Bitola

Bitola, sau BitoliaLazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1929Marcel D. Popa ș.a., Dicționar enciclopedic, vol. I (A-C), Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0046-5 (cunoscut și ca Monastir, în aromână Bitule sau Bituli), este un oraș din Macedonia de Nord, cu o concentrație mare de aromâni. Din locuitorii comunei s-au remarcat frații Mânache (Manachia), aromâni pionieri ai fotografiei și cinematografiei universale.

Comunitatea aromână În acest oraș se află cel mai mare cimitir aromân, lângă comuna Bucovo. În Bitolia funcționează asociația aromână „Frats Manachia”, în biserica Sf. Constantin și Elena slujba se ține în limba aromână. Unii aromâni din Bitola au venit după distrugerea orașului Moscopole din Albania, iar după aceea au mai venit și familii din Gramoste. Ca și în Crushuva (Crușea/Crucea) aromânii s-au amestecat între ei și au format dialectul de Bitolia, care este asemănător celui din Crushuva.

În localitate a existat Liceul Românesc din Bitola.

Etimologie

Populația traco-macedoneană romanizată a transmis numele Bitule, care are pluralul cuvântului latin bětula („mesteacăn”). În Imperiul Roman, betula era constant utilizat la confecționarea vergelelor din mănunchiul fascia, simbol al Puterii Legii, purtat de lectori înaintea magistraților.

Potrivit lui Adrian Room, numele Bitola este derivat din vechiul cuvânt slav "Obitel" (mănăstire sau reședință), deoarece orașul a fost remarcat pentru mănăstirile sale. Când sensul numelui nu a mai fost înțeles, el a pierdut prefixul "O". Numele Buteliu este menționat sub conducerea lui Radomir Gavrila (1014-1015), care are legătură cu cetatea vechiului oraș construită în 1015.

Variantele moderne slave includ: în macedoneană Bitola (Битола), Bitolj în sârbă (Битољ) și Bitolya în bulgară (Битоля). În perioada bizantină, numele a fost grecizat în Voutélion (Βουτέλιον) sau Vitólia (Βιτώλια); prin urmare, “Butella” a fost numită de William de Tyre, “Butili” de către geograful arab al-Idrisi). Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca otomană: مناستر) este derivat din numele grecesc, așa cum este în albaneză "Manastiri".

Geografia Bitola este un oraș în partea de sud-vest a Macedoniei de Nord. Orașul este un centru administrativ, cultural, industrial, comercial, și educațional. Orașul este dispersat de-a lungul malurilor râului Dragor la o altitudine de 615 m deasupra nivelului mării. Se intinde pe o suprafață de 1798 km ² și are o populație de 122,173 (1991). Acesta este situat în partea de sud a văii "Pelagonia", înconjurat de munții "Baba" și "Nidže", la 14 km nord de granița "Medžitlija-Niki" de trecere cu Grecia. Este un important nod de legătură care leagă sudul "Mării Adriatice", cu Marea Egee și Europa Centrală. Conform unor surse, Bitola este doilea oraș ca mărime din țară,The Omri Annual Survey (1996): Forging ahead, falling behind, page 137 și pentru alții al treilea . Bitola este, de asemenea, centrul municipiului Bitola.

Privire de ansamblu 260px|thumb|right|Buticul Italian „Gruppo Fiori”, lângă un bloc vechi. thumb|260px|right|Magaza, o galerie în centrul orașului. thumb|260px|right| Biserica Catolică „Sfânta Inimă a lui Isus”, pe strada principală din Bitola. thumb|260px|right|Architectură în Bitola

Bitola este un important centru industrial, agricol, comercial, educațional și cultural. Bitola are unul dintre cele mai vechi teatre și cel mai prestigios din țară.

În mod tradițional un centru comercial puternic, Bitola este, de asemenea cunoscut ca orașul consulatelor. La un moment dat în timpul dominației otomane, Bitola avea consulate din douăsprezece țări. În aceeași perioadă, au existat un număr de școli de prestigiu în oraș, inclusiv o academie militară la care, printre altele, a participat și celebrul reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Bitola a fost, de asemenea, sediul mai multor organizații culturale care s-au stabilit în acel moment.

Muntele „Baba” supraveghează Bitola din est. Impozantul munte „Pelister” (2.601 m) este un parc național cu o floră și o faună deosebită, printre care cele mai rare specii de pin, cunoscut sub numele de pin macedonean sau „pinus peuce”, precum și o stațiune de schi bine-cunoscută.

Demografie

În 2002, municipalitatea avea 95.385 de locuitori și compoziția etnică a fost următoarea:2002 census results in English and Macedonian (PDF)

Macedoneni - 84.616 (88,7%) Albanezi - 4.164 (4,3%) Rromi - 2.613 (2,7%) Turci - 1.610 (1,7%) Aromâni - 1.270 (1,3%) Sârbi - 541 (0,6%) Bosniaci - 21 (0,02%) Alții - 550 (0,68%)

Economie Bitola este principalul centru economic și industrial din sud-vestul Macedoniei de Nord. Multe dintre cele mai mari companii din Republica Macedonia de Nord au sediul aici. „Pelagonija” este cel mai mare producător de produse alimentare din țară. Sistemul de apă "Streževo" este cel mai mare din Republica Macedonia de Nord și are cele mai bune facilități tehnologice. Cele trei stații termo-electrice ale "REK Bitola" produc aproape 80% din energia electrică în stat. Fabrica „Frinko” de frigidere a fost un lider în electrice și companie de metal. Bitola, de asemenea, are o capacitate semnificativă în industria textilă și industria alimentară.

Douăsprezece țări și-au deschis până acum consulate la Bitola:

Orașe înfrățite Bitola participă la înfrățirea orașelor pentru a promova bunele relații internaționale. Bitola este înfrățit cu:

Pushkin, Rusia Épinal, Franța Rijeka, Croația Bursa, Turcia Kranj, Slovenia Rockdale, Australia Kremenchuk, Ucraina Pleven, Bulgaria Zemun, Serbia Kaiserslautern, Germania Korçë, Albania

Istorie Preistorie

Zona Bitola este foarte bogată în monumente din perioada preistorică. Două dintre cele mai importante sunt "Veluška Tumba", și "Bara Tumba" lângă satul Porodin. Din Epoca cuprului sunt așezările din "Tumba" lângă satul Crnobuki, "Shuplevec" în apropierea satului Suvodol și "Rid Visok" lângă satul Bukri. Epoca bronzului este reprezentată de așezările "Tumba" lângă satul "Kanino" și de așezările cu același nume din apropierea satului Karamani.

Antichitatea și perioadele timpurii bizantine

Există artefacte importante de metal din perioada antică, din necropola de la "Parohie" (Crkvište, în serb.) lângă satul Beranci. Un cercel de aur datând din secolul IV î.Hr. este reprodus pe aversul bancnotei de 10 denari macedonean, emisă în 1996.

"Heraclea Lyncestis" (în limba greacă: Ηράκλεια ΛυγκηστίςHammond, N. G. L., (1972), A History of Macedonia, Oxford: Oxford University Press, pg. 59 ) - "Orașul lui Hercule" din teritoriul Lynx) era o așezare importantă din perioada elenistică până în Evul Mediu timpuriu. Ea a fost fondată de Filip al II-lea al Macedoniei până la mijlocul secolului al IV î.Hr., și numit după Hercule, semizeu grec, pe care Filip l-a considerat strămoșul său. Ca un punct strategic important pe Via Egnatia (dintre Roma-Dyrrachium/Durres-Salona/Salonic-Constantinopole) a devenit un oraș prosper. Romanii au cucerit aceasta parte a Macedoniei în 148 î.Hr. și au distrus puterea politică a orașului. Prosperitatea a continuat în principal datorită "autostrăzii" romane "Via Egnatia" care a trecut prin apropierea orașului. Mai multe monumente din perioada romană rămân în Heraclea, inclusiv un portic, terme (băi), un amfiteatru și un număr de bazilici. Teatrul a fost o dată, capabil să găzduiască circa 3.000 de spectatori.

În perioada bizantină timpurie (sec IV-VI d.Hr.) Heraclea a fost un important centru episcopal. Unele dintre episcopii au fost observate în actele Consiliilor Bisericii ca Episcopia Evagrie de la Heraclea în "Actele Consiliului Serdica" (azi Sofia) din 343 d.Hr. O mică și o mare biserică, reședința episcopului, o biserică funerală lângă necropola sunt unele dintre rămășitele din această perioadă. Trei nave în "Biserica Mare" sunt acoperite cu mozaicuri romane foarte bogate ale iconografiei florale și figurative; aceste mozaicuri bine conservate sunt adesea considerate ca exemple de la începutul perioadei artei creștine. Alte episcopii de la Heraclea sunt cunoscute între secolul al IV-lea și secolul al VI-lea d.Hr.

Orașul a fost cucerit de către forțele ostrogote, comandate de Teodoric cel Mare în 472 d.Hr și, în ciuda unui cadou mare pentru el de la episcopul orașului, a fost asediat din nou în 479 d.Hr.

Bitolia a fost restaurat la sfârșitul sec. al V-lea și începutul sec. al VI-lea. La sfârșitul sec. al VI-lea a suferit atacuri succesive din partea triburilor slave și a fost treptat abandonat.

Sosirea slavilor

În sec al VI-lea și al VII-lea d.Hr. regiunea din jurul Monastiri a cunoscut o schimbare demografică, mai multe triburi slave s-au stabilit în zonă. În locul teatrului pustiu, mai multe case au fost construite în acea perioadă. Slavii au construit de asemenea, o cetate de apărare în jurul așezării lor. Monastiri a fost cucerit și a devenit parte din Primul Imperiu Bulgar de la sfârșitul sec al VIII-lea și până la începutul secolului al XI-lea. Răspândirea creștinismului a fost asistată de "Sf. Clement" (nume latin) de la Ohrid și "Naum" din Preslav, în secolul al IX-lea și începutul secolului al X-lea. Multe biserici și mănăstiri au fost construite în oraș.

În secolul al X-lea, Monastir(i) a fost sub conducerea țarului "Samuil" din Bulgaria. El a construit un castel în oraș, folosit mai târziu de către succesorul său, "Gavril Radomir" Bulgaria. Orașul este menționat în mai multe surse medievale. "Cronica lui Ioan Skylitzes" din secolul al XI-lea menționează că împăratul "Vasile al II-lea" a ars castelele din Monastiri, atunci când a trecut pentru a devasta Pelagonia lui "Gavril". Al doilea "taur de aur" (ornament) (1019) al lui Vasile al II-lea menționează că Episcopul de Monastiri a depins de Episcopia Bulgară din Ohrid. În timpul domniei lui "Samuil", orașul a fost un important centru în statul bulgar și sediul Episcopiei Monasir. În multe surse medievale, mai ales occidentale, numele Pelagonia a fost sinonim cu Episcopia Monastir și, în unele dintre ele Monastiri a fost cunoscut sub numele de Heraclea datorită tradiției bisericii, și anume transformarea Episcopiei Heraclea în Eparhia Mitropolitană Pelagoniană. În 1015, țarul Gavril Radomir a fost ucis de către vărul său Vladislav Ivan, care s-a declarat el însuși țar și a reconstruit cetatea orașului. Pentru a celebra această ocazie, o inscripție pe piatră scrisă în alfabetul chirilic a fost așezată în cetate în care este menționat numele (latin?) al orașului: Bitola (lat. bětula= mesteacăn, v. imaginea cu mesteceni din articol).

În urma luptelor cu țarul Ivan Vladislav, împăratul bizantin Vasile al II-lea a recucerit Monastiri în 1015. Orașul este menționat ca centru episcopal în 1019, într-o înregistrare de către Vasile al II-lea. Două importante răscoale împotriva dominației bizantine au avut loc în zona Monastiri în 1040 și 1072. După ce statul bulgar a fost restaurat în secolul al XI-lea, Bitola a fost încorporat sub conducerea țarului român Ioniță Asan cel Frumos, zis Caloianul (Kaloian) din Turnu-Mare (azi Veliko-Turnovo în Bulgaria). Imperiul româno-bular al fraților Asan (Asănești) s-a orientat spre Roma, țarul Ioniță Caloian re-punând biserica creștină sub conducerea pateiarhului Romei (papa), iar nunțiul papal a devenit principalul său consilier. Țaratul (imperiul) Asăneștilor a fost cucerit din nou de Bizanț, la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar apoi a devenit parte a Serbiei, în prima jumătate a secolului XIV-lea, după cuceririle lui Ștefan Dușan.