Gheorghe Șandru (n. 29 iunie 1863, Suceava, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austriac – d. 16 martie 1937, Cernăuți, Regatul României) a fost un cleric ortodox, arhipresbiter mitrofor și om politic român. A îndeplinit funcția de primar al municipiului Cernăuți în trei rânduri: în timpul celei de-a treia ocupații rusești din Primul Război Mondial (1917), în perioada Unirii Bucovinei cu România (1918–1919) și ulterior între anii 1920–1922.

Participant activ la mișcarea națională a românilor din Bucovina, a fost membru al Consiliului Național Român, delegat la Congresul General al Bucovinei și membru al delegației care a prezentat la Iași, în fața regelui Ferdinand I, actul de unire a provinciei cu Regatul României.

Biografie

Originea și studiile Gheorghe Șandru s-a născut la 29 iunie 1863 în orașul Suceava, pe atunci parte a Ducatului Bucovinei din cadrul Imperiului Austriac. A urmat studiile gimnaziale în orașul natal, absolvindu-le în anul 1881. Între anii 1881 și 1885 a studiat la Facultatea de Teologie din Cernăuți.

În perioada studenției s-a implicat în viața asociativă a tineretului universitar român, participând la 23 noiembrie 1884 la înființarea Societății „Academia Ortodoxă”, al cărei prim președinte a fost ales.

Activitatea bisericească După hirotonire, și-a început slujirea preoțească în parohia din satul Rogojești, în apropiere de târgul Siret, unde a activat între anii 1887 și 1889. Ulterior, a fost numit paroh la Biserica „Sfânta Parascheva” din Cernăuți.

În cadrul ierarhiei Mitropoliei Bucovinei și Dalmației, a avansat până la rangul de arhipresbiter mitrofor și consilier consistorial, devenind în preajma izbucnirii Primului Război Mondial unul dintre principalii colaboratori ai mitropolitului Vladimir de Repta. În anii interbelici, a activat ca și consilier-referent al mitropolitului Nectarie Cotlarciuc.

Activitatea politică și administrativă

Începuturile activității politice Șandru a intrat în viața politică a provinciei în anul 1897, alăturându-se Partidului Național Radical Român. În calitate de consilier comunal în cadrul administrației locale a Cernăuțiului, a susținut drepturile și interesele comunității românești din capitala ducatului.

Primul Război Mondial și primăria sub administrația rusă (1917) În timpul Primului Război Mondial, Bucovina a fost teatru de operațiuni militare și a trecut prin trei ocupații succesive ale armatei ruse. Orașul Cernăuți a intrat sub o a treia ocupație militară rusă în iunie 1916. În această perioadă a funcționat un consiliu comunal provizoriu (condus succesiv de notarul Miculi și de funcționarul român Nicanor Macovei), din care făcea parte și Gheorghe Șandru, în timp ce funcția de primar a fost încredințată de autoritățile de ocupație profesorului Robert Vitec.

Gestionarea deficitară a resurselor și acuzațiile de deturnare a mărfurilor destinate aprovizionării populației către speculă au generat nemulțumiri profunde față de Vitec. La 26 aprilie 1917, membrii consiliului comunal și fruntași ai comunității locale s-au reunit la Casa Națională Românească din Cernăuți și l-au ales pe preotul Gheorghe Șandru în funcția de primar. Deși Vitec a refuzat inițial predarea mandatului fără acordul autorităților ruse, guvernatorul rus Lighin a cerut avizul generalului Alexei Brusilov și a confirmat destituirea lui Vitec și validarea lui Șandru.

Sub aspect cronologic și politico-militar, numirea lui Șandru la conducerea orașului a avut loc după Revoluția din Februarie din Petrograd și abdicarea țarului Nicolae al II-lea (martie 1917), administrația de ocupație fiind subordonată Guvernului Provizoriu Rus (trupele ruse din Cernăuți depuseseră jurământul față de acesta la 23 aprilie 1917). Șandru a administrat orașul până la evacuarea trupelor ruse la începutul lunii august 1917, menținând funcționarea serviciilor publice într-un context marcat de penurie și regim militar de ocupație.

Deși memorialistica ulterioară îl consemnează adesea drept „primul primar român al Cernăuțiului”, în sens cronologic absolut administrația rusă desemnase anterior și alți români la conducerea provizorie a orașului: avocatul Temistocle Bocancea (în prima ocupație din 1914) și Constantin Hostiuc (în a doua ocupație, 1914–1915). Statutul istoric de „prim primar român” i se atribuie lui Șandru cu precădere în contextul instalării administrației românești odată cu evenimentele Unirii din toamna anului 1918.

Relația cu administrația austriacă și protejarea populației După recucerirea orașului de către armatele austro-germane la 2 august 1917 și revenirea autorităților austro-ungare, Șandru a rămas primar. În condițiile suspiciunilor autorităților imperiale față de populația suspectată de simpatii pro-românești sau colaborare cu ocupantul, Șandru s-a folosit de prerogativele sale administrative și de accesul la mecanismele de cenzură a corespondenței pentru a proteja mai mulți intelectuali și lideri români bucovineni.

Alături de preotul Ipolit Tarnavschi și în colaborare directă cu Gheorghe Galin, consulul Regatului României la Cernăuți, Șandru a identificat documente de denunț și scrisori interceptate în care personalități românești – precum Radu Sbiera, Dimitrie Marmeliuc, Teodor V. Ștefanelli și Aurel Morariu – erau acuzate de trădare în fața autorităților austriece. Prin această rețea de sprijin, celor vizați li s-au procurat pașapoarte românești și căi sigure de refugiu în România, evitându-se arestarea și trimiterea lor în judecată. De asemenea, prin măsurile de prudență administrativă adoptate, orașul a fost ferit de distrugeri majore pe durata ostilităților.

Rolul în Unirea Bucovinei din 1918

Odată cu dezmembrarea Austro-Ungariei în toamna anului 1918, Gheorghe Șandru a fost unul dintre semnatarii manifestului programatic unionist „Ce vrem?”, publicat în primul număr al ziarului Glasul Bucovinei.

A luat parte la Adunarea Constituantă a reprezentanților românilor bucovineni din 27 octombrie 1918, în cadrul căreia s-a votat moțiunea de unire integrală a Bucovinei cu celelalte teritorii românești și a fost ales membru în Consiliul Național Român din Bucovina. La 6 noiembrie 1918, ucrainenii au preluat puterea în Cernăuți, printr-o lovitură de stat militară, fiind instalat primar Osip Bezpalko. La 9–10 noiembrie 1918, în momentul prăbușirii complete a administrației ucrainene, Consiliul Național Român a preluat instituțiile din Cernăuți, iar Șandru a fost instalat oficial primar al orașului la 10 noiembrie 1918.

La 11 noiembrie 1918, a făcut parte din comitetul de primire (alături de Iancu Flondor) care a întâmpinat intrarea trupelor române conduse de generalul Iacob Zadik în Cernăuți. Cu acest prilej a compus muzica imnului „Salut Armatei Române”, pe versurile scrise de preotul Constantin Berariu.

La 28 noiembrie 1918, a participat în dublă calitate – de primar al orașului și de delegat de drept – la lucrările din Congresul General al Bucovinei, ținute în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan, votând declarația solemnă de unire necondiționată a Bucovinei cu Regatul României. Ulterior, a fost inclus în delegația oficială bucovineană care s-a deplasat la Iași pentru a prezenta regelui Ferdinand I actul istoric al Unirii.

Mandatele de primar din perioada post-unire Gheorghe Șandru a condus primăria din Cernăuți în primul său mandat românesc până la 9 august 1919. Pe plan politic, s-a poziționat ca un apropiat al lui Iancu Flondor. La 2 iunie 1919, a găzduit în sala de conferințe a Primăriei din Cernăuți o amplă consfătuire cu liderii minorităților naționale (germani, evrei, polonezi, ucraineni), dedicată integrării administrative și coexistenței etnice în noul cadru statal românesc.

A revenit în funcția de primar al municipiului Cernăuți în perioada mai 1920 – februarie 1922, mandat desfășurat în colaborare politică cu Partidul Național Liberal. În toamna anului 1920, în calitate de edil-șef, a organizat primirea oficială a regelui Ferdinand I și a reginei Maria la Cernăuți, întâmpinând familia regală conform tradiției, cu pâine și sare.

Apărarea Fondului Bisericesc și anii interbelici După retragerea din administrația municipală, Șandru a rămas implicat în conducerea treburilor bisericești din cadrul eparhiei. Ca și consilier-referent al mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, a jucat un rol central în respingerea planurilor guvernamentale privind etatizarea patrimoniului Fondului Bisericesc al Bucovinei, formulând proteste oficiale energice care au blocat preluarea fondului de către stat.

A fost de asemenea membru activ în cadrul secției Cernăuți a Ligii Culturale și s-a implicat în activitatea Ligii Antirevizioniste, susținând păstrarea integrității frontierelor stabilite prin tratatele de pace.

Viața personală Fiul său, Aurel Șandru, a absolvit în anul 1911 Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. După obținerea titlului de doctor în drept, a activat în administrația bucovineană, devenind director al secției proceselor din cadrul Administrației Fondului Bisericesc al Bucovinei.

Sfârșitul vieții Gheorghe Șandru a decedat la 16 martie 1937 în municipiul Cernăuți, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat pe aleea principală a Cimitirului Central din Cernăuți.

Ordine și decorații Ordinul „Ferdinand I” în grad de comandor; Ordinul Coroana României în grad de ofițer/comandor, conferit pentru meritele sale pe tărâm bisericesc, național și administrativ.

Note

Categorie:Nașteri în 1863 Categorie:Nașteri pe 29 iunie Categorie:Decese în 1937 Categorie:Decese pe 11 martie Categorie:Suceveni Categorie:Decese în Cernăuți Categorie:Absolvenți ai Universității din Cernăuți Categorie:Români bucovineni Categorie:Naționaliști români Categorie:Preoți ortodocși români Categorie:Primari din România Categorie:Membri ai Partidului Național Liberal Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României