thumb|Glycyrrhiza glabra
Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra), fam. Fabaceae, o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor. Prezentare Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipenat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.
Componente principale glicirizina acid glabric rezine lipide amidon asparagină zaharuri albumină vitamina B săruri minerale
Proprietăți Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ în funcție de doza administrată.
Indicații În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară.
Contraindicații Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi.
Utilizare Se prepară un macerat de 2%, din care se iau 200 ml pe zi. De asemenea, se poate folosi sub formă de infuzie, adăugând o linguriță la 200 ml de apă clocotită, și consumându-se 3 ceaiuri pe zi.
Galerie
Bibliografie Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Științifică București 1992
Categorie:Fabaceae Categorie:Plante medicinale Categorie:Condimente Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus