Antanas Smetona (; ) a fost un intelectual și jurnalist lituanian și primul președinte al Lituaniei din 1919 până în 1920 și din nou din 1926 până în 1940, înainte de ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. A fost una dintre cele mai importante personalități politice lituaniene între Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial și a fost unul dintre cei mai proeminenți ideologi ai naționalismului din Lituania.
Tinerețe și educație Smetona s-a născut la în satul , Gubernia Kovno, Imperiul Rus, într-o familie de fermieri – foști iobagi ai conacului Taujėnai, care aparținea familiei Radziwiłł. Cercetătorul Kazimieras Gasparavičius a urmărit descendența patriliniară a lui Smetona până la Laurentijus, care s-a născut în jurul anului 1695 și a trăit lângă . Smetona a fost al optulea dintre cei nouă copii ai familiei. Părinții lui au fost oameni harnici care au reușit să-și dubleze cele 5 hectare de pământ. Tatăl său era om cu știință de carte și Smetona a învățat să citească acasă. stanga|miniatura|252x252px| Smetona ca student la Facultatea de Drept a Universității Tatăl său a murit în 1885, când Smetona avea doar 11 ani și, în ciuda dificultăților financiare, un an mai târziu Smetona – singurul dintre frații săi – a fost trimis la școala primară din Taujėnai, unde predarea era în rusă din cauza interzicerii presei lituaniene cu alfabet latin.Interdicția presei lituaniene (în lituaniană: spaudos draudimas) a fost o interdicție a tuturor publicațiilor în limba lituaniană tipărite în alfabet latin în vigoare între 1865 și 1904 în cadrul Imperiului Rus Aceasta a fost dorința tatălui său pe patul de moarte. Dorința mamei sale era ca Smetona să ajungă preot. După absolvire, în 1889, Smetona a vrut să-și continue studiile, dar gimnaziile au primit elevi doar până la vârsta de 12 ani și el avea deja 15 ani. Prin urmare, a fost forțat să studieze în privat în pentru a ajunge din urmă și a putea trece examenele pentru a intra în clasa a patra de gimnaziu. În vara anului 1891, el a încercat să obțină admiterea la Gimnaziul din Liepāja, deoarece fratele său Motiejus lucra într-o fabrică din Liepāja. A fost refuzat și a aplicat în schimb la pre-gimnaziul din Palanga, care nu avea restricții de vârstă. Smetona a fost un student exemplar (unul dintre primii doi elevi) și a primit o scutire de școlarizare. Ca superintendent al unui cămin studențesc, a primit și o locuință gratuită și a putut să se întrețină singur oferind lecții private. Alți trei viitori semnatari ai Actului de Independență al Lituaniei au fost în pre-gimnaziu în același timp: , și . Deoarece Palanga era aproape de granița cu Prusia Răsăriteană, i-a fost mai ușor să facă rost de literatură lituaniană, care a fost interzisă de autoritățile țariste. Smetona a început să citească periodice și cărți lituaniene, inclusiv o istorie a Lituaniei scrisă de Maironis.
După absolvire, în 1893, conform dorințelor familiei sale, a promovat examenele de admitere la seminarul teologic din Kaunas. Cu toate acestea, nu a simțit o chemare puternică pentru preoție și s-a înscris la Gimnaziul din Jelgava din Letonia. Acesta a fost un centru cultural al Renașterii Naționale Lituaniene și a atras mulți viitori lideri ai culturii și politicii lituaniene, inclusiv și , care au devenit ulterior tovarășii politici ai lui Smetona. În special, limba și cultura lituaniană au fost promovate deschis de lingvistul , profesor de limba greacă, cu care Smetona a avut o relație profesională strânsă. Jablonskis a vizitat satul natal al lui Smetona, unde a adunat informații despre dialectele lituaniene. Smetona și-a cunoscut viitoarea soție, , cu ajutorul lui Jablonskis, care l-a recomandat ca tutore pentru fratele acesteia. stanga|miniatura| Portret al lui Smetona realizat la Vilnius înainte de Primul Război Mondial În toamna anului 1896 administrația gimnaziului din Jelgava i-a forțat pe studenții lituanieni să rostească rugăciunile în limba rusă, în timp ce studenților letoni și germani li se permitea să folosească limbile lor materne. Smetona și alți studenți au refuzat și au fost dați afară. Mai târziu, majoritatea au fost de acord să se roage în limba rusă și au fost admiși din nou, dar unora dintre cei care au refuzat li s-a interzis să mai frecventeze orice altă școală. Elevii au trimis petiții papei Leon al XIII-lea și lui , ministrul Educației Naționale. Smetona și alți doi, și Petras Vaiciuška, au reușit să obțină o audiență cu ministrul Delianov, care le-a permis lituanienilor să se roage în limba latină și studenților exmatriculați să-și continue educația. Smetona nu s-a mai întors la Jelgava și a absolvit la Gimnaziul nr. 9 din Sankt Petersburg.
După absolvire, în 1897, Smetona a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Sankt Petersburg. Era mai interesat de istorie și limbi, dar știa că, în calitate de catolic, alegerile sale se limitau la profesii ca preot, avocat sau medic dacă dorea să lucreze în Lituania. Sankt Petersburg, cu o legătură feroviară directă cu Lituania, a devenit un centru cultural lituanian. Smetona s-a alăturat și a condus o organizație secretă studențească lituaniană; mai târziu a fost succedat de . De asemenea, s-a alăturat unui cor lituanian condus de , organist la Biserica Sf. Ecaterina. Smetona a fost expus ideilor socialiste și chiar a citit Capitalul de Karl Marx, dar a respins hotărât socialismul. A fost expulzat din universitate, închis timp de două săptămâni și deportat la Vilnius pentru că a participat la protestele studențești din februarie 1899. A fost prima dată când Smetona a vizitat orașul, capitala istorică a Marelui Ducat al Lituaniei, care i-a lăsat o impresie profundă asupra lui. O lună mai târziu, i s-a permis să se întoarcă la universitate.
În 1898, Smetona și colegul său de cameră, , folosind un șapirograf au tipărit aproximativ 100 de copii ale unei scurte gramatici lituaniene scrise de pe baza scrierilor în limba germană ale lui . Această gramatică a fost insuficientă pentru nevoile lituanienilor și în vara anului 1900 a început să lucreze la gramatica sa de limbă lituaniană. A fost ajutat de Avižonis, Žemaitė și Smetona, cu toate că Smetona a editat în mare parte lucrări ale episcopului . Gramatica a fost publicată în 1901 și a devenit o lucrare fundamentală în stabilirea limbii lituaniene standard. La începutul anului 1902, poliția a început să investigheze o rețea de și a percheziționat camera lui Smetona unde a găsit mai multe publicații lituaniene interzise. A fost închis în Castelul Vîborg, dar a reușit să fie achitat și a absolvit în acea primăvară.
Activități timpurii După absolvirea universității în 1902, s-a mutat la Vilnius și a lucrat la Banca Teritorială din Vilnius până în 1915. El a fost un participant activ la viața culturală lituaniană și, până când a ajuns președinte în decembrie 1926, a dedicat o cantitate substanțială de timp și efort presei lituaniene. Doi ani mai târziu, s-a căsătorit cu în Biserica Sf. Arhanghel Rafael din Vilnius.
Încă din primele sale zile la Vilnius, Smetona s-a implicat în activitățile diferitelor grupuri naționaliste lituaniene. El s-a alăturat Partidului Democrat Lituanian, pe care l-a reprezentat în Marele Seimas din Vilnius. Mai târziu a fost ales în Prezidiul acestuia. Între 1904 și 1907, a făcut parte din personalul ziarului lituanian, Vilniaus žinios (Știri din Vilnius). Între 1905 și 1906, a editat săptămânalul Lietuvos ūkininkas (Fermierul lituanian). În 1907, Smetona și reverendul au înființat o societate pentru a tipări ziarul Viltis (Speranța) și au început să-l publice și să-l difuzeze. În , Smetona a susținut unitatea națională. El a fost, de asemenea, unul dintre promotorii companiei Aušra (Zori) pentru publicarea de cărți lituaniene, membru al Societății Lituaniene de Ajutor Reciproc din Vilnius, al Societății Savante Lituaniene, al Vilniaus aušra (Zorile din Vilnius) și al (Dimineața), al societății de arte Rūta și multe alte societăți. A predat limba lituaniană în școlile din Vilnius. În 1914, a început să publice (Cârma), o nouă revistă bisăptămânală.
Politică miniatura| Primii 20 de membri ai Consiliului Lituaniei. Jonas Basanavičius este în mijloc, pe primul rând. La stânga sa se află Antanas Smetona. În timpul Primului Război Mondial, a fost primul vicepreședinte, iar mai târziu președinte, al Comitetului Central al Societății Lituaniene de Ajutorare a celor Afectați de Război (Lietuvių draugija nukentėjusiems dėl karo šelpti). În vara anului 1916, Antanas Smetona, împreună cu alți lituanieni din Vilnius, au prezentat un memoriu comandantului-șef german al Frontului de Răsărit, în care cereau dreptul națiunii lituaniene de a avea un stat independent. La 6 septembrie 1917, a început să tipărească ziarul Lietuvos Aidas (Ecoul Lituaniei), ca editor și redactor-șef al acestuia. În primul număr al ziarului, Smetona a scris că cel mai important obiectiv al națiunii lituaniene este restabilirea unui stat lituanian independent.
Între 18 și 22 septembrie 1917, a participat la Conferința Lituaniană de la Vilnius și a fost ales președinte (1917–1919) al Consiliului Lituaniei (mai târziu Consiliul de Stat). La 16 februarie 1918, Antanas Smetona a semnat Declarația de Independență a Lituaniei.
Între decembrie 1918 și martie 1919, a trăit mai mult în Germania și țările scandinave, unde a cerut împrumuturi pentru cauza independenței Lituaniei. La 4 aprilie 1919, Consiliul de Stat al Lituaniei l-a ales pe Smetona ca primul președinte al Republicii Lituania. La 19 aprilie 1920, Adunarea Constituantă l-a ales președinte pe . Deoarece nu a mai fost reales în Seimas, între 1921 și 1924 a editat mai multe periodice, printre care Lietuvos balsas (Vocea Lituaniei), Lietuviškas balsas (Vocea lituaniană) și Vairas. miniatura| Smetona (centru) cu miniștri După Revolta din Klaipėda din ianuarie 1923, în Memelgebiet, care fusese separat de Germania, a fost numit comisar acolo pe 20 februarie, dar, din cauza neînțelegerilor cu prim-ministrul , a demisionat din funcție.
În noiembrie 1923, autoritățile l-au închis pe Smetona câteva zile pentru publicarea unui articol scria de în Vairas. Între 1923 și 1927, a fost profesor asistent la Universitatea din Lituania – la început la catedra de teoria și istoria artei și mai târziu la catedra de filosofie. A ținut prelegeri despre etică, filozofie antică și lingvistică lituaniană. În 1932, i s-a acordat un doctorat onorific la Universitatea Vytautas Magnus din Lituania.
Smetona a participat la activitatea Uniunii Pușcașilor Lituanieni (Lietuvos šaulių sąjunga) care a organizat Revolta din Klaipėda, ceea ce i-a adus o mai mare recunoaștere a numelui său. De mai multe ori, el a fost ales în consiliul central al acestuia. Între 1924 și 1940, a fost vicepreședinte al consiliului de administrație al Băncii Internaționale.
Președinte autoritar
stanga|miniatura| Antanas Smetona la inițierea soldaților în Forțele Armate Lituaniene stanga|miniatura| Antanas Smetona inspectează soldații forțelor armate lituaniene miniatura| Monedă interbelică de 10 litai cu președintele Smetona. Esre realizată de către sculptorul Smetona a fost unul dintre conducătorii loviturii de stat din 1926, care l-a detronat pe președintele . El a devenit din nou președinte la 19 decembrie a acelui an (alți doi au ocupat pentru scurt timp funcția în timpul loviturii de stat, care a început la 17 decembrie, înainte ca Smetona să fie restabilit oficial la președinție). L-a desemnat pe ca prim-ministru. Un an mai târziu, a suprimat parlamentul și, la 15 mai 1928, cu aprobarea guvernului, a promulgat o nouă constituție cu puteri prezidențiale mai extinse. În 1929, l-a înlăturat pe Voldemaras și și-a asumat puteri dictatoriale.