Constantin Lacea (n. 1 iunie 1875, Brașov – d. 28 ianuarie 1950, Brașov) a fost un lingvist și filolog român, membru de onoare al Academiei Române (din 1939). A fost profesor la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Cluj și unul dintre principalii colaboratori ai Dicționarului limbii române (Dicționarul Academiei). A publicat studii de lingvistică, de istorie a literaturii române vechi și etimologii, în Gazeta Transilvaniei, Țara Bârsei și Dacoromania.
Date biografice Constantin Lacea s-a născut la 1 iunie 1875 la Brașov, al doilea fiu al lui Drăgan Lacea și al Elenei (născută Saftu, înrudită cu preotul Vasile Saftu din Șchei. Tatăl său, Drăgan Lacea, a fost timp de 40 de ani administrator la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din oraș, fiind nepotul negustorului și ctitor al gimnaziului, Vasile Lacea.
Studii Formarea intelectuală a lui Constantin Lacea a fost strâns legată de prietenia cu poetul Ștefan Octavian Iosif, alături de care a urmat atât școala primară a dascălului Vasile Oancea, cât și cursurile gimnaziului brașovean, instituție pe care a absolvit-o „cu merit” în 1893. În timpul studiilor liceale a avut profesori de prestigiu ai culturii transilvănene, precum Andrei Bârseanu, Valeriu Braniște și Vasile Goldiș.Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; pp. 123-124
Beneficiind de o bursă oferită de Biserica Sf. Nicolae din Șchei, Lacea a urmat Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Budapesta, specializându-se în limba franceză și germană. Și-a continuat apoi studiile academice la München și Leipzig, unde, în 1898, și-a susținut doctoratul cu o teză dedicată limbii mitropolitului Dosoftei. Ulterior, studiile efectuate la Paris i-au completat formarea filologică, oferindu-i o perspectivă europeană solidă asupra limbilor și culturilor studiate.
Viața și activitatea Revenit la Brașov, Lacea a devenit din 1901 profesor de limba și literatura română, germană și franceză la gimnaziul românesc și la Școala comercială superioară, perioadă în care a redactat și un manual de limbă și literatură germană, în anul 1904. În paralel, s-a angajat în munca monumentală de elaborare a Dicționarului limbii române, programat de Academie și la care a lucrat 44 de ani, colaborând cu personalități precum Sextil Pușcariu, Constantin Daicoviciu și Iorgu Iordan. În același timp, în calitate de arhivar, a organizat fondul documentar existent la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, timp în care a colaborat cu Nicolae Iorga.
Datorită Primului Război Mondial, Constantin Lacea, însoțit de soția și fiica sa, s-a refugiat doi ani la Stockholm în Suedia împreună cu mai mulți colegi de catedră, urmați apoi de alți doi ani la [Paris]]. Acolo a activat în cadrul Consiliului Național constituit de Take Ionescu.
După întoarcerea în țară, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, apoi s-a stabilit la Cluj, devenind profesor la Liceul „George Barițiu” (1919-1921) și din 1921 la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale. Lacea a fost, totodată, unul dintre fondatorii Muzeului Limbii Române, contribuind decisiv la dezvoltarea cercetării lexicografice din Transilvania.
Constantin Lacea a devenit membru de onoare al Academiei Române din 1939, și după un an, pensionându-se de la catedră, a revenit la Brașov, unde a murit pe 28 ianuarie 1950 din cauza unei congestii pulmonare. În semn de recunoaștere, strada pe care a locuit îi poartă numele, iar fondul de carte „Constantin Lacea” a fost donat Muzeului „Prima școală româneascăˮ, Arhivelor Statului și Bibliotecii Județene „George Barițiu”.
Lucrări
Din graiul românilor din Scheii Brașovului Contribuții la cunoașterea trecutului și educației vechilor negustori și meseriași brașoveni Cetatea de pe Tâmpa de lângă Brașov și „cătunul” de supt ea Contribuție la istoria junilor brașoveni Opera sa cuprinde studii publicate în Gazeta Transilvaniei, Țara Bârsei și Dacoromania, precum și contribuții la manualele școlare. Interesul său pentru istoria Brașovului se reflectă în numeroase studii dedicate graiului românilor din Șchei, cetății de pe Tâmpa, cătunelor din jurul orașului și cărților vechi din biblioteca Bisericii Sf. Nicolae.
Referințe
Bibliografie Anghel, Adina-Claudia; Constantin Lacea (1875-1950), Țara Bârsei, Brașov, 2017, pp. 18-19 Lectură suplimentară Dicționar enciclopedic român, București, Editura Politică, 1962-1964 Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 157–159. Almanahul scriitorilor dela noi, Orăștie, Ed. „ Librăriei Naționale” Sebastian Bornemisa, 1911, pp. 135-137. Membrii Academiei Române (1866-2016). Dicționar, coord. Dorina N. Rusu, Editura Academiei Române, București, 2016, p. 997
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – L
Categorie:Lingviști români Categorie:Filologi români Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1950 Categorie:Nașteri pe 1 iunie Categorie:Decese pe 28 ianuarie Categorie:Absolvenți ai Universității din Budapesta Categorie:Decese în Brașov