miniatura|Castelul Adamovich-Cseh, unde a fost semnat acordul de la Erdut
Acordul de la Erdut (în ), oficial Acordul de bază privind regiunea Slavonia Orientală, Baranja și Sirmia Occidentală este un acord încheiat în data de 12 noiembrie 1995 și autoritățile Republicii Croația și autoritățile locale sârbe din regiunea Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest asupra rezoluției pașnice cu privire la Războiul de Independență al Croației din estul Croației. A pus capăt definitiv conflictului etno-naționalist din regiune și a începerea procesului de reintegrare pașnică a regiunii în controlul guvernului central al Croației. Reintegrarea a fost implementat direct de Organizația Națiunilor Unite. Acordul a oferit o serie de garanții cu privire la drepturile omului și a minorităților precum și pentru întoarcerea refugiaților. A fost numit după comuna Erdut, comuna unde a fost semnat de reprezentanții locali sârbi.
Semnatarii acordului au fost Hrvoje Šarinić, fost prim-ministru al Croației, și Milan Milanović, un politician sârb local care reprezenta autoproclamata Republică Sârbă Krajina (RSK) și acționa la instrucțiunile autorităților Republicii Federale Iugoslavia. Martorii semnării au fost Peter Galbraith, ambasadorul Statelor Unite în Croația la acea vreme, și Thorvald Stoltenberg, mediator al Organizației Națiunilor Unite.
Teritoriul Slavoniei Orientale, Baranjei și Sirmiei de Vest fusese anterior controlat de RSK, iar înainte de aceasta de Regiunea Autonomă Sârbă Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest. Acordul a fost recunoscut prin Rezoluția 1023 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și a deschis calea pentru înființarea Administrației Tranzitorii a Organizației Națiunilor Unite pentru Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest (UNTAES). Spre deosebire de majoritatea celorlalte misiuni ale ONU, UNTAES a fost concepută ca autoritatea supremă de guvernare în regiune, constituind unul dintre puținele protectorate ale Organizației Națiunilor Unite din istoria acesteia. Deși a asigurat reintegrarea completă a regiunii fără prevederi privind autonomia teritorială, acordul a reprezentat o piatră de temelie pentru înființarea instituțiilor contemporane ale minorității sârbe nu doar în regiune, ci și în restul Croației. Acesta a oferit în mod explicit baza legală pentru înființarea instituției regionale sârbe cunoscute sub numele de Consiliul Comun al Municipalităților.
Context În 1995, un grup restrâns al Grupului de Contact, format din ambasadori străini acreditați la Zagreb, a elaborat o propunere cuprinzătoare adresată președintelui croat Franjo Tuđman și liderilor Republicii Sârbe Krajina din Knin, având ca scop soluționarea pașnică a Războiului de Independență al Croației. Propunerea a devenit cunoscută sub numele de Planul Z-4 și prevedea reintegrarea Krajinei în cadrul constituțional al Croației pe baza unui nou Acord Constituțional, care definea Krajina drept o regiune autonomă a Croației. Planul nu prevedea o autonomie specială pentru Slavonia Orientală, ci doar o perioadă de tranziție de doi ani. Liderii Krajinei din Knin au refuzat să primească proiectul propunerii, fapt care a contribuit ulterior la desfășurarea Operațiunii Fulgerul și a Operațiunii Furtuna, precum și la înfrângerea militară completă a Krajinei. În urma acestor evenimente, peste 200.000 de sârbi croați și-au părăsit locuințele și au devenit refugiați.
Teritoriul rămas al Slavoniei Orientale, Baranja și Syrmia de Vest (cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de Slavonia Orientală) a rămas singura parte a Croației aflată sub control sârb. Spre deosebire de Krajina, Slavonia Orientală avea frontiera extinsă cu Republica Serbia. De asemenea, regiunea era dependentă din punct de vedere economic și social de Serbia și era mult mai strâns aliniată politic cu autoritățile de la Belgrad și Novi Sad decât fusese Krajina. Acest fapt a determinat comunitatea internațională să considere că o intervenție militară croată în Slavonia Orientală ar fi provocat o reacție militară din partea Iugoslaviei și ar fi dus la escaladarea conflictului.Ramsbotham & Woodhouse, p.59 În același timp, înfrângerea militară a Krajinei și semnarea Acordului de la Washington au creat condițiile necesare pentru soluționarea conflictului armat din Bosnia, pe care administrația Statelor Unite dorea să îl utilizeze ca argument politic înaintea alegerilor prezidențiale americane din 1996.Dover, p.86 Croația și-a condiționat participarea la Conferința de Pace de la Dayton de rezolvarea conflictului din Slavonia Orientală, în timp ce comunitatea internațională insista asupra evitării oricărei noi escaladări majore a crizei iugoslave. Astfel, s-au creat condițiile în care o soluționare pașnică a conflictului a devenit opțiunea preferată sau acceptabilă pentru toate părțile implicate.
Istoricul acordului Ca parte a eforturilor sale de a obține pacea în Bosnia, președintele Statelor Unite, Bill Clinton, a declarat: „Trebuie să existe un plan pe termen lung pentru soluționarea situației din Slavonia Orientală (...) bazat pe suveranitatea Croației și pe principiile Planului Z-4 (de exemplu, autoadministrarea sârbilor, dreptul refugiaților de a se întoarce și celelalte garanții pentru sârbii care trăiesc acolo).”Blitz, p.127
În pofida locului important pe care autonomia teritorială îl ocupa în planurile președintelui Clinton și a eforturilor ambasadorului american Peter Galbraith de a modela această propunere de autonomie după precedentul recent suspendat al Districtului Autonom Glina și Knin, prevăzut de Legea constituțională privind comunitățile și minoritățile naționale și etnice, propunerea a fost respinsă atât de autoritățile sârbe din Krajina, cât și de guvernul croat, care prefera o soluție militară în locul autonomiei teritoriale.Blitz, p.126 Această situație a convins comunitatea internațională să se concentreze asupra modelelor de autonomie personală națională ne-teritorială, protecția drepturilor minorităților și cooperarea intermunicipală. Refuzul de a include prevederi referitoare la autonomia teritorială a determinat ca cererile pentru garanții cu privire la drepturilor omului să fie mărite.
Prevederi Întoarcerea refugiaților Administrația Tranzitorie a Organizației Națiunilor Unite a fost însărcinată să asigure posibilitatea întoarcerii refugiaților și persoanelor strămutate la locuințele lor de origine. Același drept urma să fie garantat atât persoanelor care părăsiseră regiunea, cât și celor care se stabiliseră în aceasta venind din alte părți ale Croației.
Împărțirea puterii între comunități Comitetele Comune de Implementare, formate din reprezentanți ai comunităților locale croată și sârbă, au asistat UNTAES în administrarea regiunii. Forțele locale de poliție au fost organizate astfel încât să includă un număr egal de croați și sârbi, precum și un număr suplimentar, mai redus, de membri ai celorlalte comunități etnice din regiune.
Prevederi privind drepturile minorităților Acordul în sine, precum și evoluțiile și angajamentele asumate în timpul mandatului UNTAES, constituie baza pe care funcționează în prezent numeroase instituții ale minorității sârbe. Înființarea Consiliului Comun al Municipalităților, care reprezintă localitățile cu populație majoritar sârbă, a fost unul dintre drepturile acordate în mod explicit comunității sârbe. Alte instituții, precum Consiliul Național Sârb și revista săptămânală Novosti, au fost create în aceeași perioadă, în timp ce unele, precum Radio Borovo, au fost înregistrate în conformitate cu legislația croată. Acordul impune respectarea celor mai înalte standarde recunoscute la nivel internațional în materie de drepturi ale omului și libertăți fundamentale.
Impact internațional În februarie 2022, Acordul de la Erdut a fost invocat de diplomații ucraineni drept un precedent și un caz comparabil pentru aplicarea măsurilor Minsk II convenite în cadrul Protocolului de la Minsk, care urmăreau încetarea războiului din Donbas.
Note
Bibliografie
Legături externe
Textul complet al Acordului de la Erdut, UN Peacemaker (diponibil în limbile: engleză, franceză, chineză, arabă, rusă și spaniolă)
Categorie:Războiul de Independență al Croației Categorie:Tratate de pace în Croația Categorie:Tratate ONU