Academia Română este un for cultural fondat din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, la București, sub denumirea de Societatea Literară Română. La 1 august 1867 a devenit Societatea Academică Română, iar din 1879 poartă denumirea actuală. Academia Română are ca atribuții principale promovarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor ortografice, cercetarea istoriei naționale și sprijinirea activității științifice. Unele din proiectele fundamentale ale academiei sunt Dicționarul Limbii Române (DLR), Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM).

Conform statutului său de instituție publică autonomă, Academia Română poate avea un număr maxim de 181 membri titulari și corespondenți și 135 membri de onoare, din care cel mult 40 din România. „Ziua Academiei Române” este marcată anual la data de 4 aprilie.

Academia are în subordinea sa o serie de instituții, Biblioteca Academiei Române și Editura Academiei Române.

Istoric thumb|left|200px|Membrii Societății Academice (august 1867) Academiile existau, în forme timpurii în Țara Românească (București, circa 1689) și în Principatul Moldovei (Iași, 1707), instituții care s-au transformat mai târziu în universități. Primele societăți culturale moderne au fost înființate la Brașov (1821), București (1844) și Cernăuți (1862), pe modelul instituțional de inspirație occidentală.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în contextul modernizării statului român și al afirmării identității culturale, au fost inițiate mai multe demersuri pentru înființarea unei instituții centrale cu profil academic. Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 și reformele ulterioare au creat cadrul favorabil pentru înființarea unui for național de cultură. În 1860, Ioan Maiorescu propunea constituirea unei „societăți academice” care să coordoneze activitatea intelectualilor români în domeniul limbii și istoriei. Proiectul său nu a fost realizat, dar ideea a fost reluată și susținută de mai mulți membri ai elitei culturale și politice.thumb|Sediul Academiei Române din Calea Victoriei thumb|Clădirea nouă a Casei Academiei, situată lângă Palatul Parlamentului La propunera lui Constantin Alexandru Rosetti, la 1 aprilie 1866, locotenența domnească a aprobat regulamentul de funcționare al Societății Literare Române, cu sediul la București. Scopurile principale ale noii instituții erau stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și elaborarea unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii Publice, cu reprezentare din toate regiunile locuite de români și aromâni.Predescu, p.9Rusu, în Introducere, de Ionel Haiduc, p.5 În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25.

Prima ședință a noii instituții a avut loc la 13 august 1867, la București, moment în care s-a decis schimbarea denumirii în Societatea Academică Română. Instituția nou fondată a fost pentru început o societate națională enciclopedică. Primul președinte a fost Ion Heliade-Rădulescu (până la 1 august 1870).

La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost declarată instituție națională sub numele de Academia Română, cu rol de autoritate în domeniile culturii, științei și moralei publice.

În perioada regimului comunist, Academia Română a fost desființată prin Decretul nr. 76 din 9 iunie 1948, fiind înlocuită cu Academia Republicii Populare Române. Noua instituție nu a fost considerată continuatoare de drept a Academiei Române, iar lista de membri aleși a fost modificată. Peste 100 de membri ai fostei academii nu au fost incluși în noua structură ce a fost completată cu nume apropiate de regimul comunist. Ulterior, instituția a purtat denumirea de Academia Republicii Socialiste România.

După 1989, în urma reinstaurării regimului democratic, instituția și-a reluat denumirea de Academia Română.

Membri fondatori

+Nr.NumeNăscutProvincieVârstă la înființareDecesMembru de1Vasile Alecsandri21 iulie 1821Principatul Moldovei22 august 18902Vincențiu Babeș21 ianuarie 1821Banat22 ianuarie 19073George Barițiu4 iunie 1812Transilvania2 mai 18934Ioan D. Caragiani11 februarie 1841Macedonia13 ianuarie 19215Timotei Cipariu21 februarie 1805Transilvania3 septembrie 18876Dimitrie Cozacovici1790MacedoniaArbitrary date of January 1, as a lack of factual data to support a real birth date31 august 18687Ambrosiu Dimitrovici20 iulie 1838Bucovina3 iulie 18668Ștefan Gonata1 februarie 1838Basarabia18 septembrie 18969Alexandru Hâjdeu30 noiembrie 18119 noiembrie 187210Ion Heliade-Rădulescu6 ianuarie 1802Țara Românească27 aprilie 187211Iosif Hodoș20 octombrie 1829Transilvania28 noiembrie 188012Alexandru Hurmuzachi16 august 1823Bucovina8 martie 187113Nicolae Ionescu1820Principatul Moldovei24 ianuarie 190514August Treboniu Laurian17 iulie 1810Transilvania25 februarie 188115Titu Maiorescu15 februarie 1840Țara Românească18 iunie 191716Ion C. Massim1825187717Andrei Mocioni27 iunie 1812Banat23 aprilie 188018Gavriil Munteanufebruarie 1812Transilvania17 decembrie 186919Constantin Negruzzi1808Principatul Moldovei24 august 186820Alexandru Roman26 noiembrie 1826Transilvania15 septembrie 189721Constantin Alexandru Rosetti2 iunie 1816Țara Românească8 aprilie 188522Ion G. Sbiera1 noiembrie 1835Bucovina22 octombrie 191623Constantin Stamati1786Basarabia12 septembrie 186924Ioan Străjescu1833187325Vasile Urechea-Alexandrescu15 februarie 1834Principatul Moldovei21 noiembrie 1901

Membri

Academia Română este alcătuită din cinci categorii de membri:

membri titulari, membri corespondenți (titlu onorific academic, fără beneficii financiare), membri de onoare (din țară și din străinătate), membri post-mortem membru donator (Constantin Năsturel-Herescu).

În cazul membrilor titulari, propunerile pot fi formulate doar de membri titulari, iar candidații trebuie să fie deja membri corespondenți. Pentru alegerea unui membru corespondenți, propunerile pot fi făcute de membri titulari sau corespondenți. Membrii titulari și corespondenți sunt aleși dintre personalitățile cu realizări în domeniile științei, culturii, artei sau educației. Candidaturile sunt propuse de membri existenți ai Academiei și analizate de către secțiile de specialitate, care evaluează contribuțiile științifice, lucrările publicate, impactul național și internațional, precum și conduita profesională și morală a candidaților. După avizul secției de specialitate și aprobarea Biroului Prezidiului, candidatura este supusă votului secret al Adunării Generale. Alegerea are loc cu majoritate absolută a voturilor membrilor titulari prezenți. Odată aleși, membrii titulari primesc:

o indemnizație lunară viageră din partea statului, în plus față de pensia obișnuită; statutul de demnitate publică (funcție publică onorifică, recunoscută oficial de stat, similară cu cea de înalt demnitar, dar fără atribuții executive sau politice); acces la resursele instituționale ale Academiei: biblioteci, institute de cercetare, laboratoare și acces la finanțare pentru activitatea academică; rol consultativ în probleme de interes național, fiind chemați să contribuie la formularea pozițiilor academice în domenii precum educația, patrimoniul cultural sau cercetarea științifică; autoritatea de a participa la elaborarea și validarea normelor oficiale ale limbii române (inclusiv prin dicționare și reguli ortografice), precum și la definirea standardelor culturale și științifice asumate de statul român.

Titlul de membru post-mortem este acordat, în mod excepțional, unor figuri de marcă decedate, în semn de recunoaștere a contribuției lor. Membrii de onoare sunt aleși dintre personalitățile din afara Academiei, din țară sau din străinătate, care s-au remarcat prin contribuții semnificative în domenii relevante.

Singurul membru donator din istoria Societății Academice Române este generalul Constantin Năsturel-Herescu. Din donația acestuia s-a înființat Premiile „Năsturel-Herescu” pentru lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului.Academia Româna, Scurt Istoric - Repere cronologice , accesat la 8 mai 2011

În Dicționarul academicienilor români, 1866-1999, Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de 1.494 membri, dintre care: 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem). Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erau: Franța cu 163, Germania cu 60, Italia 48, SUA 39, Anglia 22, URSS (Rusia) 20, Belgia 17 etc.

Funcționare

Academia este o instituție finanțată, în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, la Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. În subordinea sa se află o serie de instituții prestigioase și centre de cercetare din România (circa 60). În anul 2001, două dintre institutele Academiei Române au fost recunoscute de Comunitatea Europeană ca institute de excelență.

Conform statutului actual, un mandat de președinte are durata de patru ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte pentru mai mult de două mandate. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din șase academicieni: președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și secretarul general. Actualul Birou al Prezidiului a fost ales pentru un mandat de patru ani, în cadrul Adunării Generale din 4 mai 2022, prin vot secret. La 7 aprilie 2026 au avut loc alegeri pentru noul președinte al Academiei Române, după ce al doilea mandat al lui Ioan-Aurel Pop expirase pe 5 aprilie; Marius Andruh a fost ales în funcția de președinte după ce a întrunit, în cel de-al doilea tur de scrutin, 84 de voturi „pentru” din cele 157 de voturi exprimate.. La 29 aprilie 2026 au avut loc alegeri și pentru ocuparea celor patru funcții de vicepreședinte; după primul tur de scrutin au fost aleși Nicolae Victor Zamfir, Wilhelm Dancă și Gabriela Marinoschi, urmând ca pentru ocuparea celui de-al patrulea loc de vicepreședinte al Academiei să se organizeze o nouă sesiune de alegeri, întrucât niciunul dintre candidații rămași în cursă la primul tur nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru al doilea tur de scrutin. În urma noii sesiuni de alegeri, care a avut loc la 27 mai 2026, Mircea Dumitru a fost ales ca vicepreședinte al Academiei Române.

Biblioteca Academiei Române, înființată în 1867, are o colecție de peste șapte milioane de cărți și colecții de desene, gravuri, hărți și monede. Academia are și propria editură.

Curiozități Placă comemorativă amplasată pe clădirea sediului Academiei Române din Calea Victoriei|thumb|200px Scriitorul Andrei Vizanti, ales ca membru corespondent în 1882, a fost îndepărtat în 1903, după ce a părăsit țara pentru a scăpa de o pedeapsă pentru delapidare de bani publici. Unul dintre membrii controversați a fost filologul Alexe Procopovici, despre care Eugen Lovinescu spunea că este „omul care nu a scris nimic”. Eugen Lovinescu a fost respins în mod „scandalos”Ionel Haiduc, în Introducere, Rusu, p.7 din cauza opoziției lui Nicolae Iorga și Ovid Densusianu. El a fost ales membru post-mortem în 1991. Elena Ceaușescu a fost aleasă ca membru titular în 1974, iar Nicolae Ceaușescu membru titular și președinte de onoare în 1985. Cei doi au fost excluși post-mortem la ședința din 26 decembrie 1989. Manea Mănescu a fost ales membru titular în 1974 și exclus la 2 februarie 1990. Același lucru s-a întâmplat și cu Suzana Gâdea. Ambii au avut la activ condamnări penale.

Controverse În 2013, Fundația Națională pentru Știință și Artă, condusă de fostul președinte al Academiei, Eugen Simion, a fost dată în judecată pentru publicarea operei lui Emil Cioran sub egida Academiei, fără a deține drepturile de autor.