Parcul Natural Porțile de Fier este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situat pe teritoriile administrative ale județelor Caraș-Severin și MehedințiProtectedPlanet.net - Parcul Natural Porțile de Fier - delimitarea ariei protejate, accesat la 16 martie 2012, situat, în cea mai mare parte a sa, în regiunea geografică cunoscută sub numele de Defileul Dunării sau Clisura Dunării.
Descriere Parcul natural declarat prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate)Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 , accesat la 16 martie 2012, se află în sud-vestul României, limita sudică a acestuia fiind malul românesc al Dunării.Ariiprotejate-cs.ro - Arii protejate din județul Caraș-Severin , accesat la 21 martie 2012 La est se învecinează cu localitatea Dr. Tr. Severin (Mehedinți), la vest cu localitatea Socol (Caraș-Severin). La nord, de la confluența Nerei cu Dunărea, Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește interfluviul Dunării format de afluenții acesteia.
Se întinde pe o suprafață de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în componența sa 18 rezervații. Principala formă de relief sunt munții, în componența sa intrând prelungirile sudice ale Munților Banatului (Munții Locvei și Munții Almăjului), Munții Mehedinți și o parte din Podișul Mehedinți.
Arii protejate În componența Parcului Natural Porțile de Fier au fost declarate 18 arii protejate.
Nr.crt Denumirea rezervației naturale Tip Categorie IUCN Suprafață 1. Dealul Vărănic mixtă IV 350 ha 2. Cracul Găioarei botanică IV 5 ha 3. Valea Oglănicului botanică IV 150 ha 4. Cracul Crucii botanică IV 2 ha 5. Fața Virului botanică IV 6 ha 6. Gura Văii - Vârciorova mixtă IV 305 ha 7. Dealul Duhovnei forestiera IV 50 ha 8. Locul fosilifer Bahna paleontologica III 10 ha 9. Cazanele Mari și Cazanele Mici mixtă IV 215 ha 10. Locul fosilifer Svinița paleontologica III 95 ha 11. Zona umedă Ostrov - Moldova Veche avifaunistică IV 1627 ha 12. Peștera cu apă din Valea Polevii mixtă IV 3,2 ha 13. Valea Mare botanică IV 1179 ha 14. Divici - Pojejena avifaunistică IV 498 ha 15. Râpa cu lăstuni din Valea Divici mixtă IV 5 ha 16. Zona umedă Insula Calinovăț avifaunistică IV 24 ha 17. Baziaș mixtă IV 170,9 ha 18. Balta Nera - Dunăre mixtă IV 10 ha
Geografie În Munții Almăjului se înregistrează altitudinea maximă din Parcul Natural Porțile de Fier - vârful Teiul Moșului (alt. 968 m). Munții Locvei se întind de la Nera (în vest) până la Valea Cameniței (în est). Altitudinea maximă o ating în vârful Poiana Lisa (547,7 m) apoi coboară treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Între Valea Râlii și Coronini (Pescarii), în partea de sud a Munților Locvei se desfășoară Depresiunea Moldova Nouă, care a permis formarea ostrovului Calinovăț. Procesele actuale de modelare (șiroire, torențialitate) au generat un microrelief carstic cu văi torențiale cu aspect de mic canion. Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți se află parțial în Parcul Natural Porțile de Fier, pe direcția vest-est, de la Valea Cernei, în vest, până la extremitatea estică a parcului și coboară în altitudine de la nord la la sud și est.
Geologie Parcul Natural Porțile de Fier se suprapune structurii tectonice în pânză a Munților Carpați. Se remarcă patru unități majore: Unitățile Danubiene, Pânza de Severin, Pânza Getică și Pânza Supragetică. 295px|thumb|right|Defileul Dunării Unitățile Danubiene sunt prezente în partea centrală și estica a Parcului Natural Porțile de Fier în arealul Munților Almăj și includ un fundament metamorfic reprezentat prin gabrouri, serpentinite, gnaise, șisturi metamorfice sericito-cloritoase, micașisturi, filite, cuarțite etc.
Pânza de Severin este alcătuită din formațiuni sedimentare flișoide de vârstă Jurasic superior - Cretacic inferior (Strate de Sinaia). Pânza aflorează pe sectorul Orșova – Drobeta Turnu Severin într-un afloriment spectaculos la Vârciorova, în amonte de Cazanele Mari (viaductul Grăniceri) precum și la confluența dintre pârâul Sirina și Dunăre.
Pânza Getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Poțile de Fier în arealul Munților Locvei și la est de Valea Cernei. Fundamentul metamorfic este reprezentat prin șisturi metamorfice cu diferit grad de metamorfism. Alături de acestea sunt prezente intruziunile magmatice – masivul granitic de Sichevița și banatite și învelișul sedimentar al Bazinului Reșița, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu și superior precum și Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne).
Pânza Supragetică prezintă fundament metamorfic, este o pânză de forfecare de soclu, alcătuită din formațiuni cristaline prealpine și depozite sedimentare paleozoice superioare și mezozoice, subțiri și lacunare cu petice de eroziune. Intruziunile magmatice sunt reprezentate de masivul de granitoide de la Sichevița, de vârstă hercinică.
Biologie și ecologie 295px|thumb|right|Imagine din sit Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă o zonă de convergență a lumii vegetale și animale dintre Câmpia Panonică și Câmpia Română, Defileul Dunării făcând legatura între aceste regiuni. Climatul cu influențe mediteraneene (veri calde și uscate și ierni blânde cu ploi bogate) din această regiune, a favorizat prezența multor plante și animale iubitoare de căldură, care s-au adaptat la condițiile din acest spațiu geografic. Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează din punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean.
Floră și faună În arealul parcului trăiesc specii de plante și animale cu importanță majoră atât pentru România cât și pentru Europa. Specia Tulipa hungarica (laleaua cazanelor) este endemică, crescând pe abrupturile din zona Ciucaru Mare (Cazanele Dunării), fapt pentru care este specie strict protejată de lege. Dintre celelalte specii strict protejate, mai amintim: Testudo hermanni boettgeri (țestoasă de uscat), Vipera ammodytes (vipera cu corn), Canis lupus (lupul), Lacerta viridis (gușterul), Ruscus aculeatus (ghimpele), Campanula crassipes (clopoțeii Cazanelor), Daphne laureola, Taxus baccata etc.Enrin.grida.no - Flora și fauna României , accesat la 16 martie 2012
În parc se întâlnesc aproape jumătate dintre speciile de plante de pe teritoriul României.
Floră Flora Parcului Natural Porțile de Fier este reprezentată printr-un amestec de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană. Totodată se constată coborârea în altitudine a unor elemente montane și urcarea unor elemente sudice. Au fost descrise și identificate 171 de asociații vegetale de cormofite cuprinse în 20 de clase de vegetație, din care 26 sunt endemice.
thumb|right|295px|Breabăn (Dentaria glandulosa) Speciile endemice importante care se găsesc în Parcul Natural Porțile de Fier sunt: pinul negru (Pinus nigra ssp banatica), mierluță de cataracte (Minuartia cataractarum), mărarul Porților de Fier (Pragnos carinata), colilia Porților de Fier (Stipa danubialis), laleaua cazanelor (Tulipa hungarica), garofița bănățeană (Dianthus banaticus), barba ungurului (Dianthus spiculifolius), clopoțeii cazanelor (Campanula crassipes), breabănul (Dentaria glandulosa), sorbul dacic (Sorbus dacica), cimbrișor (Thymus comosus). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul (Querqus cerris), gârnița (Querqus frainetto), scumpia (Cotinus coggyria), mojdreanul (Fraxinus ornus), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), alunul turcesc (Corylus colurna).
Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile de Fier este alcătuită din păduri, tufărișuri, pajiști și grupări ruderale. Pădurea domină peisajul general și aparține în majoritate etajului nemoral.
Subetajul făgetelor se desfășoară între 500 – 1000 m, în structura pădurilor de fag european (Fagus sylvatica) se mai întâlnesc fagul tauric (Fagus taurica), Fagus moesica și fagul oriental (Fagus orientalis).
Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este situat la altitudini cu valori mai mici de 300 m și este alcătuit mai ales din asociații în care domină specii termofile: cerul (Quercus cerris), gârnița (Quercus frainetto), stejar pufos (Quercus pubescens) și cărpiniță (Carpinus orientalis). Ca element endemic pentru acest subetaj semnalăm pinul negru de Banat (Pinus nigra subsp.banatica), întâlnit mai ales pe stâncării cu sol subțire, arealul cel mai bine conturat în Parcul Natural Porțile de Fier se găsește la Cioaca Borii, lângă Tricule - Șvinița.
Arealele cu vegetație higrofilă sunt destul de restrânse, fiind situate în sectoarele de luncă a râurilor afluente Dunării, în defileul propriu – zis, dar și în unele bazinete de confluență cum sunt cele ale Cernei, Eșelniței, Mala, Mraconiei, Camenița, Liubcova, Plavișevița, Liubotina. În componența acestora intră mai multe specii de salcie :salcie alba (Salix alba), răchită (Salix fragilis), salcie (Salix triandra), răchită roșie (Salix purpurea), plopul alb (Populus alba) și plopul negru (Populus nigra), iar pe culoarele văilor unor afluenți ai Dunării, anin negru (Alnus glutinosa).
În subarbustiv vegetează cătină roșie (Tamarix tetrandra) sau murul de miriște (Rubus caesius). Pajiștile sunt destul de restrânse ca suprafață, fiind intercalate între păduri și terenuri agricole. Zona Cazanelor se diferențiază de restul Parcului Natural Porțile de Fier prin bogăția floristică deosebită și prin numărul ridicat de endemisme. Se întâlnesc astfel elemente floristice precum laleaua galbenă de Cazane (Tulipa hungarica); specie aflată pe lista roșie a IUCNIucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Tulipa hungarica, cornul bănățean (Cerastium banaticum), cosaci (Astragalus rochelianus), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes). Elementele mediteraneene situate la altitudini relativ mari sunt: scumpia (Cotinus coggygria), laleaua de Banat (Tulipa hungarica subsp. undulatifolia), vișinul turcesc (Padus mahaleb), ghimpele (Ruscus aculeatus), cornișorul (Ruscus hypoglossum), vița sălbatică (Vitis sylvestris).Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României , accesat la 21 martie 2012
Faună În arealul Parcului Natural Porțile de Fier au fost identificate 34 de specii aparținând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din parc. Liliecii, elemente de origine mediteraneană, populează peșterile din arealul parcului: Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera fără Nume.
Carnivorele populează suprafețele montane împădurite din parc. Sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni cum ar fi ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul eurasiatic (Lynx lynx) cât și prin speciile de dimensiuni reduse, cum sunt mustelidele: dihorul de casă (Putorius putorius), viezurele (Meles meles), jderul de copac (Martes martes). Din fauna parcului nu lipsesc ierbivorele, fiind reprezentate prin cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), porcul mistreț (Sus scrofa).
În Parcul Natural Porțile de Fier au fost semnalate 14 specii de amfibieni și 17 specii de reptile dintre care emblematică pentru parc este Țestoasa lui Hermann (Testudo hermanni boettgeri). Dintre speciile de reptile amintim șopârla de pădure (Darevskia pontica), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șopârla de camp (Podarcis taurica), gușterul (Lacerta viridis), balaurul (Dolychophis jugularis) și vipera cu corn (Vipera ammodytes).