Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Humor (aflat în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (23 aprilie).
Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 292, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570. Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” - construită în 1530 și având codul SV-II-m-A-05570.01; Ruinele caselor mănăstirești - datând din sec. XVI - XVIII și având codul SV-II-m-A-05570.02; Turnul clopotniță - datând din sec. XIX și având codul SV-II-m-A-05570.03 și Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641 și având codul SV-II-m-A-05570.04.
În anul 1993 organizația UNESCO a inclus Mănăstirea Humor pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.Patrimoniul UNESCO
În anul 2021 autoritățile din județul Suceava au început marcarea traseului Via Mariae, cu o stație la Mănăstirea Humor.CJ Suceava a început marcarea drumului de pelerinaj Via Mariae, newsbucovina.ro, 15 iunie 2021. Accesat la 6 iunie 2023.
Istoric
Humorul Vechi right|thumb|Portretul lui Ștefan cel Mare pe Evangheliarul de la Humor (1473)
Potrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), "panul Ivan vornicul care era la Humor" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 168.
Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”.
Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare "a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova.Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 43-44.
Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. În prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan"."Analele Academiei Române", Mem. Sect. Ist, seria a II-a, tom IV, 1881-1882, p. 19. La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hasdeu.Adevăratul chip al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare , 2 iulie 2011, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina, accesat la 15 iunie 2013
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică.
Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 291, având codul de clasificare SV-II-m-A-05569. Pe această listă se precizează că ruinele se află la circa 100 m sud-vest de incinta actuală.
Ctitoria logofătului Toader Bubuiog right|thumb|250 px|Pisania bisericii
În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești).I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 229
Pe peretele exterior sudic al pronaosului se află o pisanie scrisă în limba slavonă și care are următorul text: "Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie" (1530).
În 1535, ctitorul a adus o echipă de meșteri zugravi care să asigure pictarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, există indicii că a participat și Toma din Suceava, care se intitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”. Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 136
Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje.Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 173. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat locașul de cult.
În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului (în ).
Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.
După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie, iar datorită frumuseții artistice a fost integrată circuitului turistic.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului Mănăstirii Humor. Ansamblul pictural din pronaos și gropniță a fost restaurat în anii 1971 - 1972 cu sprijinul financiar și de specialitate al UNESCO. Cu acest prilej, s-a refăcut acoperișul bisericii prin lărgirea streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare de posibile intemperii. De asemenea, s-a restaurat turnul construit de Vasile Lupu, astupându-se fisurile din ziduri, refăcându-se zidurile și bolțile prăbușite, înlocuindu-se pardoselile de piatră, consolidându-se scările și reconstituindu-se balconul de lemn și acoperișul.
Abia în iulie 1991, prin hotărârea arhiepiscopului Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea Humor a fost reactivată ca așezământ monahal de maici.Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor, 25 martie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 15 iunie 2013 În prezent, aici viețuiesc circa 20 de maici care își împart timpul între îndatoririle bisericești și lucrul în atelierele de pictură și de croitorie pentru veșmintele preoțești.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" a Mănăstirii Humor pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Descrierea bisericii
Arhitectură right|thumb|200 px|Portalul de intrare în biserică, cu ancadrament cu muluri în stil gotic
Biserica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor.Pr. Scarlat Porcescu - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 169.
Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonei din preajma munților. El este învelit cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului.