Mihail Gheorghiad Obedenaru (în unele surse Mihail Georgiade Obedenaru; n. 5 noiembrie 1839, București – d. 8 iulie 1885, Atena) a fost un medic, publicist și diplomat român, membru corespondent al Academiei Române. miniatura|Dr. Obedenaru în Portrete Istorice
Biografie Născut la 5 noiembrie 1839,Ionescu-Gion, 1894, p. 108. la București, Mihail a urmat cursurile Colegiului Sf. Sava între 1851 și 1859. La vârsta de douăzeci de ani a plecat la Paris, unde a studiat medicina și a fost intern în mai multe spitale. Și-a încheiat studiile medicale în 1866, susținând teza de doctorat De la trachéotomie dans l'œdème de la glotte et de la laryngite névrosique (Despre traheotomie în edemul glotei și laringita nevrotică). În august același an s-a întors în România și a început să practice medicina la București, preocupându-se în paralel și de literatură.Rosetti, 1897, pp. 140-141. A fost medic al spitalului de copii și profesor la Facultatea de Medicină din București, activând la Clinica Bolilor de Copii și la Clinica de Fiziologie; a părăsit activitatea medicală în noiembrie 1874.
Ulterior s-a stabilit pentru o perioadă la Montpellier, în sudul Franței. La 17 aprilie 1877 a intrat în serviciul diplomatic român, fiind trimis la Roma ca însărcinat cu afaceri. A devenit apoi prim-secretar al legației de la Roma, iar în 1879 a fost transferat în aceeași funcție la Constantinopol. În 1880 a revenit la Roma, iar în 1885 a fost numit ministru plenipotențiar al României la Atena. A murit la 9 iulie 1885, în capitala Greciei, lăsând o bogată colecție de manuscrise, o colecție de 200 de arii românești și documente referitoare la istoria României.
Obedenaru a colaborat la numeroase publicații românești și străine, printre care Columna lui Traian, Revista Științifică, Românul și Transilvania, precum și la reviste științifice franceze. În domeniul medicinei și antropologiei a publicat studii precum Mic tratat despre friguri, Despre fenomenele spinale în febrele eruptive (1868) și Cercetări asupra intoxicațiunii palustre (1873).
Preocupările sale au cuprins și economia, filologia, folcloristica și istoria. În 1876 a publicat La Roumanie économique d'après les données les plus récentes. Géographie, état, économie, anthropologie, iar printre celelalte lucrări ale sale se numără Les Celtes de l'Europe orientale, L'article dans la langue roumaine (1884) și Une forme de l'article roumain qui se met devant les substantifs et les adjectifs (1885). În domeniul folcloristicii i-a apărut postum, în 1891, lucrarea Texte macedo-române. Basme și poezii populare de la Crușova. Printre scrierile sale istorice se numără La religion chez les peuples latins și Religiosité des Roumains, ambele din 1878, precum și lucrări consacrate regiunii Dunării de Jos.
Pentru teatru a scris Amorul doctor, adaptare după Molière, și a publicat numeroase broșuri științifice, medicale, economice și literare. A tradus și din creația lui Alessandro Manzoni, între altele Le Cinq Mai, ode sur la mort de Napoléon (1885), și a compus mai multe melodii, printre care Hora Dobrogei, pe versuri de Vasile Alecsandri.
A fost membru al Societății pentru Studiul Limbilor Romanice din Montpellier și al Societății de Antropologie din Paris. S-a numărat și printre donatorii Academiei Române, căreia i-a lăsat prin testament moșia Obedeni.
Note
Bibliografie
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – O Carmen Vintu, Mihail (Gheorghiad) Obedenaru, medic, publicist și diplomat român jurnalfm.ro. Publicat în iulie 8, 2026. Accesat în 19 august 2026.
Categorie:Nașteri în 1839 Categorie:Decese în 1885 Categorie:Medici români Categorie:Diplomați români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Folcloriști români Categorie:Traducători români Categorie:Filologi români