Elemér Bányai (cunoscut sub pseudonimul literar Zuboly; ) a fost un jurnalist și scriitor maghiar de origine armeano-transilvăneană.
Biografie Originea și familia S-a născut într-o familie armeano-catolică din Transilvania. Numele patern originar al familiei sale a fost Bajáczhi. Pe linie maternă descindea din familia nobiliară armeană Hollósy (mama sa fiind înrudită cu Terézia Hollósy, născută Korbuly). Tatăl său a fost Tivadar Bányai junior, vicecăpitan orășenesc, iar mama sa a fost Katalin Balla, de profesie învățătoare. Elemér a avut patru surori, dintre care doar două au ajuns la vârsta maturității: Gratiana și Blanka.
În anul 1904 s-a căsătorit cu Júlia Lotti Czech (1884–1907).
Studiile și cariera publicistică Între anii 1896 și 1900 a studiat limba și literatura maghiară și limba franceză în cadrul Universității din Cluj. Până în 1905 a trăit și activat la Cluj, unde a lucrat ca redactor pentru ziarele locale Ujság, Magyar Polgár și Kolozsvári Lapok.
În 1904 s-a stabilit la Budapesta, angajându-se la biblioteca din cadrul Muzeului Național Maghiar. Începând cu anul 1910 a lucrat în redacția publicației Magyar Nemzet. În același an a fost inițiat în francmasonerie, devenind membru al lojei „Martinovics”. Din 1914 a activat ca redactor permanent al ziarului Magyarország. De-a lungul carierei a colaborat frecvent cu articole și eseuri la publicații de prestigiu precum Vasárnapi Ujság, Pesti Napló și Magyar Nemzet. Printre cele mai apreciate contribuții ale sale se numără culegerea de proză scurtă Örmény anekdoták („Anecdote armenești”).
Moartea
După declanșarea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata austro-ungară. A căzut în luptă pe frontul din răsărit la 2 aprilie 1915, în apropiere de Pasul Ujok, la Oblazce.
A fost înhumat în Cimitirul Fiumei úti din Budapesta (parcela 20-1-40). Începând cu anul 2001, mormântul său se află sub regim de protecție, fiind inclus în Panteonul Național Maghiar (Nemzeti Sírkert).
Activitatea literară Deși marcat de un pesimism în sfera filosofiei istoriei, Bányai a fost un exponent și susținător de seamă al curentului radicalismului burghez maghiar din epocă.
A fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai poetului Endre Ady. Acesta i-a dedicat poezia Négy-öt magyar összehajol („Patru-cinci maghiari strâng rândurile”). La aflarea veștii morții sale pe front, Ady a scris în memoria sa poeziile Szegény Zuboly emlékére („În memoria bietului Zuboly”) și Zuboly emléktáblájára („Pentru placa comemorativă a lui Zuboly”).
Scrieri Lisznyay Kálmán élete (1900) Örmény anekdoták [„Anecdote armenești”], vol. I–III (1902) A Pesti Hírlap harminc éve [„Treizeci de ani ai ziarului Pesti Hírlap”] (1908) A Századok név- és tárgymutatója [„Indicele de nume și materii al revistei Századok”] (1908) A Pesti Napló 1848–1908 (1908) Zuboly könyve [„Cartea lui Zuboly”] (culegere de scrieri alese, apărută postum în 1916)
Note
Categorie:Născuți în 1875 Categorie:Nașteri pe 21 august Categorie:Decedați în 1915 Categorie:Decese pe 2 aprilie Categorie:Studenți ai Universității Franz Joseph din Cluj Categorie:Gherleni Categorie:Militari austro-ungari Categorie:Militari decedați în luptă Categorie:Scriitori maghiari Categorie:Scriitori armeni Categorie:Jurnaliști maghiari Categorie:Jurnaliști armeni Categorie:Armeni din România