Prințul Mihail Mihailovici Cantacuzino (n. 13 octombrie 1858, Iași – d. 17 septembrie 1927, Bordighera) a fost un general rus, participant la Războiul Ruso-Japonez și la Primul Război Mondial.
Biografie Mihail Mihailovici s-a născut la Iași, într-o ramură a familiei românești Cantacuzino stabilită în Imperiul Rus. Bunicul său patern, prințul George Cantacuzino (1786–1857), era fiul marelui vornic Matei Cantacuzino și al Raliței Callimachi, fiica domnului Moldovei Grigore Callimachi. Ofițer în armata rusă și participant la Războiul Patriotic din 1812, George Cantacuzino a fost membru al Eteriei și a participat la mișcarea condusă de Alexandru Ipsilanti. Acesta s-a căsătorit cu prințesa Elena Mihailovna Gorceakova, sora diplomatului și cancelarului rus Aleksandr Mihailovici Gorceakov. Tatăl lui Mihail, prințul Mihail Gheorghievici Cantacuzino (1827–1880), a fost unul dintre fiii lor, iar mama sa a fost Elisabeta (Elise) Donici (1830–1895). Gorceakov era astfel fratele bunicii sale paterne, iar Nikolai Karlovici Girs, succesorul acestuia la conducerea diplomației ruse, era soțul mătușii sale paterne Olga Gheorghievna Cantacuzino. Mihail a avut un frate mai mic, Pavel Mihailovici Cantacuzino (1860–1920), care a urmat, de asemenea, Corpul Pajilor, iar ulterior a intrat în serviciul civil al Imperiului Rus.
Mihail Mihailovici a intrat în serviciul militar la 1 septembrie 1877 și a absolvit Corpul Pajilor în 1879, în clasa I. A fost numit sublocotenent în Brigada 3 Artilerie de Gardă și Grenadieri și detașat la Brigada 1 Artilerie a Gărzii Imperiale, în care a fost încadrat în 1880. În cursul carierei a fost avansat la gradele de locotenent (1879), sotnik (1884), podesaul (1884), esaul (1888), voiskovoi starșina (1895), colonel (1901), general-maior (16 august 1908) și general-locotenent (3 ianuarie 1915, cu vechime de facto de la 16 august 1914). Între 1884 și 1889 a fost adjutant al comandantului trupelor Districtului Militar Turkestan, iar la 2 februarie 1889 a devenit adjutant al marelui duce Mihail Nicolaevici, care ocupa funcția de general-feldzeugmeister, șef al artileriei Imperiului Rus. A rămas în această funcție până în septembrie 1904.
După căsătoria cu Olga Nikolaevna Nikolaeva, soții Cantacuzino au devenit în 1893 proprietarii moșiei Grabțevo din gubernia Kaluga, primită de Olga ca zestre de la tatăl ei. Mihail a locuit aici până în 1904. În perioada în care s-a aflat în proprietatea familiei Cantacuzino, Grabțevo s-a dezvoltat într-una dintre cele mai importante exploatații agricole din Kaluga, cu activități de creștere a animalelor, producție de lactate și agricultură. În 1903, după ce a aflat că Lev Tolstoi lucra la nuvela Hagi Murad, i-a trimis scriitorului mai multe numere ale revistei Istoriceski Vestnik, care cuprindeau materiale despre domnia țarului Nicolae I. Tolstoi i-a mulțumit pentru acestea într-o scrisoare din 30 iunie 1903.
Odată cu izbucnirea Războiului Ruso-Japonez, la 22 septembrie 1904 a fost pus la dispoziția viceregelui din Orientul Îndepărtat, iar la 17 ianuarie 1905 a preluat comanda Divizionului 3 al Brigăzii 31 Artilerie. Între 1905 și 1907 a servit în artileria cazacilor din Orenburg, după care a revenit la Brigada 31 Artilerie, comandând Divizionul 1 în anii 1907–1908. La 16 august 1908 a fost numit comandant al Brigăzii 9 Artilerie, pe care a condus-o până la 23 noiembrie 1909. A preluat apoi comanda Brigăzii 3 Artilerie, pe care a exercitat-o până la 27 iunie 1913.
La 27 iunie 1913 a fost numit inspector al artileriei Corpului 23 Armată, funcție pe care a deținut-o și după intrarea Imperiului Rus în Primul Război Mondial. La 22 aprilie 1917 a fost eliberat din funcția de inspector al artileriei și trecut în rezerva de cadre de pe lângă statul major al Districtului Militar Kiev. După Revoluția Rusă din 1917 a părăsit Rusia și s-a stabilit în Italia. A murit la 17 septembrie 1927, la Bordighera, în Liguria.
Familia În aprilie 1892, Mihail s-a căsătorit la Sankt Petersburg cu Olga Nikolaevna Nikolaeva (1868–1950), fiica nelegitimă a marelui duce Nikolai Nikolaevici cel Bătrân și a balerinei Ecaterina Chislova (1845–1889). Din această căsătorie au rezultat două fiice:
Irina Mihailovna Cantacuzino (22 mai 1895–27 februarie 1945), născută la Sankt Petersburg și decedată la Jagstzell. S-a căsătorit la 12 iulie 1919, la Rostov-pe-Don, cu Alexandr Mihailovici Narîșkin (1878–1941), de care a divorțat în 1927. La 24 noiembrie 1928 s-a recăsătorit la Paris cu Vladimir Aleksandrovici Poliakov (n. 1901, Novocerkassk). Olga Mihailovna Cantacuzino (15 februarie 1899–1983), născută la Sankt Petersburg și decedată la Nisa.
Decorații Ordinul Sfântului Stanislav, clasa a II-a (1898); Ordinul Sfânta Ana, clasa a II-a cu spade (1906); Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a IV-a cu spade și fundă (1907); Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a (1911); Ordinul Sfântului Stanislav, clasa I cu spade (1915); Ordinul Sfânta Ana, clasa I cu spade (4 iunie 1915).
Note
Legături externe Biografie pe site-ul „Armata Imperială Rusă”
Categorie:Nașteri în 1858 Categorie:Decese în 1927 Mihail Mihailovici Categorie:Generali ruși Categorie:Ruși ai Primului Război Mondial Categorie:Emigranți ruși