Mihai Gavriliuc (n. 8 noiembrie 1913, Dumbrăveni (județul Botoșani, acum județul Suceava) d. ?)Membrii CC al PCR a fost un general român de Securitate, care a îndeplinit funcția de șef al Direcției de Informații Externe din România în perioada 16 decembrie 1955 - 15 iulie 1959.

Biografie Conform afirmațiilor lui Ion Mihai Pacepa, Mihai Gavriliuc era general NKVD ucrainean și se numea Mikhail Gavrilyuk.Ion Mihai Pacepa - Cartea Neagră a Securității - vol. II (Ed. Omega SRL, București, 1999), p. 144 El și-a românizat numele în cel de Mihai Gavriliuc. Cu toate acestea, „era total analfabet și vorbea românește mai prost decât Bulgarul (Vasile Vâlcu n.n.)”, fiind „și mai receptiv la ordinele Moscovei”.Ion Mihai Pacepa, Cartea Neagră a Securității, vol. II, Ed. Omega SRL, București, 1999, pp. 16–17.

A lucrat la începutul anilor 1950 în cadrul Comisiei Controlului de Stat: mai întâi ca vicepreședinte,Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 144 din 17 august 1951 pentru numiri in funcțiuni, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 92, miercuri 22 august 1951, p. 939. Decretul menționează că numirea lui Mihai Gavriliuc avea la bază Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 837 din 16 august 1951. cu rang de ministru-adjunctDecretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 133 din 27 iulie 1951 pentru modificarea și complectarea Decretului Nr. 369 din 15 Septembrie 1949 pentru „Înființarea Comisiunii Controlului de Stat”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 91, joi 16 august 1951, p. 933. Vezi și Decretul nr. 369 din 15 Septembrie 1949 pentru „Înființarea Comisiunii Controlului de Stat”, astfel cum a fost modificat și complectat prin Decretul Nr. 133 din 27 Iulie 1951, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 91, joi 16 august 1951, p. 936. (17 august 1951 – 15 octombrie 1953) și apoi ca președinte,Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 434 din 15 octombrie 1953 privind numirea tov. Gavriliuc Mihai în funcția de Președinte la Comisia Controlului de Stat, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 40, 17 octombrie 1953, p. 440. cu rang de ministru (15 octombrie 1953 – 31 mai 1955) în guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (2).Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 215 din 15 octombrie 1953 pentru eliberarea tov. Gavriliuc Mihai din funcția de Președinte al Comisiei Controlului de Stat, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 13, 2 iunie 1955, p. 132.Mihai Pelin, Culisele spionajului românesc. D.I.E. (1955–1980), București, 1997, p. 29. „Copiată după modelul sovietic, Comisia Controlului de Partid a fost în toți anii comunismului un tribunal implacabil, având ca misiune menținerea unei stări de teamă și un climat de suspiciune generalizată în rândurile celor deveniți membri ai «detașamentului de avangardă». Scopurile Comisiei erau deopotrivă punitive și preventive: pedepsirea celor ce se făceau vinovați de «abateri de la linia partidului» și împiedicarea oricărei licăriri de spirit critic. Se aplica imperativul leninist care cerea ca partidul să treacă periodic prin «verificări de cadre», epurări care se soldau cu zeci și chiar sute de mii de excluderi. La C.C.P. se practicau metodele schingiuirii psihologice.” Decretul de eliberare a sa din funcția de președinte al Comisiei Controlului de Stat menționa că Mihai Gavriliuc urma să primească alte însărcinări.

La data de 16 decembrie 1955, Mihai Gavriliuc, de meserie inginer minier, și, totodată, șef al Secției Cadre a C.C. al P.M.R., a fost numit în funcția de șef al Direcției I - Informații Externe a Direcției Generale a Securității Statului. (Adjuncții săi Nicolae Doicaru și Aurel Moiș și-au disputat după 1959 această poziție importantă din spionajul românesc).

De asemenea, cu prilejul lucrărilor celui de–al doilea Congres al P.M.R., desfășurat la București între 23–28 decembrie 1955, a fost ales și membru al C.C. al P.M.R., fapt ce atestă importanța și atenția sporită acordată de conducerea comunistă activității de informații externe. În 1956 a fost avansat la gradul de general maior.

Mihai Gavriliuc a condus Direcția de Informații Externe până la data de 15 iulie 1959, când ministrul afacerilor interne, Alexandru Drăghici, a propus pensionarea acestuia argumentând că „în muncă este indisciplinat și dezordonat, i se ordonă să execute într-un fel o lucrare și el nu ține cont de ordinul primit și o execută după cum îl taie capul, ceea ce a dus la dărâmarea unor acțiuni”. De asemenea, Drăghici l-a acuzat pe Gavriliuc că „este îngâmfat și îi place mult să se laude”, precum și de încălcarea instrucțiunilor de remunerare a agenturii, fapt ce a dus la „risipă de valută și la deconspirarea unor agenți”.A.I.C.B., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar nr. 26/1959, f. 158-159.

Ulterior, Mihai Gavriliuc a fost exclus din partid pentru „fățărnicie și nesinceritate” (ar fi ascuns apartenența în tinerețe la Frățiile de Cruce).

Gavriliuc a fost membru al C.C. al P.M.R. în perioada 1955–1960.

Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 105. Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 8.

Note

Categorie:Nașteri în 1913 Categorie:Nașteri pe 8 noiembrie Categorie:Anul decesului lipsă Categorie:Generali ai Securității Categorie:Directori ai serviciilor secrete române Categorie:Comuniști români Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român