Erwin Popper () a fost un chimist și profesor universitar român, specialist în chimie analitică. A fost primul decan al Facultății de Farmacie din Cluj, înființată în 1948 în cadrul Institutului Medico-Farmaceutic, și unul dintre organizatorii învățământului farmaceutic clujean din perioada postbelică. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” îl prezintă drept primul decan al facultății și unul dintre participanții la fondarea școlii superioare de farmacie din Cluj. Biografie

Formarea și începutul carierei Erwin Popper s-a născut la 17 decembrie 1906 la București. A absolvit Liceul „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara în 1925, apoi a urmat Facultatea de Științe a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, secția Chimie, pe care a absolvit-o în 1931.

În 1934 și-a susținut doctoratul, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Spacu, cu teza Studiu refractometric asupra formării în soluție apoasă a unei clase de combinații de ordin superior, denumită săruri duble, fiind distins cu calificativul Magna cum laude. În 1955 a primit titlul de doctor docent.

După absolvirea facultății a fost încadrat la Catedra de Chimie Anorganică și Analitică, mai întâi ca secretar-bibliotecar între 1931 și 1933, apoi ca asistent între 1933 și 1940. După război a ocupat funcția de șef de lucrări între 1945 și 1949.

Între 1940 și 1945, când Facultatea de Științe a Universității din Cluj și-a desfășurat activitatea în refugiu la Timișoara, Popper a continuat activitatea universitară și a predat, de asemenea, la Liceul „Constantin Diaconovici Loga”.

Facultatea de Farmacie din Cluj În 1948, odată cu reorganizarea învățământului superior și constituirea Facultății de Farmacie în cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj, Erwin Popper a devenit primul decan al facultății. În 1949 a fost numit profesor universitar la Catedra de Chimie Generală și Analitică.

În perioada organizării noii facultăți, Popper a contribuit la obținerea clădirii din strada Pasteur nr. 4, unde au funcționat catedrele de chimie analitică, chimie fizică și, ulterior, chimie anorganică generală. Potrivit istoricului actual al disciplinei, cursurile de chimie analitică au fost susținute de Popper între 1948 și 1967.

La începutul anilor 1950 a devenit director al Filialei Cluj a Institutului de Cercetări Chimico-Farmaceutice. A făcut parte din Comisia Medicamentului a Ministerului Sănătății, din Consiliul Științific al Filialei Cluj a Institutului de Chimie al Academiei și din comisia de specialitate pentru învățământul medical. A activat, de asemenea, în conducerea Secției de Farmacie a Uniunii Societăților de Științe Medicale din Cluj și în colegiile de redacție ale revistelor Clujul Medical și Farmacia.

În 1958 a suferit un accident vascular cerebral. După o perioadă de recuperare și-a putut continua activitatea didactică.

Popper a murit la 7 iunie 1974 la Cluj-Napoca.

Activitatea științifică Activitatea științifică a lui Erwin Popper a fost legată în principal de chimia anorganică și analitică și de aplicațiile acestora în domeniul farmaceutic. A publicat sau comunicat peste 130 de lucrări științifice și a colaborat cu chimiști clujeni precum Raluca Ripan, Gheorghe Spacu și Vilian Spahl.

A colaborat la edițiile a VII-a și a VIII-a ale Farmacopeei Române. Împreună cu Raluca Ripan și Candin Liteanu, a fost autor al lucrării Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliza, a cărei primă ediție a apărut în 1954, iar ediția a doua la Editura Tehnică din București în 1957.

Amfiteatrul Erwin Popper Una dintre contribuțiile instituționale importante ale lui Popper a fost realizarea primului amfiteatru propriu al Facultății de Farmacie. În condițiile în care facultatea nu dispunea de o sală de curs suficient de mare, între 1955 și 1957 a fost construită, prin extinderea clădirii din strada Pasteur nr. 4, o nouă aripă destinată catedrelor de Chimie Analitică și Chimie Fizică, având în centru un amfiteatru cu aproximativ 200 de locuri.

Amfiteatrul a fost inaugurat la 25 mai 1957, în prezența unor reprezentanți ai mediului universitar clujean, ai Academiei Române și ai ministerelor Sănătății și Învățământului, precum și a unor reprezentanți ai facultăților de farmacie din București și Târgu Mureș.

Pe pereții sălii au fost amplasate basoreliefuri reprezentând personalități ale chimiei și farmaciei românești, printre care Carol Davila, Dimitrie Brândză, Ștefan Minovici, Constantin I. Istrati, Nicolae Teclu și Gheorghe Spacu. Basoreliefurile au fost realizate de sculptorul Virgil Fulicea.

În 1990 amfiteatrul a primit numele „Erwin Popper”, în memoria celui care coordonase realizarea sa. Universitatea păstrează și în prezent această denumire în istoricul Facultății de Farmacie.

Distincții Pentru activitatea sa didactică și științifică, Erwin Popper a primit Medalia Muncii în 1948 și insigna „Evidențiat în Munca Medico-Sanitară” în 1961.

În 1969 i-a fost conferit Ordinul Muncii clasa a III-a. Decretul Consiliului de Stat îl menționează pe „Erwin E. Popper, profesor la Institutul de medicină și farmacie din Cluj” între persoanele decorate cu această clasă a ordinului.

Lucrări (selecție)

Studiu refractometric asupra formării în soluție apoasă a unei clase de combinații de ordin superior, denumită săruri duble, teză de doctorat, 1934; Raluca Ripan, Erwin Popper și Candin Liteanu, Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliza, București, Editura Tehnică, 1954; Raluca Ripan, Erwin Popper și Candin Liteanu, Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliza, ediția a II-a, București, Editura Tehnică, 1957.

Note

Bibliografie

Legături externe

Istoricul Facultății de Farmacie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cristian Bârsu, „The foundation of the first amphitheatre of the Faculty of Pharmacy in Cluj”, Clujul Medical, 2013 „Calendarul aniversărilor, evenimentelor și manifestărilor culturale 2024”, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj

Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Nașteri pe 17 decembrie Categorie:Decese în 1974 Categorie:Decese pe 7 iunie Categorie:Chimiști români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Bucureșteni