Ștefan Stamatiu-Culianu (cunoscut mai ales sub porecla Ștefan Nei; ) a fost un jurist și magistrat român, membru al societății culturale Junimea. A fost fratele matematicianului și astronomului Neculai Culianu, fost rector al Universității din Iași, și unchiul criticului literar Paul Zarifopol.
În activitatea sa profesională a ocupat funcții în magistratură și în administrația statului, ajungând consilier la Curtea de Casație. În cadrul Junimii s-a numărat printre participanții la întrunirile societății din primii ani ai acesteia, fără să desfășoare o activitate literară publicată.
Familia și numele
Ștefan Stamatiu-Culianu provenea din familia Culianu din Iași. Mama sa era Smaranda Culianu, iar printre frații săi s-a numărat Neculai Culianu, profesor de matematică și astronomie și rector al Universității din Iași. O altă soră, Elena Culianu, a fost mama criticului literar Paul Zarifopol, în corespondența căruia Ștefan Nei apare în repetate rânduri.
În mediul Junimii era cunoscut aproape exclusiv sub numele de „Ștefan Nei”. Cercetătoarea Elena Vulcănescu l-a identificat cu juristul Ștefan Stamatiu-Culianu și i-a consacrat în 2012 un studiu biografic bazat pe un portret și pe documente de familie.
Activitatea profesională
Ștefan Stamatiu-Culianu a urmat o carieră juridică și administrativă. În anuarul Bucureștilor din 1885 este înregistrat între consilierii Înaltei Curți de Casație, cu domiciliul în Piața Amzei din București.
A fost implicat și în activitatea Administrației Domeniilor Statului. În această calitate a participat la consultările dintre guvern și autoritățile ieșene referitoare la administrarea unor proprietăți și venituri locale.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea a locuit la București. Unele mărturii referitoare la Veronica Micle arată că Ștefan Stamatiu-Culianu și soția sa, Eufrosina, au găzduit-o pentru o perioadă în locuința lor din strada Dreaptă.
Activitatea în cadrul Junimii
Ștefan Nei s-a numărat printre tinerii care au început să frecventeze întrunirile Junimii în primii ani de existență ai societății. Iacob Negruzzi îl menționează alături de Ioan Mire Melik, Nicu Skiletti, Ioan Ianov, Mihail Christodulo Cerchez, Pavel Paicu, Leon C. Negruzzi, Scarlat Capșa, Mihail Cornea, Ioan Caragiani și Gheorghe Roiu.
Negruzzi precizează că majoritatea membrilor acelui grup au devenit ulterior colaboratori ai revistei Convorbiri literare, cu excepția lui Melik și a lui Nei. În cazul lui Ștefan Nei, observația memorialistului arată că acesta nu a desfășurat o activitate de autor.
Prezența sa în cadrul societății este confirmată și de Gheorghe Panu, care îl enumeră între membrii adăugați Junimii în perioada de extindere a cercului ieșean.
În „Dicționarul Junimii”, Iacob Negruzzi îl asociază în mod anecdotic cu localul ieșean Borta Rece, unul dintre locurile frecventate de membrii societății. Negruzzi formulează însă informația ca pe o afirmație circulată în mediul junimist, nu ca pe un fapt documentat direct.
Ștefan Nei apare în portretul fotografic colectiv al membrilor Junimii realizat în 1883 în atelierul fotografului Nestor Heck. Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași îl identifică pe rândul al șaselea al medalionului, între Dumitru Rosetti-Tescanu și Pavel Paicu.
Ultimii ani
Într-o scrisoare trimisă lui Ion Luca Caragiale la 6 septembrie 1910, Paul Zarifopol îl descria pe Ștefan Nei drept un bătrân încă activ și foarte interesat de politică. Potrivit scrisorii, Nei împlinise vârsta de 80 de ani cu aproximativ două săptămâni înainte. Mărturia permite plasarea nașterii sale în jurul anului 1830, fără să stabilească însă o dată exactă.
Zarifopol îl caracteriza drept un conservator și adversar al multiplicării partidelor politice, amintind opoziția sa față de politica lui Take Ionescu.
Note
Categorie:Nașteri în anii 1830 Categorie:Juriști români Categorie:Magistrați români Categorie:Funcționari publici români Categorie:Ieșeni Categorie:Societatea Junimea