Anton Mocsonyi de Foen (ortografiat și Anton Mocioni; ; ) a fost un om politic și jurist român, membru al familiei nobiliare Mocioni. A fost ministru de stat în Guvernul Alexandru Averescu (2) și a îndeplinit funcția de Mare Maestru de Vânătoare al Curții Regale.
Biografie
Originea și studiile A fost unul dintre exponenții marii familii de luptători români bănățeni pentru drepturile și libertățile națiunii române din Ungaria, din care au făcut parte Alexandru Mocioni (fondator al Partidului Național, președinte al Astrei, deputat), Andrei Mocioni (membru al Academiei Române) și Anton Mocioni (ofițer și deputat, fondator și președinte al Partidului Național Român din Banat și Ungaria). A fost fiul lui Zeno Mocioni și al baronesei Maria Fischer.
Anton Mocioni a fost unul dintre nepoții favoriți ai lui Alexandru Mocioni, cea mai autorizată voce din partea Banatului în Partidul Național la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. A beneficiat de susținere pentru studii la universități din marile centre ale Europei și pentru călătorii de formare, fiind pregătit atât ca specialist în domeniul afacerilor bancare, cât și ca luptător în slujba neamului său. Și-a obținut licența la Universitatea Regală Maghiară din Budapesta.
Activitatea din preajma Marii Uniri În toamna anului 1918, s-a pus în slujba Consiliului Național Român Central. Împreună cu avocatul dr. Ioan Erdelyi, a convocat românii din Budapesta la 10 noiembrie 1918, constituind consiliul național local. Ioan Erdelyi a fost ales președinte, iar Anton Mocioni a făcut parte din comitetul de conducere.
Deși nu există documente care să ateste delegarea sa sau a altui membru al CNR din Budapesta la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a fost ales membru în Marele Sfat Național al Transilvaniei.
Activitatea politică și administrativă În august 1919, a fost însărcinat de Marele Sfat Național să se ocupe de pregătirile pentru alegerile parlamentare din județul Caraș-Severin. A reorganizat filiala locală a Partidului Național și a candidat în cercul electoral Birchiș, învingându-l pe candidatul Partidului Țărănesc.
A fost numit ministru de stat pentru Banat și Ardeal în guvernul condus de Alexandru Averescu, mandat exercitat în perioada 1 mai – 1 noiembrie 1920.
La Casa Regală și activitatea filantropică După Unire, a intrat în slujba Casei Regale, devenind un sfetnic apreciat de toți cei trei suverani ai României. În perioada regimului autoritar instaurat de regele Carol al II-lea, acesta l-a numit, la data de 5 iunie 1939, senator în Parlamentul României.
Neavând urmași direcți, l-a înfiat pe Ionel Stârcea, vlăstar al unei vechi familii moldovenești ridicată la rangul de baroni austrieci. Devenit Ionel Mocioni-Stârcea, acesta a moștenit averea familiei și a ocupat ulterior demnitatea de Mareșal al Curții sub domnia regelui Mihai I.https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/82563/1/Mocioni_De_Foen_Anton.pdf
A înființat Fundația culturală „Anton Mocioni de Foen”, având menirea de a folosi o parte din averea familiei pentru sprijinirea culturii și a învățământului.https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/82563/1/Mocioni_De_Foen_Anton.pdf
Note