Gheorghe Em. Filipescu (n. 28 martie 1882, Bucecea, jud. Botoșani – d. 25 noiembrie 1937, București, jud. Ilfov) a fost un inginer român, profesor la Universitatea Politehnică din București și specialist în domeniile rezistenței materialelor, staticii și construcțiilor, având contribuții și inovații precum metoda coeficienților nedeterminați, fiind supranumită „metoda Filipescu”. De asemenea, a contribuit semnificativ la dezvoltarea și extinderea sistemului de transport în comun din București, jud. Ilfov. În anul 1936 a fost numit membru corespondent al Academiei Române.
Studii și carieră Gheorghe Em. Filipescu a studiat la Colegiul Național „August Treboniu Laurian” din Botoșani, jud. Botoșani, și a urmat studiile superioare la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, jud. Ilfov, actuala Universitate Politehnică din București, absolvind în anul 1907.
În plan profesional, după absolvirea studiilor a lucrat pentru o scurtă perioadă la Serviciul de întreținere al Căilor Ferate Române începând cu anul 1907, unde s-a ocupat de proiectarea liniilor de garaj ale Gării Triaj din Ploiești, jud. Prahova, și a peroanelor acoperite ale gării Ploiești Sud. În anul 1909 a fost numit asistent al cursului de aplicații ale rezistenței materialelor și proiecte de poduri la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, iar în anul 1916 a fost numit profesor titular al cursului de rezistența materialelor și statica construcțiilor la Universitatea Politehnică din București (fosta Școală Națională de Poduri și Șosele), funcție pe care a ocupat-o până în anul 1937. În anul 1911 a devenit șef de secție la Direcția Serviciului hidraulic, ocupându-se de Harta hidrografică a Dunării. Ulterior, a fost numit la Direcția Generală a Tramvaielor Comunale unde a activat până în anul 1937. În cadrul aceste instituții a contribuit la modernizarea rețelelor de transport în comun din București, extinderea rețelelor de tramvaie electrice și ridicarea unor piloni de telegrafie fără fir.
În plan științific a avut contribuții și inovații în domeniile rezistenței materialelor, staticii, construcției și teoriei elasticității, fiind primul inginer român cu contribuții importante în teoria elasticității și rezistența materialelor. De asemenea, a inovat domeniile anterior menționate prin metoda coeficienților nedeterminați care rezolva sistemele hiperstatice, aceasta fiind numită „metoda Filipescu”. A fost membru al Societății Române de Științe și președinte al Secției de matematici din cadrul acestei societăți, membru al Asociației Generale a Inginerilor Români, membru al Societății „Gazeta Matematică” și al Asociației Internaționale de Poduri și Șarpante. În anul 1936 a fost numit membru corespondent al Academiei Române.
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – F
Categorie:Ingineri români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Decese în 1937 Categorie:Botoșăneni