miniatura|300x300px| miniatura|„Bordel cu licență” Legislația privind prostituția variază foarte mult de la o țară la alta și între jurisdicțiile din cadrul unei țări. La o extremă, prostituția sau munca sexuală sunt legale în unele locuri și considerate o profesie, în timp ce la cealaltă extremă, sunt considerate o infracțiune gravă pedepsită cu moartea în alte locuri. Există o varietate de modele juridice diferite în întreaga lume, inclusiv interdicții totale, interdicții care vizează doar clientul și legi care permit prostituția, dar interzic grupurile organizate, un exemplu fiind bordelurile.

În multe jurisdicții, prostituția (schimbul comercial de sex pentru bani, bunuri, servicii sau alte beneficii convenite de părțile implicate în tranzacție) este ilegală, în timp ce în altele este legală, dar activitățile înconjurătoare, cum ar fi solicitarea într-un loc public, operarea unui bordel și proxenetismul, pot fi ilegale. În multe jurisdicții unde prostituția este legală, aceasta este reglementată; în altele este nereglementată. În cazurile în care schimbul de sex pe bani este incriminat, lucrătorul sexual (cel mai frecvent), clientul sau ambii pot fi cei care fac obiectul urmăririi penale. Temele juridice tind să se concentreze pe patru aspecte: victimizarea (inclusiv potențiala victimizare), etica și moralitatea, libertatea individului și beneficiul sau prejudiciul general adus societății.

Prostituția a fost condamnată ca o formă singulară de încălcare a drepturilor omului și un atac la adresa demnității și valorii ființelor umane. Alte școli de gândire susțin că munca sexuală este o ocupație legitimă, prin care o persoană tranzacționează sau schimbă acte sexuale pentru bani sau bunuri. Unii cred că femeile din țările în curs de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabile la exploatarea sexuală și traficul de persoane, în timp ce alții disting această practică de industria sexuală globală, în care „munca sexuală este practicată de adulți consimțitori, unde actul de vânzare sau cumpărare de servicii sexuale nu reprezintă o încălcare a drepturilor omului”.

În majoritatea țărilor, munca sexuală este controversată. Membrii anumitor religii se opun prostituției, considerând-o contrară sau o amenințare la adresa codurilor lor morale, în timp ce alte partide consideră prostituția un „rău necesar”. Activiștii și organizațiile lucrătorilor sexuali consideră că problema drepturilor omului în rândul lucrătorilor sexuali este de cea mai mare importanță, inclusiv cele legate de libertatea de exprimare, călătorii, imigrație, muncă, căsătorie, paternitate, asigurări, asigurări de sănătate și locuință.

În februarie 2014, membrii Parlamentului European au votat printr-o rezoluție neobligatorie (adoptată cu 343 de voturi pentru, 139 împotrivă și 105 abțineri) în favoarea „modelului suedez” de incriminare a cumpărării, dar nu și a vânzării de sex. În 2014, Consiliul Europei a formulat o recomandare similară, afirmând că „Deși fiecare sistem prezintă avantaje și dezavantaje, politicile care interzic achiziționarea de servicii sexuale sunt cele care au cele mai mari șanse să aibă un impact pozitiv asupra reducerii traficului de ființe umane”.

Note