Obiectivitatea este caracteristica măsurării științifice care poate fi testată independent de omul de știință individual (subiectul) care o propune. Obiectivitatea este proprietatea subiectului cunoscător de a ține seama de ceea ce este obiectiv, de a nu deforma realul prin adaosuri și modificări arbitrare.Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie. Editura Albatros, București, 1978, pp. 487-488. Obiectivitate înseamnă nepărtinire, imparțialitate.
Ea a fost descrisă drept „efortul de a judeca o chestiune sau un set de circumstanțe prin eliminarea influențelor subiective și irelevante; fundamentul tuturor cercetărilor științifice”.
Pentru nazism, obiectivitatea era expresia slăbiciunii și un termen de ocară, iar propaganda nazistă era centrată pe subiectivitate.
Note
Vezi și Intersubiectivitate Bibliografie Ion Ceapraz, Tiberiu Nicola, Conceptul de realitate obiectivă - Considerații logico-epistemlogice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976
Categorie:Filozofia științei