Grigore Silași (n. 27 ianuarie 1836, Beclean, Bistrița-Năsăud – d. 17 ianuarie 1897, Năsăud) a fost un preot greco-catolic (protopop onorar), filolog și folclorist român, membru de onoare al Academiei Române (1877).
Biografie Născut la Beclean, comitatul Bistrița-Năsăud, în familia protopopului greco-catolic Vasile Silași, Grigore Silași și-a început studiile la Dej, la Liceul romano-catolic, pe care le continuă la Școala Normală din Năsăud, iar mai apoi ajunge la Cluj, la Liceul Piariștilor.
Îi moare tatăl încă din timpul studiilor, dar acest lucru nu îl împiedică să-și continue edcucația școlară, ajungând să studieze la Academia Teologică greco-catolică din Blaj, apoi la Seminarul central greco- catolic ,,Sf. Barbara’’ (Barbareum) din Viena. În 1895 devine absolvent al Seminarului greco-catolic vienez, la scurt timp fiind hirotonit preot de mitropolitul Blajului, Alexandru Șterca Șuluțiu. Urmează studiile doctorale la Facultatea de Teologie a Universității din Viena, după care revine în Transilvania, ca asesor consistorial al Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj.
Activează în Societatea literară a teologilor români uniți ai Seminarului "Sf..Barbara’’ din Viena, împreună cu Ioan Papiu, Simion Micu, Maxim Pop, Iustin Popfiu și Ioan Rațiu. Reușește prin munca sa intensă să formeze o singură societate alături de ceilalți, și-anume Societatea ,,România Jună’’, după un parcurs foarte activ în cadrul celorlalte societăți din care a făcut parte, precum Societatea Studenților Români ,,Romania’’ și Societatea Social Literară a Românilor.
Ajungând în funcția de vice-rector al Seminarului din Viena, se pune la dispoziția românilor veniți la studii în capitala imperială, funcție ce îi permite a se întreține acolo, fiind de altfel, sigura lui sursă de venit.
Anul 1867, aduce în istoria Transilvaniei încheierea pactului dualist (austro-ungar) și încorporarea acesteia la teritoriul administrat de oficliatățile de la Budapesta, urmând o perioadă dificilă pentru emanciparea poporului român din Ardeal. Au urmat nenumărate proteste ale românilor ardeleni în semn de nemulțumire cu privire la măsurile luate de regimul dualist privind recunoașterea lor națională, cel mai elocvent fiind "Pronunciamentul de la Blaj”.
În mai 1868, Pr. Grigore Silași se implică și mai mult, devenind intermediarul doleanțelor românilor ardeleni la împăratul Francisc Iosif I, la care reușește să obțină o audiență particulară abia în luna noiembrie a aceluiași an, când a prezentat împăratului 14 petiții de la Blaj, în care erau precizate nemulțumirile românilor ardeleni față de noul sistem dualist, mai precis de modul de guvernare al autorităților de la Budapesta.
La 15 august 1871, la Putna, împreună cu Ioan Slavici și Mihai Eminescu, este implicat în manifestările național-patriotice organizate acolo, mai ales pentru suținerea cauzei românismului din imperiu.
În anul 1872, ajunge profesor al Catedra de Limba și Literatura Română a Universității Franz Joseph I din Cluj, funcția fiindu-i oferită de Ministerul Cultelor și Învățământului al Regatului Maghiar de la Budapesta. Aceasta funcție îi aduce venituri de 2.000 florini, plus alții 300 fl. pentru locuință. Odată cu obținerea postului universitar, confrații năsăudeni îi trimit felicitările lor printr-o telegramă, semnată de vicarul unit al Rodnei, Pr. Grigore Moisil, Arion Mărcușiu - jude regesc, precum și profesorii Maxim Pop, dr. Constantin Moisil, dr. Ioan Marte Lazăr, Octav Barițiu, Ioan Șerban etc.
Pr. Grigore Silași, avea cunoaștere nu doar asupra teologiei, ci și asupra mai multor domenii precum: filologie, istoria limbii, dialectologie, poetică, romanistică, stăpânea limbile: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă, Avea o înclinație deosebită asupra literaturii, era foarte interesat de istoria literară, folcloristică, creația lirică românească, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația popular românească.
Având o deosebită atracție față de literatură, Pr. Grigore Silași editează mai multe cărți, atât laice, cât și bisericești, dintre care sunt amintite: Apologii; Discuții filologice și istorice maghiare (cu privire la români); Renașterea limbii române în vorbire și scriere; Despre însemnătatea literaturii române tradiționale; Românul în poezia poporală; Analogia în limbă; Limba literară și limba poporală; Psaltirea calvino-română versificată.
S-a pus în slujba culturii neamului prin înființarea unor reviste, precum „Sionul Românesc’’ în anul 1865 și a Societatății "Julia”, înființată în anul 1873.
În perioada anilor 1873-1886, este desemnat ca șef al Catedrei de Limba și Literatură Română din cadrul Universității Francisc Iosif Clu, universitate de stat având ca limba de studii, limba maghiară. După Pr. Grigore Silași, la respectiva catedră vine filologul Grigore Moldovan.
În anul 1873, Pr. Grigore Silași a înființat Reuniunea sodațlilor români din Cluj, fiindu-i președinte până în anul 1885. De asemenea, ocupă funcția de președinte a Despărțământului clujean al ASTREI, fiind totodată și conducătorul Societății Literare „Julia” a studenților români din Cluj.
În perioada 1883-1884 a deținut funcția de decan al Facultății de Litere din cadrul universității clujene, unde predă gramatica, fonetica, morfologia, sintaxa, ortografia, dialectele și istoria limbii române.
Pr. Grigore Silași a întâmpinat mai multe probleme și neplăceri din partea guvernanților unguri, principalul motiv fiind cursurile pe care Ioan Slavici le ținea în limba română, aceștia interzicându-i predarea cursurilor în limba română, deși studenții erau români. De-a lungul timpului a fost criticat, chiar denigrat de către presa de limbă maghiară, fiindu-i înscenate mai multe demonstrații scandaloase, ajungându-se ca să-i fie incendiată locuința, odată cu aceasta arzându-i biblioteca și mai toate materialele scrise. A fost nevoit să părăsească casa, iar mai apoi, după ce a fost demis de la catedră, bolnav fiind, să plec din Cluj, stabilindu-se în ultima parte a vieții la Năsăud, unde și a murit. Mormântul lui se află și azi în cimitirul "Comoara" al orașului de pe valea Someșului Mare.
Bibliografie Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Acces online Năsăud – turism, Acces online
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Nașteri pe 27 ianuarie Categorie:Decese în 1897 Categorie:Decese pe 17 ianuarie Categorie:Filologi români Categorie:Folcloriști români Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Profesori universitari români Categorie:Preoți greco-catolici români Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Profesori ai Universității Franz Joseph din Cluj Categorie:Oameni din Beclean