Bătălia de la Gettysburg a fost o luptă de trei zile în cadrul Războiului Civil American între forțele și cele ale , desfășurată între și , în orașul Gettysburg, Pennsylvania și în jurul acestuia. Bătălia, câștigată de Uniune, este considerată a fi , care a pus capăt aspirațiilor Confederației de a deveni o țară independentă. A fost cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Civil, soldată cu de morți de ambele tabere în trei zile."Gettysburg" la Battlefields.org
În bătălia de la Gettysburg, în frunte cu unionist George Meade a respins atacurile a confederat Robert E. Lee, oprind campania lui Lee de invadare a Nordului și obligându-l să se retragă.Bătălia de pe Antietam, punctul culminant al invaziei lui Lee în Nord, a avut cele mai multe morți într-o singură zi, circa .Rawley, p. 147; Sauers, p. 827; Gallagher, Lee and His Army, p. 83; McPherson, p. 665; Eicher, p. 550. Gallagher și McPherson citează combinația între Gettysburg și Vicksburg ca punct de cotitură. Eicher folosește expresia oarecum similară, „”.
După succesul de la Chancellorsville în Virginia în mai 1863, Lee și-a condus forțele confederate prin pentru a începe , a doua tentativă de invadare a Nordului. Armata lui Lee avea moralul bun, și el intenționa să deplaseze punctul focal al campaniei de vară din devastat de război, în speranța de a penetra până la Harrisburg, Pennsylvania sau chiar Philadelphia, ceea ce el spera că va convinge politicienii din Nord să renunțe la război. Președintele Abraham Lincoln l-a îndemnat la început pe generalul-maior să-și deplaseze forțele unioniste în urmărirea lui Lee, dar l-a înlocuit pe Hooker de la comandă cu doar trei zile înaintea bătăliei, aducându-l în locul său pe Meade.
Pe , în timp ce forțele lui Lee înaintau spre Gettysburg în speranța de a distruge Armata Uniunii, cele două armate s-au ciocnit pentru prima oară, și a început bătălia. Dealurile joase de la nord-vest de Gettysburg erau la început apărate de o divizie de cavalerie unionistă condusă de generalul de brigadă , și au fost curând întărite cu două corpuri de infanterie. Două mari corpuri confederate le-au luat însă cu asalt dinspre nord și nord-vest, și au rupt liniile aranjate în grabă de unioniști, și făcându-i pe aceștia să se retragă prin străzile Gettysburgului pe dealurile de la sud de oraș. În a doua zi a bătăliei, pe , liniile Uniunii erau aranjate într-o formațiune defensivă asemănătoare unui cârlig de pescuit. Spre sfârșitul după-amiezei, Lee a lansat un asalt masiv asupra flancului stâng al Uniunii, ducând la lupte grele la , Wheatfield, , și . Pe flancul drept al Uniunii, confederate au escaladat în asalturi la și . Deși au suferit pierderi semnificative, forțele Uniunii și-au păstrat liniile.
În a treia zi de bătălie, pe , s-au reluat luptele la Culp's Hill, și luptele de cavalerie au continuat la est și sud de Gettysburg, dar principala ciocnire militară a fost un dramatic asalt de infanterie confederat cu circa de soldați, care au atacat centrul liniei unioniste la în ceea ce a rămas în istorie ca . Șarja confederată a fost respinsă cu foc de și artilerie de către Uniune, care a dus la mari pierderi pentru confederați. A doua zi, de 4 Iulie, Lee și-a condus rămășițele armatei sale confederate în greaua . Între și de soldați din ambele tabere au murit în bătălia de trei zile, ea fiind cea mai sângeroasă luptă din istoria SUA.
Pe președintele Lincoln a mers la Gettysburg, unde a vorbit la o ceremonie de inaugurare a în onoarea soldaților unioniști căzuți și a redefinit obiectivul Războiului Civil în celebrul discurs de la Gettysburg, o alocuțiune de 271 de cuvinte considerată a fi unul din cele mai celebre discursuri din istoria Statelor Unite.
Context
Situația militară thumb|upright|Campania Gettysburg (până la ) cu mișcările cavaleriei ilustrate prin linii întrerupte La scurt timp după ce Armata Virginiei de Nord a obținut o mare victorie în fața în bătălia de la Chancellorsville ( – ), generalul Robert E. Lee a hotărât o a doua invazie a Nordului (prima fusese nereușita din septembrie 1862, încheiată cu sângeroasa bătălie de pe Antietam). O asemenea manevră urma să perturbe planurile Uniunii pentru sezonul de campanii din vară și ar fi putut reduce presiunea asupra garnizoanei confederate asediate de la . Invazia ar fi permis confederaților să profite de pe urma bogatelor ferme din Nord, dând Virginiei devastate de război o foarte necesară odihnă. În plus, armata de de oameni a lui Lee putea amenința Philadelphia, Baltimore și Washington, și ar fi putut încuraja mișcarea pacifistă din Nord.Coddington, pp. 8–9; Eicher, p. 490.
Mișcările inițiale spre bătălie Astfel, pe , armata lui Lee a început să se deplaseze spre nord din . După moartea lui Thomas J. "Stonewall" Jackson, Lee și-a reorganizat cele două mari corpuri în trei noi corpuri, comandate de James Longstreet (Corpul I), generalul-locotenent (al doilea), și generalul-locotenent (al treilea); atât Ewell cât și Hill, care fuseseră până atunci subordonați lui Jackson la comanda unor divizii, erau noi la acest nivel de responsabilitate. Divizia de cavalerie a rămas sub comanda generalului-maior .Eicher, pp. 489–491.
De partea Uniunii, Armata Potomacului condusă de generalul-maior consta din șapte corpuri de infanterie, un corp de cavalerie și o rezervă de artilerie, având o forță combinată de peste de oameni.
Prima acțiune majoră a campaniei a avut loc la între forțele de cavalerie de la , lângă . Cei 9500 de cavaleriști confederați conduși de Stuart au fost luați prin surprindere de ale generalului-maior formate din două divizii de cavalerie (8000 de oameni) și 3000 de infanteriști, dar Stuart a reușit să respingă atacul Uniunii. Bătălia neconcludentă, cea mai mare bătălie predominant de cavalerie a războiului, a demonstrat pentru prima oară că soldații călare ai Uniunii sunt egalii omologilor lor sudiști.Symonds, p. 36.
Pe la jumătatea lui iunie, era pregătită să treacă râul Potomac și să pătrundă în Maryland. După ce a învins garnizoanele unioniste de la și , Corpul al II-lea al lui Ewell a început să treacă râul pe . Corpurile lui Hill și Longstreet l-au urmat pe și . Armata lui Hooker i-a urmărit, poziționându-se constant între Washington, D.C. și armata lui Lee. Armata Unionistă a trecut Potomacul între și .Trudeau, pp. 45, 66.
Lee a dat ordine stricte armatei lui să minimizeze orice efecte negative asupra populației civile.Symonds, p. 49. Nu se rechiziționau alimente, cai și alte provizii decât dacă un cetățean își ascundea proprietatea, deși ofițerii de intendență le plăteau fermierilor și negustorilor din Nord în care era practic lipsită de valoare sau cu note de promisiune care nu erau deloc bine primite.Symonds, 49-50. Diferite orașe, cum ar fi York, Pennsylvania, au fost obligate să plătească bani în loc de provizii, sub amenințarea distrugerii.Symonds, p. 51. În timpul invaziei, confederații au răpit între 40 și aproape 60 de afro-americani din nord. Câțiva dintre ei erau sclavi evadați, dar mulți erau oameni liberi; toți au fost trimiși în Sud sub pază pentru a fi făcuți sclavi.
Pe , elemente ale diviziei generalului-maior din cadrul corpului lui Ewell au ocupat orașul Gettysburg după ce au pus pe fugă abia-strânsa miliție a 26-a, de urgență, din Pennsylvania într-o serie de ciocniri minore. Early a impus taxe teritoriului ocupat, dar nu a colectat provizii semnificative. Soldații au incendiat câteva vagoane de cale ferată și un pod acoperit, și au distrus căile ferate și din apropiere. A doua zi dimineața, Early a plecat în comitatul York adiacent.Nye, pp. 272–278.
Între timp, într-o manevră controversată, Lee i-a permis lui Stuart să ia o parte din cavaleria armatei și să o ducă în jurul flancului estic al armatei Uniunii. Ordinele lui Lee îi lăsau lui Stuart multă libertate de manevră, și ambii generali sunt vinovați pentru lunga absență a cavaleriei lui Stuart, precum și pentru neatribuirea unui rol mai activ cavaleriei rămase alături de armată. Stuart și cele trei cele mai bune brigăzi au lipsit din armată în timpul fazei cruciale a apropierii de Gettysburg și în primele două zile ale bătăliei. Până în , armata lui Lee era dispusă într-un arc de la ( nord-vest de Gettysburg) la ( nord de Gettysburg) până aproape de Harrisburg și pe .Symonds, pp. 41–43; Sears, pp. 103–106; Esposito, text for Map 94 (Map 34b in the online version); Eicher, pp. 504–507; McPherson, p. 649.
Într-o dispută pe marginea utilizării forțelor care apărau garnizoana , Hooker și-a dat demisia, iar Abraham Lincoln și generalul , care căutau o scuză să scape de el, i-au acceptat-o pe loc. Ei l-au înlocuit pe Hooker în dimineața zilei de cu generalul-maior George Gordon Meade, pe atunci comandant al .Sears, p. 123; Trudeau, p. 128.
Pe , când Lee a aflat că Armata Potomacului trecuse Potomacul, a ordonat o concentrare a forțelor în jurul , aflat la baza estică a și la vest de Gettysburg.Coddington, pp. 181, 189. Pe , în timp ce o parte a corpului lui Hill se afla în Cashtown, una din brigăzile lui Hill (nord-carolinenii conduși de ) s-a aventurat spre Gettysburg. În memoriile sale, generalul-maior , comandantul de divizie al lui Pettigrew, a susținut că el îl trimisese pe Pettigrew în oraș să caute provizii — în special ghete.Eicher, pp. 508–509, ignoră afirmația lui Heth deoarece vizita anterioară a lui Early la Gettysburg ar fi făcut să fie evidentă lipsa oricărei fabrici sau prăvălii de încălțăminte. Mulți istorici mainstream acceptă însă relatarea lui Heth: Sears, p. 136; Foote, p. 465; Clark, p. 35; Tucker, pp. 97–98; Martin, p. 25; Pfanz, First Day, p. 25.
Când trupele lui Pettigrew s-au apropiat de Gettysburg pe , au observat cavaleria unionistă a generalului-maior sosind la sud de oraș, iar Pettigrew s-a întors la Cashtown fără a-i ataca. Când Pettigrew le-a spus lui Hill și lui Heth ce văzuse, niciunul din generali nu a crezut că ar exista o forță unionistă substanțială în oraș sau în preajma lui, bănuind că fusese vorba doar de vreo miliție pennsylvăneană. În ciuda ordinului lui Lee de a evita o luptă generală înainte de concentrarea întregii lui armate, Hill a hotărât să organizeze o importantă operațiune de recunoaștere în forță a doua zi dimineața pentru a determina mărimea și puterea forței inamice din fața lui. Pe la orele 5a.m. în dimineața zilei de , două brigăzi ale diviziei lui Heth au înaintat spre Gettysburg.Eicher, p. 508; Tucker, pp. 99–102.
Forțele opuse
Uniunea Armata Potomacului, la început comandată de Hooker (Meade l-a înlocuit pe Hooker la comandă pe ), consta din peste de oameni în următoarea organizare:Eicher, pp. 502–503.
, comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen. brig. , gen. brig. , și gen.-mr. . , comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen. brig. , , și . , comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen.-mr. și gen.-mr. . , comandat de gen.-mr. (George G. Meade până la ), cu divizii comandate de gen. brig. , , și . , comandat de gen.-mr. John Sedgwick, cu divizii comandate de gen. brig. , gen. brig. , și gen.-mr. . , comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen. brig. , gen. brig. , și gen.-mr. . , comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen. brig. și . , comandat de gen.-mr. , cu divizii comandate de gen. brig. , , și . Rezerva de Artilerie, comandată de gen.-mr. . (cel mai înalt ofițer de artilerie de la Gettysburg era însă gen. brig. , responsabill cu artileria în stafful lui Meade.)
În timpul înaintării asupra Gettysburgului, Reynolds a fost responsabil cu comanda operațională a flancului stâng, avansat, al Armatei, constând din Corpurile I, III, și XI.Coddington, p. 122. În Campania Gettysburg au fost implicate activ și multe alte unități unioniste (care nu făceau parte din Armata Potomacului), dar ele nu s-au implicat direct în bătălia de la Gettysburg. Ele cuprindeau părți din unionist, trupele și milițiile statului din cadrul , și diferite garnizoane, inclusiv cea de la Harpers Ferry.
Confederația