Andrius Kubilius (născut pe 8 decembrie 1956) este un politician lituanian care ocupă în prezent funcția de comisar european pentru apărare și spațiu în cadrul celei de-a doua comisii von der Leyen din 2024 în urma alegerilor pentru Parlamentul European din 2024. Anterior, a fost membru al Parlamentului European (eurodeputat) între 2019 și 2024 și prim-ministru al Lituaniei între anii 1999 și 2000 și din nou între 2008 și 2012. A fost liderul partidului politic conservator de dreapta Uniunea Patriei din 2003 până în 2015, al cărui membru este și în prezent.
Tinerețe și educația Kubilius s-a născut la Vilnius. După absolvirea celei de-a 22-a școli secundare din Vilnius, Kubilius a fost acceptat la Universitatea din Vilnius și a studiat la Facultatea de Fizică până în 1979. Și-a continuat cariera academică și studiile postuniversitare la Universitatea din Vilnius între anii 1981 și 1984.
Carieră în politica lituaniană
Începuturile carierei
Kubilius a devenit un membru al mișcării pro-independență Sąjūdis, care susținea independența față de ocupația Uniunii Sovietice. Ulterior,el a devenit secretar executiv al Consiliului Sąjūdis. La scurt timp după restabilirea independenței Lituaniei, Kubilius a fost ales în Seimas (parlamentul unicameral al Lituaniei). De atunci, Kubilius a fost o figură activă în politica lituaniană. A devenit membru al Uniunii Patriei – Creștin-Democrați Lituanieni în 1993.
Între 1996 și 1999, Kubilius a ocupat funcția de vicepreședinte al parlamentului numit Seimas.
Al 10-lea prim-ministru al Lituaniei, 1999–2000 După ce Rolandas Paksas a demisionat din funcția de prim-ministru al Lituaniei, Kubilius a devenit al 10-lea prim-ministru al Lituaniei, formând primul guvern Kubilius și a rămas în funcție până la alegerile parlamentare din 2000 .
Al 14-lea prim-ministru al Lituaniei, 2008–2012 Kubilius a condus Uniunea Patriei - Partidul Creștin-Democrat Lituanian spre victorie la alegerile din 28 octombrie 2008. Alegerile au reprezentat o victorie pentru centrul-dreapta din Lituania după șapte ani de guvernare de stânga. Kubilius era deja cunoscut ca un critic acerb al regimului rus; Uniunea Națională a promis să combată dependența de energia rusească și să adopte reforme economice necesare. În urma alegerilor, Kubilius a fost, așa cum era de așteptat, nominalizat drept candidatul Uniunii Patriei pentru funcția de prim-ministru, iar acordul de coaliție a fost semnat pe 17 noiembrie. Pe 27 noiembrie 2008, Kubilius a fost numit oficial prim-ministru al Lituaniei, formând al doilea guvern Kubilius . Guvernul a primit 89 de voturi pentru, 27 împotrivă și 16 abțineri la votul de încredere din Seimas .
După preluarea mandatului, el „a redus cheltuielile publice cu 30%, pensiile cu 11% și și-a redus salariul cu 45%”. El a urmat o politică de diversificare a aprovizionării cu energie a Lituaniei, pentru a se îndepărta de Rusia, inclusiv prin intentarea unui proces împotriva Gazpromului, pe atunci singurul furnizor de gaze naturale al Lituaniei, solicitând daune de peste 1 miliard de euro și oprirea companiei rusești de a avea control asupra infrastructurii lituaniene. El a fost implicat în căutarea unor compensații financiare din partea Rusiei pentru ocupația sovietică ilegală a Lituaniei, numind această chestiune o prioritate la preluarea mandatului în 2008. În 2011, problema a continuat să fie o prioritate, ministrul său de externe afirmând că este „ridicol să discuți cu Rusia fără a rezolva problemele legate de ocupație”. El a instituit o comisie pe 23 mai 2012 pentru a rezolva problema. De asemenea, el a solicitat includerea problemei compensațiilor financiare din partea Rusiei ca condiție pentru relațiile UE-Rusia. Poziția sa fermă față de regimul rus a dus la înghețarea relațiilor dintre Lituania și Moscova.
Ca urmare a măsurilor adoptate, Lituania a înregistrat una dintre cele mai puternice redresări economice din Europa. Kubilius este considerat de unii drept cel mai bun prim-ministru din istoria modernă a Lituaniei. Printre realizările sale s-au numărat reducerea cheltuielilor publice, pregătirea pentru aderarea la zona euro și reformarea sectorului energetic. Cu toate acestea, partidul său, Uniunea Națională, a pierdut alegerile din 2012 și nu a mai putut forma un nou guvern, ceea ce a dus la formarea guvernului Butkevičius . Kubilius a devenit primul prim-ministru al Lituaniei care și-a îndeplinit întregul mandat de 4 ani. Potrivit publicației The Economist, „alegerile au venit prea devreme pentru ca dl. Kubilius să beneficieze de o redresare după măsurile dureroase de austeritate pe care le-a impus atunci când și-a dat seama că Lituania avea riscul să devină Grecia Baltică”. „Sacrificându-și popularitatea politică”, el a salvat țara de la faliment în urma unei guvernări de stânga.
Cariera în Uniunea Europeană
Membru al Parlamentului European, 2019–2024 În 2019, Kubilius a fost ales membru al Parlamentului European pentru Uniunea Națională și a fost membru al Grupului Partidului Popular European . A făcut parte din Comisia pentru afaceri externe și din Comisia pentru industrie, cercetare și energie .
Pe lângă atribuțiile sale în cadrul comisiei, Kubilius a făcut parte din delegațiile parlamentului la Adunarea Parlamentară Euronest și la Comisia Parlamentară de Asociere UE-Ucraina. A fost, de asemenea, membru al Grupului Spinelli .
În noiembrie 2021, Kubilius s-a alăturat grupului condus de Raphaël Glucksmann cu șapte membri ai Parlamentului European în Taiwan pentru a transmite un mesaj puternic în sprijinul insulei autonome, în ciuda amenințării cu represalii din partea Chinei.
Raportor permanent privind Rusia În 2020, a fost numit raportor permanent al parlamentului pentru relațiile cu Rusia . În această poziție, el a fost responsabil pentru formarea poziției Parlamentului European pe această temă. Acceptând rolul, Kubilius a declarat: „Viziunea mea critică asupra regimului de la Kremlin s-a format cu mult timp în urmă și este de neschimbat”. Nu am depus niciun efort să ascund acest lucru cât timp am fost la Parlamentul European. „
În 2021, el a afirmat că este „imposibil” să ai relații bune cu Rusia și a cerut UE să elimine treptat importurile de petrol și gaze naturale din Rusia . El a lăudat Turcia pentru că „a dovedit de trei ori [în Siria, Libia și Nagorno-Karabah] că Kremlinul se teme de pumn”. La cea de-a 12-a aniversare a invaziei ruse în Georgia din 2020, Kubilius a remarcat „provocările continue” ale Rusiei în Georgia, afirmând că acestea „încalcă grav dreptul internațional”. El a condus apelul Partidului Popular European pentru sancțiuni împotriva tuturor celor responsabili de otrăvirea lui Alexei Navalnîi de către Rusia.
Comisia Europeană, 2024–prezent În iulie 2024, Kubilius a fost nominalizat de guvernul lituanian la funcția de comisar al UE al țării sale. Președintele lituanian Gitanas Nausėda a aprobat nominalizarea pe 22 august. Pe 3 septembrie, Seimas a aprobat nominalizarea sa. Kubilius consideră portofolii legate de apărare, securitate și extinderea UE ca fiind ideale pentru Lituania, având în vedere criza de securitate din Europa.
În septembrie, președinta von der Leyen i-a alocat lui Kubilius portofoliul Apărării și Spațiului. El este primul care deține acest post. Crearea postului a indicat faptul că securitatea devenise un punct cheie pe agenda UE. Nominalizarea sa a fost aprobată de Parlamentul European pe 7 noiembrie, permițându-i să preia funcția. La preluarea mandatului, el a declarat că prioritatea sa va fi consolidarea capacităților militare ale apărării blocului comunitar.
Viața personală Kubilius este căsătorit cu Rasa Kubilienė, violonistă în Orchestra Simfonică Națională Lituaniană ; cuplul are doi fii: Andrius Kubilius și Vytautas Kubilius, și trei nepoți. Pe lângă limba sa maternă, lituaniană, Kubilius vorbește și engleză și rusă.
Categorie:Prim-miniștri ai Lituaniei Categorie:Oameni în viață Categorie:Nașteri în 1956 Categorie:Comisia Europeană Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite