Sclava Isaura (în limba portugheză Escrava Isaura) este o telenovelă braziliană produsă și difuzată de Rede Globo între 11 octombrie 1976 și 5 februarie 1977, ca adaptare a romanului A Escrava Isaura, publicat în 1875 de scriitorul brazilian Bernardo Guimarães.

Rezumat

Acțiunea se desfășoară în Brazilia secolului al XIX-lea, în perioada în care sclavia era încă legală. Isaura (Lucélia Santos) este o tânără sclavă albă, născută pe plantația familiei Almeida. Rămasă orfană de la naștere și fără să-și cunoască tatăl, ea știe doar că mama sa fusese o sclavă de pe plantație. Isaura este însă crescută și educată de Ester (Beatriz Lyra), soția comandorului Almeida (Gilberto Martinho), care o tratează aproape ca pe propria fiică. Tânăra primește o educație neobișnuită pentru condiția sa socială, învață să citească, să scrie și să cânte la pian, însă, din punct de vedere juridic, rămâne proprietatea familiei Almeida.

Situația Isaurei se schimbă radical după moartea lui Ester. Fiul acesteia, Leôncio Almeida, preia administrarea averii familiei. Leôncio este obsedat de Isaura și încearcă să o transforme în amanta sa. Tânăra îi respinge în mod repetat avansurile, iar refuzurile îi provoacă furia. Deși Ester îi lăsase Isaurei o scrisoare de eliberare, Leôncio pune mâna pe document și împiedică astfel dobândirea libertății sale.

Pe plantație, Isaura trebuie să înfrunte și ostilitatea Rosei, o altă sclavă, invidioasă pe educația și tratamentul privilegiat de care aceasta beneficiase. În același timp, Isaura se bucură de sprijinul unor oameni apropiați, printre care Januária (Zeni Pereira), care cunoaște adevărul despre trecutul și familia tinerei.

Dorința Isaurei de a deveni liberă devine și mai puternică atunci când îl cunoaște pe Tobias (Roberto Pirillo), un proprietar de pământuri din vecinătate. Cei doi se îndrăgostesc, însă condiția juridică a Isaurei face imposibilă o viață normală împreună. Tobias încearcă să o ajute și să obțină libertatea acesteia, dar Leôncio refuză să o vândă și devine tot mai gelos pe relația lor.

Conflictul dintre Tobias și Leôncio se încheie tragic. Orbit de gelozie și convins că Isaura se află împreună cu Tobias într-o cabană, Leôncio îi poruncește administratorului Francisco să incendieze clădirea. În realitate, înăuntru se află Tobias și Malvina, chiar soția lui Leôncio. Amândoi mor în incendiu, iar Isaura este devastată de moartea bărbatului pe care îl iubea.

În această perioadă, Isaura descoperă adevărul despre originea sa. Tatăl ei este Miguel, care încearcă să o cumpere de la Leôncio pentru a-i reda libertatea. Leôncio refuză însă orice înțelegere și, pentru a o constrânge să i se supună, înăsprește pedepsele. Isaura este obligată să muncească pe câmp alături de ceilalți sclavi, este pusă să îndeplinească munci grele și ajunge chiar să fie legată și pedepsită.

Nemaiputând suporta abuzurile lui Leôncio, Isaura fuge de pe plantație împreună cu tatăl său și cu André și Santa, doi sclavi care îi sunt prieteni. Grupul se stabilește într-un alt oraș, unde Isaura încearcă să-și ascundă adevărata identitate. Ea adoptă numele de Elvira și încearcă să trăiască asemenea unei femei libere.

În timpul fugii îl cunoaște pe Álvaro, un tânăr bogat și susținător al mișcării aboliționiste. Álvaro se îndrăgostește de ea fără să-i cunoască inițial trecutul. Isaura îi răspunde sentimentelor, dar se teme că descoperirea adevăratei sale identități va pune în pericol atât relația lor, cât și libertatea pe care abia reușise să o dobândească în mod clandestin.

Identitatea Isaurei este însă descoperită în timpul unei petreceri, iar tânăra este capturată și obligată să se întoarcă pe proprietatea lui Leôncio. Álvaro refuză să o abandoneze și începe să caute o modalitate legală de a o elibera.

Între timp, situația financiară a lui Leôncio se deteriorează, iar acesta ajunge în pragul falimentului. Încercând să păstreze controlul asupra Isaurei, el intenționează să o oblige să se căsătorească cu Beltrão, grădinarul proprietății. Ceremonia este însă întreruptă de Álvaro, care dezvăluie că a dobândit bunurile lui Leôncio și, odată cu acestea, drepturile pe care acesta le avea asupra Isaurei. Álvaro îi acordă imediat libertatea.

Înfrânt, falit și incapabil să accepte pierderea Isaurei, Leôncio se sinucide. Isaura este în sfârșit liberă și poate rămâne alături de Álvaro.

Povestea Rosei are, de asemenea, un deznodământ tragic. Încercând să o ucidă pe Isaura prin otrăvire, Rosa ajunge să bea chiar din paharul în care pusese otrava și moare în urma propriului complot.

În paralel, André, care fusese inițial îndrăgostit de Isaura, se apropie de Santa. Cei doi se căsătoresc și au o fiică, pe care o numesc Malvina, în memoria soției lui Leôncio, moartă în incendiul provocat de acesta.

Distribuție

Lucélia Santos – Isaura Rubens de Falco – Leôncio Almeida Roberto Pirillo –Tobias Paes Vidal Norma Blum – Malvina Fontoura Almeida Gilberto Martinho – Comandorul Almeida Beatriz Lyra – Ester Almeida Átila Iório – Miguel Léa Garcia – Rosa Haroldo de Oliveira - André Isaac Bardavid – Francisc Zeni Pereira – Januária Maria das Graças – Santa Carlos Duval – Beltrão Mário Cardoso – Henrique Myrian Rios – Aninha Matoso Ítalo Rossi – José Matoso Lady Francisco – Juliana

Producție Sclava Isaura a fost realizată de Rede Globo ca adaptare a romanului A Escrava Isaura, publicat în 1875 de scriitorul brazilian Bernardo Guimarães. Adaptarea pentru televiziune a fost scrisă de Gilberto Braga, iar regia a fost semnată de Herval Rossano și Milton Gonçalves, Rossano ocupând și funcția de regizor general al producției.

Producția s-a înscris în seria de adaptări după opere ale literaturii braziliene realizate de Globo pentru intervalul de la ora 18:00 în anii 1970.

Deși păstrează conflictul central al romanului – lupta Isaurei pentru libertate și persecuția exercitată asupra ei de Leôncio –, adaptarea televizată a dezvoltat și a modificat unele personaje și situații pentru a susține desfășurarea unei telenovele de 100 de episoade.

Pentru realizarea scenelor exterioare au fost folosite drept decor districtul Conservatória și mai multe proprietăți rurale din regiunea Vassouras, în interiorul statului Rio de Janeiro. Zona, cunoscută pentru clădirile și plantațiile sale istorice, a permis recrearea mediului rural brazilian din secolul al XIX-lea.

Scenografia a fost realizată de Paulo Dunlop, iar costumele au fost create sub coordonarea lui Carlos Gil, cu Zenilda Barbosa responsabilă de costume. Documentarea de epocă a fost realizată de Ana Maria Magalhães.

Genericul de început a utilizat gravuri realizate de pictorul francez Jean-Baptiste Debret, cunoscut pentru reprezentările societății braziliene din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Imaginile prezentau personaje, activități și obiceiuri din Rio de Janeiro al epocii, contribuind la atmosfera istorică a producției.

Producția executivă a fost asigurată de Almeida Santos, montajul de Beto Mariano, iar partea de sonorizare de Guerra Peixe Filho. João Mello a fost responsabil de producția muzicală, în timp ce Waltel Branco a realizat aranjamente speciale.

Muzica Coloana sonoră a telenovelei '„Sclava Isaura'' a fost alcătuită în mare parte din compoziții realizate special pentru producție, concepute astfel încât să evoce sonorități și melodii asociate Braziliei secolului al XIX-lea și temei sclaviei.

Tema de deschidere a serialului este „Retirantes”, compusă de Dorival Caymmi pe versuri de Jorge Amado. Piesa a devenit una dintre melodiile cel mai puternic asociate cu telenovela și este prezentată de Memória Globo drept una dintre temele clasice ale dramaturgiei braziliene.

Printre piesele incluse pe coloana sonoră se numără:

„Prisioneira” – compusă de Paulo César Pinheiro și João Mello, interpretată de Elizeth Cardoso; „Amor Sem Medo” – compusă de Francis Hime și Paulo César Pinheiro, interpretată de Francis Hime; „Retirantes” – compusă de Jorge Amado și Dorival Caymmi; „Nanã” – compusă de Moacir Santos și Mário Telles, interpretată de Orquestra Som Livre; „Banzo” – compusă de Hekel Tavares și interpretată de Os Tincoãs; „Mãe Preta” – compusă de Caco Velho și Piratini și interpretată de Coral Som Livre.

Difuzare și succes internațional Sclava Isaura a fost difuzată pentru prima dată în Brazilia de Rede Globo, în intervalul de la ora 18:00, între 11 octombrie 1976 și 5 februarie 1977. Producția originală a cuprins 100 de episoade. Succesul obținut în Brazilia a fost urmat de o răspândire internațională neobișnuit de mare pentru o producție braziliană a perioadei. '„Escrava Isaura'' a devenit una dintre telenovelele care au contribuit decisiv la deschiderea pieței internaționale pentru producțiile de televiziune ale Globo.

Până la sfârșitul anului 1985, telenovela fusese vândută în 27 de țări. Extinderea distribuției a continuat în deceniile următoare, iar potrivit datelor consolidate de divizia internațională a Globo, în ianuarie 2016 existau „104 țări'' în care producția fusese licențiată pentru difuzare. La acel moment, '„Escrava Isaura'' ocupa locul al cincilea în clasamentul programelor Globo cu cele mai multe vânzări internaționale.

În China, serialul a devenit un fenomen de audiență și a contribuit la transformarea Lucéliei Santos într-o vedetă cunoscută publicului local. Actrița a primit Premiul „Águia de Ouro''' („Vulturul de Aur”), devenind prima actriță străină recompensată cu această distincție. Potrivit Globo, aproximativ 300 de milioane de persoane au participat la votul prin care Santos a fost desemnată cea mai bună actriță în 1985.

Succesul telenovelei a stimulat și interesul pentru romanul lui Bernardo Guimarães: aproximativ 500.000 de exemplare ale traducerii în limba chineză au fost vândute în urma popularității serialului.

În Cuba, Escrava Isaura a fost difuzată în 1984 într-o versiune redusă la 50 de episoade. Popularitatea sa a fost atât de mare încât autoritățile cubaneze au suspendat temporar măsurile de raționalizare a energiei electrice în timpul difuzării, pentru ca telespectatorii să poată urmări episoadele.

În Polonia, popularitatea serialului a depășit așteptările distribuitorilor. Mii de persoane au participat la un eveniment organizat pe un stadion pentru alegerea unor sosii ale personajelor Isaura și Leôncio. Lucélia Santos și Rubens de Falco au fost primiți de sute de admiratori la sosirea în țară, iar aparițiile lor publice au atras mulțimi.

Succesul în fosta Uniune Sovietică a fost de asemenea remarcabil. Memória Globo consemnează că popularitatea serialului a contribuit inclusiv la răspândirea în limba rusă a termenului portughez fazenda, asociat de public cu marile proprietăți rurale prezentate în telenovelă.

În România, Sclava Isaura a fost difuzată de Televiziunea Română în anul 1990, la scurt timp după Revoluția Română din 1989. Producția s-a numărat printre primele telenovele sud-americane care au cunoscut un succes important în televiziunea românească de după căderea regimului comunist.

Serialul a devenit foarte popular în rândul publicului român, Digi24 caracterizându-l retrospectiv drept un „fenomen național” și drept una dintre producțiile care au deschis drumul popularității telenovelelor latino-americane în România.

Note

Categorie:Seriale de televiziune din 1976 Categorie:Telenovele braziliene