Dacia 1310 a fost un automobil de familie produs de compania Dacia în perioada 1979 și 2004, fiind introdus ca succesor al modelului Dacia 1300.Florian, Ivan. p. 5. Împreună cu predecesorul său, au fost fabricate în total 2.278.691 de exemplare. Ultima versiune berlină a ieșit de pe linia de producție la 21 iulie 2004, iar în același an a fost lansată succesoarea sa, Dacia Logan. Producția versiunii utilitare Dacia Pick-Up a continuat până pe 8 decembrie 2006, când a fost fabricat ultimul exemplar.
De-a lungul producției, gama a inclus mai multe variante de caroserie: berlină, break, hatchback (Dacia 1320 și Dacia 1325 Liberta, disponibile între 1988 și 1996), camionetă (gama Dacia Pick-Up, între 1975 și 2006) și coupé (Dacia Sport, între 1981 și 1992).
Versiunile restilizate ale modelului Dacia 1310 sunt adesea identificate în mod neoficial prin denumiri precum CN1, CN2, CN3 și CN4. Cu toate acestea, conform nomenclatorului intern al uzinei Dacia, indicativele CN au fost atribuite exclusiv proiectelor CN1 (Dacia 1320), CN1s (Dacia 1325) și CN2 (proiectele R523/R524, care au stat la baza modelului Nova). În consecință, niciuna dintre versiunile sau restilizările modelului Dacia 1310 nu a fost desemnată oficial printr-un indicativ din seria CN. __TOC__
Prima generație (1979)
Dacia 1310 a fost lansată în anul 1979, după expirarea licenței de fabricație pentru modelul Dacia 1300, derivat din Renault 12, în anul 1978. Noul model reprezenta prima restilizare majoră a gamei, fiind prezentat în premieră în toamna anului 1979, la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) din București, unde a fost promovat drept modelul 1980.
Restilizarea a adus modificări atât la exterior, cât și la interior. Partea frontală a fost complet reproiectată, fiind echipată cu o nouă mască, patru faruri rotunde și bare de protecție mai înalte, care integrau luminile de semnalizare. În partea din spate, blocurile optice au fost redesenate astfel încât să includă într-un singur ansamblu luminile de poziție, semnalizare, frână și mers înapoi. De asemenea, capacul portbagajului a primit ornamente noi.
Dotările disponibile includeau aparat radio, lunetă încălzită, instalație electrică de spălare a parbrizului, sistem de frânare cu dublu circuit (servofrână pe anumite versiuni), oglindă retrovizoare exterioară pe partea dreaptă (în funcție de nivelul de echipare) și scaune prevăzute cu tetiere. Totodată, spațiul destinat pasagerilor din spate a fost mărit cu 8 cm.
La nivel tehnic, modelul beneficia de mai multe îmbunătățiri, printre care un electroventilator comandat prin releu termic, un economizor de carburant și o priză de aer cald pentru filtrul de aer. Raportul de comprimare al motorului a fost mărit de la 8,5:1 la 9:1, modificare care, împreună cu celelalte îmbunătățiri, a contribuit la creșterea puterii și la reducerea consumului de combustibil. Motorul de cm³ dezvolta 56 CP la rot./min, față de 55,2 CP anterior, iar cuplul maxim era de 94 N⋅m la rot./min. În total, modelul incorpora peste 56 de modificări și era considerat o etapă de tranziție către un autoturism de oraș proiectat integral în România, planificat pentru lansare câțiva ani mai târziu.
Dacia Sport
Prototipul Dacia Brașovia a fost prezentat în cadrul EREN din 1979. Dezvoltat de Dacia Service Brașov pe baza modelului Dacia 1310, acesta adopta o caroserie de tip coupé. Față de berlina de serie, avea ampatamentul și lungimea reduse cu aproximativ 200 mm, iar înălțimea era mai mică cu circa 135 mm.
Producția modelului de serie a început în 1981, fiind comercializate două versiuni: Dacia 1310 Sport, echipată cu un motor de 1289 cm³ și 54 CP, și Dacia 1410 Sport, dotată cu un motor de 1397 cm³ și 65 CP. În prima jumătate a anului 1983 a fost lansată oficial pe piață versiunea Dacia 1410 Sport, derivată direct din prototipul Brașovia.Lazăr, Dumitru; Solomonescu, Al. p. 5. Motorul de 1397 cm³ (alezaj × cursă: 76 × 77 mm) dezvolta 65 CP la rot./min. Creșterea puterii față de motorul de 1289 cm³ a fost obținută prin majorarea alezajului cilindrilor de la 73 la 76 mm, creșterea raportului de comprimare la 9,8:1 și utilizarea unui carburator nou. Reducerea înălțimii suspensiei spate a coborât centrul de greutate al automobilului, deși unele surse consideră că această modificare a afectat negativ stabilitatea în mers. Performanțele versiunii 1410 Sport includeau o viteză maximă de 152–154 km/h, accelerația de la 0 la 100 km/h în 16,2 secunde și un consum mediu de 7,0 l/100 km la viteza constantă de 80 km/h.
Între 1981 și 1985 a fost produsă varianta cu uși scurte, iar din 1986 până în 1992 cea cu uși alungite. Din 1983, producția s-a concentrat exclusiv pe motorul de 1397 cm³ (65 CP), iar din 1985 a devenit disponibilă o cutie de viteze cu 5 trepte. În ultimii ani de fabricație, în special între 1991 și 1992, unele exemplare au fost echipate cu motorul de 1557 cm³, utilizat ulterior și pe Dacia Nova.
Pe platforma Dacia Sport au fost dezvoltate și mai multe prototipuri experimentale, printre care o versiune cu motor de 1580 cm³ și 84 CP, cu ax cu came în chiulasă, precum și o variantă de aproximativ 100 CP. Niciuna dintre aceste motorizări nu a intrat însă în producția de serie.
Modelul s-a bucurat de popularitate atât în rândul tinerilor, cât și în competițiile automobilistice din România, unde ajunsese să reprezinte aproximativ 20% din parcul de vehicule al campionatului național de raliuri. Producția a încetat în 1992, după realizarea a 5.141 de exemplare.
Pick-Up thumb|left|Dacia 1304 (1983) Prima generație a modelului Dacia 1304 s-a deosebit de Dacia 1302 prin adoptarea unei configurații constructive specifice vehiculelor utilitare. Aceasta era echipată cu suspensie spate pe arcuri lamelare, suspensie față ranforsată, anvelope de dimensiunea 175 SR 14C și transmisie către puntea spate prin arbore cardanic. Sarcina utilă maximă era de până la 1.150 kg. Masa maximă autorizată a remorcii tractate era de 1.100 kg pentru versiunile cu tracțiune spate și de 1.250 kg pentru cele cu tracțiune integrală, introduse ulterior. Versiunile cu tracțiune față nu erau omologate pentru tractarea remorcilor.
Toate versiunile Dacia 1304 și derivatele acestora au fost echipate cu motorul de 1.397 cm³, care dezvolta 64 CP, cuplat inițial la o cutie de viteze manuală cu patru trepte.
Gama a inclus mai multe variante de caroserie. Dacia 1304 Pick-Up, produsă între 1981 și 2006, era o camionetă cu două uși, disponibilă cu obloane laterale fixe sau rabatabile. Dacia 1304 Drop Side, fabricată între 1983 și 2006, dispunea de obloane laterale și posterioare rabatabile. Dacia 1304 King Cab, produsă între 1994 și 2003, avea o cabină extinsă cu banchetă posterioară și două uși. Dacia 1305 reprezenta o versiune derivată din Dacia 1304, caracterizată prin utilizarea tracțiunii față.
Dacia 1210 Dacia 1210 a fost lansată la sfârșitul anului 1983 ca o versiune economică a modelului 1310, fiind destinată în principal exportului. Modelul era echipat cu un motor de cm³ (alezaj × cursă: 70 × 77 mm), care dezvolta 48 CP la rot./min și un cuplu maxim de 80 N⋅m la rot./min, având un raport de comprimare de 8,5:1. p. 2. Motorul a fost derivat din unitatea de cm³ prin reducerea alezajului de la 73 mm la 70 mm, păstrând același bloc motor și aceeași chiulasă. Deși oferea un consum ușor redus, performanțele inferioare și diferența mică față de motorul de 1289 cm³ au limitat atractivitatea modelului pe piață.
Dacia 1310 TDE Între 1980 și 1984 au fost realizate mai multe teste pentru echiparea modelelor Dacia cu motoare pentru motorină, însă acestea nu au fost introduse în producția de serie. Unul dintre prototipurile dezvoltate în această perioadă a fost Dacia 1310 TDE, primul autoturism românesc de pasageri echipat cu un motor pentru motorină, prezentat oficial în octombrie 1983 la Târgul Internațional București. p. 5.Dochița, Vasile; p. 14. Denumirea TDE provenea de la expresia Turbo Diesel Economic. Destinat exclusiv exportului, modelul a fost livrat integral în Brazilia, fiind produs în aproximativ 800 de exemplare.
Modelul era echipat cu un motor turbo-diesel de 1,6 litri, fără intercooler, care dezvolta 52 CP și un cuplu maxim de 90 N⋅m. În această configurație, automobilul putea atinge o viteză maximă de aproximativ 130 km/h. Motorul era asociat unei cutii de viteze manuale cu cinci trepte, consumul mediu fiind de 6,7 l/100 km în regim urban și 5,8 l/100 km în regim extraurban.
Caracteristicile specifice ale modelului includeau: vopsea în culorile Vișiniu 28 și Bleumarin 16; jante Michelin echipate cu anvelope Victoria; grupuri optice Lucas montate pe aripile față și spate; bandă decorativă neagră aplicată pe portiere; ornamente cromate la praguri, preluate de la Dacia 1300; bară de protecție frontală din plastic, prevăzută cu extensie inferioară; capotă și aripi față cu elemente decorative de culoare neagră; rezervor de combustibil cu capacitatea de 60 de litri; scaune prevăzute cu tetiere; radio-casetofon Lira cu două difuzoare montate în portiere.
Dacia 1310 M La EREN 1979 a fost prezentat prototipul Dacia 1310 M, dezvoltat cu scopul reducerii consumului de combustibil. Vehiculul utiliza motorul de 1289 cm³ al modelelor Dacia 1300 și 1310, care dezvolta 56 CP.
Motorul putea funcționa atât cu benzină, cât și cu metanol, cele două tipuri de combustibil fiind stocate în rezervoare separate și amestecate la nivelul carburatorului. Sistemul includea un rezervor suplimentar prevăzut cu pompă electrică și o cameră de nivel constant suplimentară în carburator.
Conform datelor prezentate la acea vreme, carburatorul era reglat pentru a utiliza o proporție mai mare de metanol decât benzină. Consumul declarat era de 1,9 l benzină și 4,3 l metanol la 40 km/h, 2,5 l benzină și 5,4 l metanol la 60 km/h, 4 l benzină și 6,25 l metanol la 100 km/h, respectiv 5,8 l benzină și 6,5 l metanol la 120 km/h. Litera M din denumirea modelului provenea de la metanol.
Dacia 1410 Economic În cadrul Târgului Internațional București din 1981, a fost prezentat prototipul Dacia 1410 Economic, echipat cu un motor de 1397 cm³ care dezvolta 55 CP.
Modelul era dotat cu un economizor electronic de carburant montat pe carburator, destinat optimizării procesului de ardere și reducerii consumului. De asemenea, utiliza un carburator experimental inspirat de un model Weber folosit de constructorul Ford. Dotările includeau radio, scaune cu tetiere, ștergătoare de parbriz cu trei viteze și o cutie de viteze manuală cu cinci trepte.
Motorizări Model Cod motor Ani Capacitate Tip Putere maximă Cuplu Viteză maximă Accelerație (0–100 km/h) Consum NoteBenzină: 1210 — 1983–1984 1.185 cm³ carburator, 8 supape OHV 48 CP la 5.300 rot./min 80 N⋅m la 3.000 rot./min 135 km/h — — raport de compresie 8,5:1; alezaj × cursă: 70 × 77 mm 1310p Renault 810 1979–1984 1.289 cm³ 54 CP la 5.250 rot./min 89 N⋅m la 3.000 rot./min 140 km/h 18 s — raport de compresie 8,5:1; alezaj × cursă: 73 × 77 mm 1310 Renault 810 56 CP la 5.300 rot./min 92 N⋅m la 3.000 rot./min 17,1 s — 1400 Dacia 102 — 1.397 cm³ 65 CP la 5.500 rot./min 100 N⋅m la 3.300 rot./min 150 km/h — — raport de compresie 9,2:1; alezaj × cursă: 76 × 77 mm 1410 Dacia 102 1983–1984 — — raport de compresie 9,5:1; alezaj × cursă: 76 × 77 mm 1610 — 1981 — 80 CP — — — — —Motorină: 1310 TDE — 1983 1.565 cm³ turbo, fără intercooler 52 CP 90 N⋅m 130 km/h — 6,7 l/100 km (urban),5,8 l/100 km (extraurban)
Alte piețe Israel În Israel, automobilele Dacia au fost comercializate între 1978 și 1989, în principal sub marca Delta. Importul acestora a fost realizat în mai multe etape, de către diferiți importatori. Prima introducere pe piața israeliană a avut loc în 1978, însă comercializarea a fost întreruptă după aproximativ un an din cauza problemelor de calitate semnalate de clienți, care au primit o amplă acoperire mediatică, inclusiv în cadrul emisiunii de investigații .