Peter Nicolaus Neugart(en) von Gartenberg (în ; născut Peter Niels Nyegaard, ), din 1768 baron von Gartenberg-Sadogursky, a fost un om de stat saxon și polonez de origine daneză. Fiind unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai prim-ministrului von Brühl, din 1753, în calitate de comisar general al minelor, a exercitat conducerea supremă asupra mineritului și metalurgiei din Electoratul Saxoniei, iar din 1761 a fost și șef suprem al administrației miniere. După demisia lui Brühl, Gartenberg și-a pierdut toate funcțiile și a intrat în serviciul Poloniei, unde a preluat administrarea sistemului monetar regal. După izbucnirea Războiului Ruso-Turc, Gartenberg a asigurat aprovizionarea cu monedă a armatei ruse.

Biografie Peter Niels Nyegaard provenea dintr-o familie de pastori din insula Sjælland. Tatăl său, Hans Nielsen Nyegaard, era pastor în Kregome, iar mama sa era Marie, născută Arendrup. După ce a urmat școala latină a catedralei din Roskilde, Nyegaard a început în 1736 să studieze medicina la Universitatea din Copenhaga, iar în 1743 și-a obținut doctoratul la Universitatea din Halle cu lucrarea De casu singultus chronici viginti quattuor annorum. Ulterior, Nyegaard s-a stabilit la Kongsberg, în Norvegia, unde a dobândit cunoștințe în domeniul științelor miniere și a lucrat ca asesor minier.

În 1749, Nyegaard a intrat în serviciul Electoratului Saxoniei cu funcția de consilier minier și a preluat administrarea uzinei de alaun din Schwemsal, care avea o rentabilitate redusă. În 1754 a luat el însuși uzina în arendă și a transformat-o într-o întreprindere prosperă. În același timp, până în 1750, a participat și la administrarea monetăriei electorale din Guben. Începând cu sărbătoarea Sfântului Mihail din 1756, a arendat și domeniul cameral Schwemsal, împreună cu ferma anexă Schwerz.

Datorită prieteniei sale cu prim-ministrul Heinrich von Brühl, al cărui apropiat colaborator a devenit, Nyegaard a avansat într-un timp scurt până la poziția de cea mai influentă persoană din domeniul mineritului și metalurgiei din Electoratul Saxoniei. În 1753 a fost ridicat la rangul de nobil al Sfântului Imperiu Roman sub numele Peter Nicolaus Neugart von Gartenberg. În același an, Brühl l-a numit mai întâi consilier minier supranumerar în colegiul minier, iar la scurt timp comisar general al minelor, încredințându-i astfel supravegherea Oficiului Superior Minier și a Oficiului Superior Metalurgic din Freiberg. Între 1753 și 1760, Gartenberg a participat și la administrarea Monetăriei din Leipzig. În 1755, Brühl l-a numit director adjunct superior al minelor, Gartenberg devenind astfel locțiitorul său în toate problemele legate de minerit. În același an, Neugart von Gartenberg a dispus construirea galeriei miniere Tiefer Walts Gott Erbstolln, pe Rabenberg, deasupra morii Haberlandmühle, de către concesionarii exploatării Walts Gott, deși utilitatea acesteia era pusă la îndoială atât de exploatările miniere implicate, cât și de oficiul minier competent din Johanngeorgenstadt.

În 1756 a cumpărat domeniul nobiliar Canitz de la familia von Schleinitz. Gartenberg, care studiase intens posibilitatea unei utilizări mai eficiente a huilei și lignitului drept combustibil în locul lemnului devenit tot mai rar, a dispus transformarea cuptorului de var aparținând domeniului Canitz pentru a funcționa cu huilă. Între 1756 și 1763, Gartenberg a avut în arendă și domeniul Zambor din Polonia. În 1758, sub numele Neugarten von Gartenberg, a fost ridicat la rangul de baron al Sfântului Imperiu Roman. Între 1758 și 1760, Gartenberg a administrat proprietățile din Spiš ale prietenului său Brühl. După moartea șefului administrației miniere Curt Alexander von Schönberg, în 1761 Brühl l-a numit pe apropiatul său Gartenberg drept succesor al acestuia la conducerea administrației miniere a Electoratului Saxoniei. Cu puțin timp înainte de Pacea de la Hubertusburg, Gartenberg i-a prezentat protectorului său Brühl, în 1763, un memoriu cu propuneri pentru reconstruirea Electoratului, care se afla în pragul ruinării economice în urma Războiului de Șapte Ani. Tot în 1763, Gartenberg a fost numit consilier secret.

Odată cu demiterea lui Brühl, în același an s-a încheiat și cariera lui Gartenberg în Saxonia. Noul principe elector, Frederic Christian, a dispus destituirea lui Gartenberg din toate funcțiile și arestarea sa sub acuzația de îmbogățire ilicită. La fel ca Brühl, Gartenberg acumulase o avere considerabilă în perioada declinului economic. Cu toate acestea, în procesul început la 3 februarie 1764 nu au putut fi dovedite fapte penale nici în cazul său, nici în cazul lui Brühl, între timp decedat, sau al celorlalți acuzați, Johann Friedrich Hausius și Carl Heinrich von Heineken, astfel încât aceștia au fost achitați în mai 1764.

După eliberarea din închisoare, Gartenberg a părăsit Saxonia în 1765 și s-a stabilit în Polonia. Acolo a lucrat inițial ca expert regal în probleme monetare. În 1766 i-a fost încredințată administrarea monetăriei regale și a fost numit consilier al Comisiei Financiare a Curții pentru industrie și minerit. În anul următor a fost numit consilier secret efectiv, iar în 1768 a fost înnobilat în Polonia sub numele Piotr Mikołaj Neugarten von Gartenberg Sadogórski. În perioada activității sale în Polonia, Gartenberg a înființat monetării regale la Varșovia și Cracovia.

După izbucnirea Războiului Ruso-Turc, Gartenberg a intrat în serviciul țarinei Ecaterina a II-a. Pentru aprovizionarea armatei ruse cu monede destinate plății soldelor, Gartenberg și-a înființat propria monetărie la Sadagura, lângă Rohisna, în Principatul Moldovei. Monetăria și-a început activitatea în 1770 și a fost închisă patru ani mai târziu; denumirea Sadagura provenea din traducerea în limba rusă a numelui Gartenberg. Contractul de arendă pentru uzina de alaun din Schwemsal a expirat în 1771 și nu a mai fost prelungit. După încheierea războiului, în 1774 Gartenberg Sadogórski s-a retras pe proprietățile sale poloneze din Sieraków și Medyn.

Din căsătoria sa cu Luise Philippine Juncker a rezultat singura sa fiică, Charlotte Neugarden Freiin von Gartenberg (1752-1828). Aceasta, soția cancelarului saxon Carl Abraham von Fritsch, a fost nevoită să vândă proprietatea paternă Canitz din Saxonia din cauza datoriilor excesive.

Lucrări De casu singultus chronici viginti quattuor annorum, disertație, Halle, 1743 Über den Gebrauch der Steinkohlen und des Turffs, memoriu, 1754 Vorschläge zur Wiederherstellung der guten Zustandes der chursächsischen Länder, memoriu, 1763

Note

Bibliografie

Categorie:Politicieni polonezi Categorie:Politicieni germani din secolul al XVIII-lea Categorie:Absolvenți ai Universității din Copenhaga Categorie:Studenți ai Universității din Halle Categorie:Nașteri în 1714 Categorie:Decese în 1786 Categorie:Danezi din secolul al XVIII-lea