Baronul Francisc Nopcea de Silvașu de Sus (în , în ; ) a fost un nobil transilvănean din familia Nopcea, comite suprem (főispán) al comitatului Hunedoara, membru al Camerei Magnaților și maestru principal al curții (Obersthofmeister) împărătesei și reginei Elisabeta (Sisi).
Originea și familia S-a născut într-o veche familie nobiliară de origine română din Transilvania. A fost fiul lui Vasile Nopcea (1794–1884), comite suprem al comitatului Hunedoara până în 1848 și moșier, și al soției acestuia, Ágnes Kozma de Szentlélek (1795–1847). A fost fratele mai mare al politicianului Elek Nopcsa cel Tânăr.
Unchiul său pe linie paternă, Elek (Alexie) Nopcsa cel Bătrân (1775–1862), cancelar aulic al Transilvaniei, cavaler al Ordinului Sfântul Ștefan și decorat cu Marea Cruce a Ordinului Leopold, a fost ridicat la rangul de baron austriac la 31 decembrie 1855. Deoarece acesta nu avea urmași direcți, printr-o rezoluție imperială emisă la 18 septembrie 1856, titlul de baron a fost transferat fratelui său, László Nopcsa (tatăl lui Francisc). Ulterior, la 14 mai 1874, împăratul Franz Joseph I a acordat titlul de baron maghiar lui Francisc Nopcsa și fratelui său mai mic, Elek.
Deși Vasile Nopcea a participat, în 1848, la Adunarea Națională de la Blaj, iar Francisc și fratele său erau conștienți de originea lor românească și vorbeau fluent limba română, ei au fost total asimilați, cultural și politic, națiunii maghiare, nefiind implicați în mișcarea națională românească din Transilvania și Ungaria (spre deosebire de alte familii precum Mocioni sau Duka).
Biografie Cariera militară și anii de călătorii Și-a desăvârșit educația la prestigioasa academie Theresianum din Viena. În anul 1834 a intrat în armată, devenind sublocotenent în regimentul de cavalerie (lăncieri) ce purta numele prințului Schwarzenberg. În 1836 a fost promovat locotenent-major, iar ulterior căpitan în regimentul de husari Radetzky. Între anii 1840 și 1842 a îndeplinit și funcția de șambelan de curte pentru arhiducele Carol Ferdinand.
În 1843 a părăsit cariera militară și s-a dedicat vieții private, întreprinzând călătorii extinse în străinătate. A petrecut o perioadă îndelungată în Italia, unde a întreprins cercetări arhivistice la Veneția, adunând date și izvoare istorice referitoare la istoria Transilvaniei și a Ungariei.
Cariera politică și de curte A revenit în viața publică în anul 1861, odată cu restabilirea administrației constituționale a comitatelor, fiind numit comite suprem al comitatului Hunedoara – funcție pe care tatăl său, László, o ocupase până la Revoluția de la 1848.
În anul 1867 a fost numit secretar de stat în ministerul de pe lângă persoana suveranului. La scurt timp a părăsit această poziție guvernamentală, fiind numit maestru principal (cancelar) al curții împărătesei Elisabeta (Sisi), care îl alinta drept Ferenczy. A rămas o figură de încredere în preajma împărătesei până în 1894, când a demisionat din această înaltă demnitate din cauza vârstei înaintate. A continuat însă să corespondeze cu împărăteasa Sisi până la asasinarea acesteia, care l-a marcat profund, iar împăratul Franz Joseph i-a permis să își folosească apartamentul din Palatul Hofburg până la sfârșitul vieții, chiar dacă nu mai era cancelar.
A deținut demnitățile de șambelan imperial și regal și de consilier intim secret. Odată cu reorganizarea Camerei Magnaților a Parlamentului de la Budapesta, a fost numit membru al acesteia.
A decedat la moșia sa din Săcel la 24 iunie 1904, la vârsta de 89 de ani.
Activitatea culturală Interesat de istorie, a publicat hrisoave și documente vechi în revista de specialitate Magyar Tudományos Értekező (1862). De asemenea, discursurile sale din Dieta Ungariei au fost consemnate în jurnalele de dezbateri parlamentare ale vremii (Naplók).
Un portret litografic al său, realizat de pictorul și litograful József Marastoni, a apărut în publicația Hajnal în anul 1867.
Note
Categorie:Nașteri în 1815 Categorie:Nașteri pe 15 martie Categorie:Decese în 1904 Categorie:Decese pe 24 iunie Categorie:Nobili români transilvăneni Categorie:Români romano-catolici Categorie:Romano-catolici maghiari Categorie:Nobili maghiari Categorie:Militari austrieci