miniatura|David Ctitorul, ținând în mâna stângă o machetă a Mănăstirii Ghelati (pictură murală de la Mănăstirea Ghelati) David al IV-lea Ctitorul sau Ziditorul, numit și Sabia lui Mesia ( Davit Agmashenebeli; născut în 1073 în Kutaisi, Georgia; † 24 ianuarie 1125) a fost regele Georgiei din 1089. El a disciplinat nobilimea, a construit o armată permanentă și a eliberat Georgia de turcii selgiucizi între 1110 și 1122. El a mutat capitala de la Kutaisi la Tbilisi și a extins granițele Georgiei în Transcaucazia. Este considerat cel mai important om de stat al Caucazului medieval.

Viață miniatura| Cuceririle lui David David al IV-lea provenea din dinastia bagratidă. În 1089, la vârsta de 16 ani, a urcat pe tronul Georgiei, când tatăl său, Giorgi al II-lea, a intrat într-o mănăstire. Oficial, tatăl său a rămas coregent până la moartea sa din 1112.

În 1103, David a unit stăpânirea seculară asupra Georgiei (Mțignobartuhuțesi, similară funcției de mare logofăt) cu cea ecleziastică (episcop de Chqondidi). Cu ajutorul tribului cumanilor, el a construit un nou tip de armată. Cumanii, în număr de 40.000 de familii, au migrat din stepa ponto-caspică în Georgia. Aceștia erau presați de ruși și ceruseră permisiunea de a se stabili în Caucazul de Sud. Regele David le-a acordat acest lucru cu o singură condiție: fiecare familie era obligată să-i ofere regelui un oștean, înarmat și călare, rezultând o armată de 40.000 de oameni. David a așezat cumanii în diverse zone, în principal la granițele exterioare ale Georgiei. Recunoștința lor față de rege le inspira loialitate și curaj în luptă. Regele David se putea baza pe deplin pe ei.

În 1110, cu sprijinul lor, David a eliberat estul Georgiei în jurul localității Samschvilde, iar în 1116, sudul Georgiei în zona Tao-Klarjeti de turcii selgiucizi. În 1118, i-a alungat pe turci de pe malurile râului Aras. În 1120, David i-a atacat pe turci în vestul Georgiei. Doar câțiva au scăpat. David a trecut granița în Șirvan (actualul Azerbaidjan) la est și a cucerit orașul Kabala. Între 1120 și 1121, a atacat trupele turcești de la marginea estică și sud-vestică a Transcaucaziei, pregătindu-se pentru recucerirea Tbilisiului.

Bătălia decisivă de la Didgori a avut loc pe 12 august 1121. Armata selgiucidă, mult superioară numeric, își stabilise tabăra în vecinătatea Muntelui Didgori. Regele David avea la dispoziție 40.000 de soldați georgieni, 20.000 de cumani, 500 de mercenari osetini și 200 de cruciați europeni. Două zile mai târziu, georgienii le-au provocat turcilor o înfrângere zdrobitoare. În 1122, după lupte grele, au eliberat Tbilisi. Ulterior, regele și-a mutat reședința de la Kutaisi la Tbilisi.

stanga|miniatura| Mormântul lui David Ctitorul la intrarea în Mănăstirea Ghelati

În 1123, David i-a expulzat pe emirii turci din Ani. În anul următor, a cucerit întreg teritoriul Șirvanului și a ocupat o serie de cetăți în Armenia.

Astfel, Georgia a fost complet eliberată de selgiucizi și unită sub un singur monarh. David ocupase și nordul Armeniei, teritoriul Azerbaidjanului de astăzi și Caucazul de Nord. Pe monedele de aramă din acea vreme, el era onorat ca Regele Regilor, David, fiul lui Giorgi, Sabia lui Mesia.

Mănăstirea Ghelati din Kutaisi a fost construită în 1106 la ordinul lui David. Era și o instituție de învățământ, unde predau cei mai respectați teologi, filosofi și juriști din Georgia. Planul lui David era să creeze acolo o a doua Atena.

David a murit în 1125. La dorința sa, nu a fost înmormântat în catedrală, ci într-una dintre intrările în mănăstirea Ghelati. David a pus să scrie pe piatra sa funerară că fiecare vizitator al mănăstirii ar trebui să calce pe mormântul său. Totuși, după canonizarea lui David de către Biserica Ortodoxă Georgiană, intrarea a fost închisă, iar mormântul până în ziua de azi este îngrădit cu o panglică roșie.

Succesorul lui David a fost fiul său, Demetriu. El și alți descendenți au fost înmormântați în catedrala din Ghelati. Categorie:Bărbați Categorie:Decese în 1125 Categorie:Nașteri în 1073 Categorie:Georgieni Categorie:Conducători din secolul al XII-lea Categorie:Sfinți creștini din secolul al XII-lea Categorie:Istoria Georgiei Categorie:Monarhi ortodocși