Vladislav al III-lea Jagello, supranumit cel de la Varna (în ; ), aparținând Dinastiei Jagiellone, a fost rege al Poloniei din 1434 și, rege al Ungariei din 1440, sub numele Vladislav I (în ). A murit în Bătălia de la Varna.
Biografie Primii ani Vladislav a fost primul fiu al regelui Vladislav al II-lea Iagello și al soției sale, Sofia de Halshany. El a accedat la tron la vârsta de zece ani și a fost înconjurat de un grup de consilieri, în frunte cu cardinalul Oleśnicki, care a dorea să continue să-și păstreze importantul statut la curtea de judecată. În ciuda acestui fapt, tânărul conducător și ambițioasa lui mamă erau conștienți de existența pericolului reprezentat de cei ce li se opuneau. În ciuda acordurilor semnate între Vladislav Jagello și magnații polonezi pentru a asigura succesiunea fiilor săi, opoziția favoriza un alt candidat pentru tronul polonez - Frederic de Brandenburg, logodit cu Hedwiga, fiica lui Jagello din a doua căsătorie. Totuși, conspirația a fost determinată de moartea prințesei despre care s-a zvonit că fusese otrăvită de regina Sofia.
Domnia Domnia tânărului rege a fost dificilă încă de la început. Încoronarea sa a fost întreruptă de un nobil ostil, Spytko de Melsztyn. În ziua următoare omagierea obișnuită de către locuitorii orașului din Cracovia nu a avut loc datorită unei dispute între nobilii din Mazovia pentru locurile lor în cortegiul regal. Nici mai târziu, Vladislav nu a avut multe de spus în problemele de stat, în care decidea puternicul cancelar, clericul Zbigniew Oleśnicki. Sițuatia nu s-a schimbat nici după ce seimul (parlamentul polonez) s-a reunit la Piotrków în anul 1438 pentru a-l declara major pe regele ajuns la vârsta de 14 ani.
Această situație a continuat până în 1440, când lui Vladislav i s-a oferit coroana Regatului Ungariei. Aceptarea acestei coroane ar fi adus numeroase probleme. Ungaria se afla sub amenințarea Imperiului Otoman în timp ce câțiva magnați polonezi nu erau de acord ca regele Poloniei să fie și regele Ungariei, iar Elisabeta, văduva regelui Ungariei, Albert al II-lea, se străduia să păstreze coroana pentru copilul ei încă nenăscut, Ladislau Postumul. Totuși, Vladislav a preluat tronul Ungariei, angajându-se într-un război civil îndreptat împotriva Elisabetei, care avea să dureze doi ani.
Războiul împotriva turcilor Vladislav a primit un sprijin important din partea papei Eugen al IV-lea, pe care l-a ajutat ulterior să organizeze o cruciadă împotriva turcilor. Regele în vârstă de 18 ani, care până atunci doar purtase titlul de rege, s-a implicat activ în războiul împotriva turcilor, care i-a adus renumele de „monarh creștin evlavios și cavaler creștin ideal”, fără să mai acorde atenție intereselor Poloniei sau celor ale dinastiei Jagiellone.
Bastionul creștinismului și alte lozinci prezentate de trimisul papal, Giuliano Cesarini, împreună cu promisiunile verbale a unei flote venețiene și faptul că trupele papale blocau strâmtoarea Dardanele, împreună cu o viziune ispititoare a unei promisiuni de victorie în această glorioasă cruciadă, întreprinsă în numele lui Dumnezeu împotriva turcilor, l-a convins pe Vladislav să se angajeze cu forțele sale de curând învingătoare, într-un alt război, încălcând astfel armistițiul de zece ani cu agresivul și puternicul Imperiu Otoman. În ciuda ajutorului promis, la Bosfor venețienii s-au unit cu forțele papalității și au navigat de-a lungul coastei până la Constantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani, însă fără a naviga spre Varna. Aceasta era o mișcare surprinzătoare, pe care Vladislav și comandantul său, Iancu de Hunedoara, nu o puteau anticipa. Trădarea venețienilor a dus la plasarea armatei otomane (circa 60 000 de oameni) conduși de sultanul Murad al II-lea, în imediata apropiere a cruciaților (circa 20 000). Pe 10 noiembrie 1444, la începutul Bătăliei de la Varna regele polonez și supușii săi nu au știut că pentru mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală.
Aflat într-o situație disperată, regele împreună cu experimentatul Iancu de Hunedoara, au atacat cavaleria de spahii, fiind deciși să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să mai aștepte ajutorul oastei conduse de Iancu de Hunedoara. Otomanii l-au decapitat pe Vladislav. Descurajată de moartea regelui lor, armata maghiară a părăsit câmpul de luptă. Nici trupul regelui, nici armura sa nu au fost găsite.
Viața personală și moștenirea
Vladislav nu s-a căsătorit și nu a avut copii. Cronicarul Jan Długosz, cunoscut pentru antipatia purtată lui Vladislav și tatălui său, a afirmat că era ceva neobișnuit privind sexualitatea lui Vladislav, deși nu a specificat ce anume: prea supus dorințelor carnale (...) nu și-a abandonat obiceiurile obscene și josnice (în ).
Vladislav a fost succedat la tronul Poloniei de fratele său mai tânăr, ducele Lituaniei, Cazimir al IV-lea Jagiellon, după trei ani. La tronul Ungariei a fost succedat de rivalul său, regele Ladislau Postumul. Note
Categorie:Nașteri în 1424 Categorie:Nașteri pe 31 octombrie Categorie:Decese în 1444 Categorie:Decese pe 10 noiembrie Categorie:Regi ai Poloniei Categorie:Regi ai Ungariei Categorie:Regi ai Croației Categorie:Cruciați Categorie:Dinastia Piast Categorie:Polonezi din secolul al XV-lea Categorie:Casa Jagiellonilor Categorie:Oameni din Cracovia