Sintagma limbă moldovenească ilustrează în zilele noastre un concept, care, la origine provine de la bolșevicii români refugiați la Odesa în anii 1919-1920. Folosirea termenului ca atare este însă documentată anterior, ilustrative fiind pentru aceasta texte provenite de la Miron Costin, Grigore Ureche și Amfilohie Hotiniul.Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce; Letopisețul Țării Moldovei. ; Arhyperion; Chișinău; 1990; pp. 25-26 Este de menționată că ulterior sintagma respectivă a fost preferată, însă, pentru uzul administrației publice instalate de autoritățile țariste după intrarea Moldovei Orientale în stâpânirea Imperiului Rus, la 1812, pentru a identifica limba română (scopul fiind unul politic, de neutralizare a eventualelor aspirații de unire a basarabenilor cu statul român). Conceptul propriu-zis, care a postulat în mod neștiințific și motivat politic existența unei limbi moldovenești diferite de limba română, s-a materializat cu peste un secol mai târziu, drept efect al acțiunii Comitetului Științific Moldovenesc, ce a început să funcționeze în toamna anului 1926 în orașul Balta al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenenești și a avut drept promotor un grup de intelectuali proletari aflați sub conducerea lui Leonid Madan.Bahnaru, Vasile; Filologia și istoria sovietică moldovenească – diversiune științifică cu suport ideologic și geopolitic ; Akademos, 2/2016; pp. 136-138; accesat la 21 octombrie 2023 Limba moldovenească a devenit astfel și denumirea dată limbii române în Moldova sovietică, denumire folosită și după proclamarea independenței din 1991 în articolul 13, alineatul 1 din Constituția Republicii Moldova până în anul 2023.
Denumirea politică de „limbă moldovenească” nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc”, care desemnează forma tradițională a limbii române populare vorbită pe teritoriile fostului Principat al Moldovei în România (Moldova Occidentală), Republica Moldova și Ucraina; limba română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76,5% din populația țării).Populația după naționalitate și limba maternă la Recensământul din 2004, Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
În prezent, la nivel oficial, glotonimul de „limbă moldovenească” nu mai există în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova, acesta fiind modificat la data de 16 martie 2023. Article 13, line 1 – of Constitution of Republic of Moldova Curtea Constituțională a apreciat în 2013 că acest articol are valoare juridică inferioară Declarației de independență, și că prin urmare limba oficială a Republicii, ca stat independent, este „limba română”. Identitatea limbii vorbite pe ambele maluri ale Prutului a fost recunoscută oficial încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenesti Nr.3465-XI din 01.09.89 Vestile nr.9/217, 1989 : RSS Moldovenească sprijină aspirația moldovenilor care locuiesc peste hotarele republicii, iar ținînd cont de identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă - și a românilor care locuiesc pe teritoriul Uniunii RSS, de a-și face studiile și de a-și satisface necesitățile culturale în limba maternă. și, într-adevăr, în Declarația de independență din 1991 limba se cheamă „română”, denumire sub care de altfel se predă și în școli începând de atunci. Cu toate acestea, dezbaterile politice au fost resuscitate de adoptarea Constituției din 1994, care revenea la denumirea de „limbă moldovenească”. La acel moment, politicile de glasnost și perestroika temperaseră radicalismul sovietic ce distingea între două limbi, dezbaterea mutându-se pe ideea unei limbi comune cu două glotonime/lingvonime oficiale, română și moldovenească.„Concepția politicii naționale a Republicii Moldova” pe situl web al Parlamentului Republicii Moldova: În cele din urmă, prin Hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a hotărât că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. La data de 13 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a hotărât că limba moldovenească nu există și că limba română este limba oficială a Republicii Moldova.
La nivel de populație, deși majoritatea locuitorilor capitalei Chișinău și, conform sondajelor, persoanele cu înaltă educație folosesc denumirea de „limbă română”, doar unul din șapte moldoveni din mediul rural a declarat româna ca limbă maternă la ultimul recensământ. În cele 5 raioane și 2 municipii ale zonei controlate de republica separatistă Transnistria „limba moldovenească” este încă scrisă cu literele chirilice rusești (ca în perioada sovietică), deosebite de literele chirilice tradiționale ale limbii române de dinainte de 1860. Astfel scrisă, este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă. În Găgăuzia este scrisă cu litere latine, ca și în restul Republicii Moldova, și este co-oficială cu găgăuza și rusa.
Premise La nivel oral, graiul moldovenesc și limba română standard sunt între ele ușor inteligibile, dar există diferențe de vocabular, care au următoarele cauze: influența limbii ruse și, într-o mai mică măsură, a limbii ucrainene, care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova; regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de Al Doilea Război Mondial (a se vedea Cortina de fier) a micșorat oportunitățile de unificare a vocabularului. Astfel, multe cuvinte care au devenit arhaisme în România, dar care încă mai sunt folosite în comunități restrânse în provincia românească Moldova, au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor din Republica Moldova. De asemenea, câteva cuvinte și calcuri rusești sunt încă utilizate. Totuși, datorită influenței mass-media și a învățământului, româna standard tinde să se impună și în Republica Moldova.
Istorie
thumb|right|300px|Harta graiurilor din limba dacoromână Basarabia, provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova, a fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc Moldova în timpul Evului Mediu. In 1812 însă, Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus. În 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea cu România.
În regiunea din stânga Nistrului autoritățile sovietice au înființat în 1924 RASS Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. Aici își are obârșia teoria unei limbi moldovenești diferită de română, prin această teorie URSS încercând să-și justifice pretențiile asupra Basarabiei.
Țăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeți și nu cunoșteau limba română literară. Autoritățile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în alfabet chirilic, și cât mai depărtată de limba română. Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invențiilor acestuia de către autoritățile sovietice. Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldovenești au inclus: Notarea în scris a tuturor diferențelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia și limba română literară. Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari = dicționar Născocirea unor neologisme mai ales pentru noțiuni abstracte care lipseau din vorbirea obișnuită a țăranilor moldoveni analfabeți. Exemple de neologisme născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, sîngurcîrmuiri = autoadministrare, unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporanCharles King - Moldovenii. România, Rusia și politica culturală, Editura Arc, Chișinău 2002, pag. 67
Exemplu de „limbă moldovenească” din anii '20 (transpusă în alfabet latin): „De-amu v-o două luni di zîli, dicînd «Plugaru Roș» își lunjește discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învățământ în RASS Moldovenească, în broșura Despre orfografia moldovenească” din 1929)Elena Negru - Politica etnoculturală în RASS Moldovenească, Editura Prut Internațional, Chișinău 2003.
Autoritățile sovietice au creat o Uniune a Scriitorilor din RASS Moldovenească în 1927, sub conducerea lui Mozeș Cahana. Uniunea urma să promoveze regulile noii limbi moldovenești. S-a format o generație de scriitori reprezentată de Dmitrii Milev, Pavel Chioru, Mihai Andriescu, Samuil Lehtțir, Aladar Imre, Culai Neniu, Filimon Săteanu sau Nistor Cabac.
În perioada 1932-1938 sovieticii au renunțat la teoria moldovenistă, trecându-se la folosirea alfabetului latin și a limbii române literare. În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus, adepții alfabetului latin trimiși în pușcării, iar teoria limbii moldovenești diferită de română a revenit în forță. După Al Doilea Război Mondial, autoritățile sovietice au introdus alfabetul chirilic și noțiunea de limbă moldovenească și în Basarabia, fără însă să se revină la formele extreme de diferențiere față de română propovăduite în anii '20. Limba literară moldovenească de după Al Doilea Război Mondial a fost practic identică cu limba literară română, cu excepția folosirii alfabetului chirilic și a câtorva cuvinte diferite.
Diferențele dintre limba moldovenească literară și limba română constau în: Cuvinte oarecum „oficiale” în URSS: „soviet suprem” = parlament, „soviet sătesc” (raional) = consiliu (sfat) local, „raion” = ocol sau plasă, „ukaz”, „prikaz” = decret, „kolhoz” = cooperativă agricolă, „sovhoz” = întreprindere agricolă de stat; Evitarea unor neologisme din română în favoarea unor sinonime care însă se află și ele în limba română literară, nefiind specific moldovenești: biruință = victorie, taină = secret, norod = popor (se formase și adjectivul norodnic = popular, al poporului); Cazuri relativ rare de folosire a unor forme dialectale: răsărită = floarea soarelui, popșoi = porumb, harbuz = pepene verde (lubeniță); Cazuri relativ rare de folosire a unor forme ruse: prospect = bulevard, samaliot = avion, parahod = vapor, vogzal = gară, mălină = zmeură.
În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.
După declararea independenței Moldovei în 1991, constituția a continuat promovarea existenței limbii moldovenești. O încercare din 1996 a președintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean.