilitaristă din lume. La congresele de la Stuttgart (1907), Copenhaga (1910) și Basel (1912), a adoptat rezoluții din ce în ce mai urgente prin care se solicita acțiune internațională a clasei muncitoare, inclusiv greve, pentru a opri izbucnirea războiului. Cu toate acestea, Internaționala a fost neputincioasă în a opri criza din iulie 1914 . În urma asasinării celui mai carismatic lider anti-război al său, Jaurès, principalele partide membre s-au unit pentru a sprijini eforturile națiunilor respective în Primul Război Mondial, precipitând prăbușirea Internaționalei. Schisma dintre majoritatea sa pro-război și minoritatea sa anti-război, care a organizat Conferința de la Zimmerwald, a prefigurat scindarea postbelică dintre social-democrație și comunism.
Note
Categorie:Istoria socialismului Categorie:Istoria mișcărilor sociale