Lacul Izvorul Muntelui (cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița din România, în Carpații Orientali, la 4 km în amonte față de orașul Bicaz din județul Neamț.
Lacul, cu o formă alungită, pe direcția nord-vest – sud-est, are o suprafață de 32,6 km² și s-a format după construirea între anii 1950 și 1960 a unui baraj care alimentează hidrocentrala de construită în timpul regimului comunist inclusiv cu aportul muncii forțate prestate de deținuți politici. Pentru construcția barajului și amenajarea lacului au fost strămutate 22 de sate din zonă, și peisajul natural a fost drastic schimbat, el fiind declarat rezervație naturală acvatică în 2000.
Lacul este ocolit pe malul său nord-estic de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița.
Lacul thumb|left|200px|Vedere spre lacul Izvorul Muntelui de pe coronamentul barajului de la Bicaz
Direcția sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea mai importantă fiind cea de pe râul Bistricioara (de aproximativ 3 km).Lacul de acumulare Izvorul Muntelui - Bicaz; studiu, accesat 28 aprilie 2013 Are – în medie - o lungime de 35 km, un perimetru de 71 km, o suprafață de 32,6 km² și un volum maxim de apă de 1.250 milioane m³, fiind totodată – ca mărime – al doilea lac artificial din România și al treilea ca înălțime. Diferența dintre cotele maximă – aflată la 516 m altitudine și minima – aflată la 434 m altitudine, este de 82 m, depinzând de regimul de exploatare.Lacul și barajul Bicaz - scurtă prezentare Geologic amenajarea este situată în zona flișului Carpaților Orientali.Amenajarea uzinei hidroelectrice „V. I. Lenin” – Bicaz pe Râul Bistrița, Nourescu, Diaconu, Gilbert, 1960, p. 523
Două captări secundare aflate la Tașca respectiv Izvoru Muntelui, deviază apa râurilor Bicaz respectiv pârâului Izvorul Muntelui în lacul principal. Cea de la TașcaConstrucții hidrotehnice accesat 2013.04.30Acumularea Tașca , Hidroconstrucția S. A. Sucursala Moldova, accesat 24 aprilie 2015 se constituie în spatele unui baraj de tip stăvilar cu două câmpuri deversoare echipate cu 2 stavile segment cu clapetă, fiind limitată de un dig lateral cu o lungime de 1,3 km și un dig de pamant lung de 60 m în frontul de retenție, ce se închide în versantul stâng. Priza de apă se continuă cu o galerie de derivație cu diametrul de 0,4 m și o lungime de 9845 m, ce asigură debitul de servitute. Cea de-a doua captare (de tip tirolez, debit instalat de 2,4 mc/s) este instalată la traversarea galeriei de derivație de către pârâul Izvorul Muntelui, cu dirijarea acestuia direct în galerieClaudiu Stafie, în asociere cu Gheorghe Ștefan și Vasile Pruteanu, se face “vinovat” de retehnologizarea Centralei Hidroelectrice Stejaru, Ion Ochișor, 23 iulie 2011, Ziar Piatra Neamț, accesat 30 aprilie 2013 (conductă îngropată cu diametrul de 3 m și lungime de 150 m). Debitul normal de transport al derivației la nivelul normal de retenție al lacului este de 15 m3/sec.Planul de management al Spațiului Hidrografic Siret, Administrația Națională „Apele Române ”, p. 100, accesat 25 aprilie 2015 alt=Vedere spre Lacul Izvorul Muntelui de pe munte|miniatura|Vedere spre Lacul Izvorul Muntelui de pe munte Apa acumulată la Tașca este folosită atât pentru producerea de energie electrică în centrala hidroelectrică „Bicaz-Stejaru” cât și pentru alimentarea fabricii de ciment din localitate sau pentru alte cerințe din aval. Concepția acumulării permite – la nevoie, mărirea volumului acesteia la circa 31 milioane m3 prin înlocuirea digului longitudinal de la malul drept cu un dig transversal în frontul de retenție.
Barajul thumb|left|200px|Vedere a barajului de la Bicaz, în crepuscul thumb|200px|right|Vedere în aval de barajul de la Bicaz, toamna Este un baraj de greutate construit din beton și unește Muntele Gicovanu cu Obcina Horștei, fiind situat în amonte de confluența pârâului Izvorul Muntelui cu Bistrița. A fost construit între 1950 și 1960, are o înălțime de 127 m, o lungime de 435 m la coronament și o lățime maximă la bază de 119 m (la nivelul blocurilor deversoare), respectiv 115 m (la nivelul blocurilor nedeversoare). Geologic este situat într-o zonă cu predominanță de gresii silicioase (gresie de Tarcău), restul fiind pachete de șisturi argiloase și un strat de conglomerate. Terenul de fundație prezintă o puternică fisurație.
În structura sa intră 30 de blocuri înălțime (ploturi) separate prin rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru.Amenajarea uzinei hidroelectrice „V. I. Lenin” – Bicaz pe Râul Bistrița, Nourescu, Diaconu, Gilbert, 1960, p. 526 Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire și nișe de vizitare. Prin construcție au fost prevăzute încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element. La partea superioară se găsesc patru câmpuri deversoare de 11,5 m lățime prevăzute pentru o lamă de apă de 7 m înălțime (echipate cu stavile segment de 6 m) și patru goliri de fund echipate cu vane plane (2,50 m diametru)Barajul Izvorul Muntelui (Bicaz) și CHE D.Leonida (Stejaru) , Hidroconstrucția S. A. Sucursala Moldova, accesat 24 aprilie 2015 în ochelari, dispuse în serie. miniatura|Șantierul barajul Bicaz Consolidarea rocii puternic fisurate la bază s-a făcut prin injecții cu ciment de 10–20 m adâncime. Pentru evitarea încovoierii stratelor situate în aval de corpul barajului, acesta a fost prevăzut cu un pinten de 4–6 m adâncime în zona blocurilor înalte (7–24), dimensionat astfel încât să repartizeze în adâncime eforturile tangențiale. Pentru reducerea subpresiunilor în fundație, s-au realizat foraje de drenaj cu o adâncime de 30 m. Pentru a fi reduse la minimum infiltrațiile pe sub baraj, s-a realizat un voal de etanșare la piciorul amonte al acestuia (prelungit în lateral 40 m pe versantul drept și 60 m pe cel stâng) format de 3 rânduri de foraje pe blocurile centrale (5–25, 60 m adâncime medie) și 2 rânduri pe cele laterale (1–4 și 26–30, 70 adâncime medie de forare). În aval adâncimea medie a forajelor a fost de 90 m.
Pe coronament este amenajată o șosea.
Hidrocentrala miniatura|Fundația hidrocentralei Stejarul Hidrocentrala „Dimitrie Leonida” se află în aval de baraj la 15 km de acesta, în satul Stejaru din comuna Pângărați. Este tipul de centrală de înaltă cădere cu lac de acumulare și derivație sub presiune (galerie de aducțiune), castel de echilibru, conducte forțate, distribuitoare, uzină electrică, bazin de liniștire și canal de fugă.Retehnologizare Centrala Hidroelectrică Stejaru-Bicaz (Dimitrie Leonida), 12 iulie 2011, Comunicat de presă Hidroelecrica, accesat 30 aprilie 2013 Căderea brută folosită este de 149 m (94 m apar datorită barajului și 55 m prin tăierea buclei râului între Izvorul Muntelui și Stejaru de către derivație).
Centrala propriu-zisă este de tip semiaerian, include 6 grupuri generatoare cu turbine Francis cu ax vertical, dintre care 4 cu o putere instalată de 27,50 MW și 2 de 50 MW (total 210 MW). Două poduri rulante de 125 tone sarcină asistă manevrarea agregatelor. Evacuarea apei se face în aval printr-un bazin de liniștire, de unde ajunge în lacul Pângărați printr-un canal de fugă de 1.185 m Stația electrică exterioară are tensiunea de livrare de 110/220 KV.
Galeria tunelului de aducțiune al apei (4.655 m lungime, Ø interior de 7 m), străbate muntele Botoșanu și se întinde între cele 4 deschideri ale prizei de apă (ce se compune dintr-o parte subterană de 90 m lungime, o construcție supraterană de 70 m ce susține mașina de curățat grătarele și, puțul umed de 46 m adâncime în care se află vane plane de 6,50 x 9,00 m, etanșate în amonte) – aflate în amonte de baraj la 1,5 km și, hidrocentrala aflată la 15 km distanță în aval – pe firul Bistriței (care formează în această zonă o buclă ce înconjoară muntele Botoșanu)Amenajarea uzinei hidroelectrice „V. I. Lenin” – Bicaz pe Râul Bistrița, Nourescu, Diaconu, Gilbert, 1960, p. 524. Tunelul are un strat interior din beton armat și unul exterior din beton simplu, cei 424 m finali ai galeriei fiind blindați cu tolă metalică. De la tunel la conductele forțate, joncțiunea se face printr-o piesă metalică de 60 t de tip pantalon de 14,2 m, înglobată într-un masiv de beton. Conductele (care conduc apa la turbine) sunt în număr de 2, sunt încastrate în două masive de ancoraj, au diametrul de 4.2 - 3.8 m și căderea de 90 m, au o porțiune aeriana oblică și una subterană orizontală și sunt vizibile de pe DN15. Conducta din dreapta alimentează cele 4 turbine mici iar cea stângă pe cele 2 mari. Pe fiecare fir al conductei în aval de piesa pantalon sunt montate în serie doua vane de tip fluture (de siguranță respectiv de manevră).
Castelul de echilibru (amplasat pe axul tunelului) este format dintr-o cameră – aeriană – superioară (înălțime 17 m și diafragmă cu Ø interior de 33 m) și un puț (adâncime de 70 m și Ø interior de 23 m). Cu scopul disipării energiei, fundul castelului are o geometrie cu vute laterale.
Geologic, priza de apă este situată într-o zonă de șisturi negre, iar restul (conducta de derivație, castelul de echilibru, casa vanelor, conducta forțată și hidrocentrala) într-una de sedimente marno-argiloase. miniatura|Tunelul de aducțiune a apei spre hidrocentrala Stejarul (în construcție) În decursul timpului, centrala electrică a beneficiat de diverse activități de reparații, înlocuiri de subansamble, optimizări ale echipamentelor de automatizare și modernizări de echipamente. Un proiect mai amplu bazat pe finanțare de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și Banca MondialăHidroelectrica a obținut un profit de 144 mil. lei în T1 , 17 aprilie 2013, săptămânalul Capital, accesat 30 aprilie 2013, intenționează o retehnologizare de amploare a uzinei, necesară funcționării la parametrii optimi pentru un nou ciclu de 3 decenii. Intențiile sunt de a înlocui atât cele 6 hidroagregate cât și de a reabilita echipamentele hidromecanice, electrice, sistemele de automatizare, comandă, protecție și SCADA, precum și părți din construcție.
Istoric Construcția complexului hidroenergetic thumb|left|200px|Barajului Izvorul Muntelui – Secțiune transversală thumb|left|200px|Barajului Izvorul Muntelui – Plan de situație miniatura|Fundația barajului Bicaz S-au luat în calcul 3 amplasamente, pentru baraj. Primul proiect pentru viitorul complex hidroenergetic a fost făcut de inginerul român Dimitrie Leonida în 1908, sub forma unei lucrări cu care acesta obține la Școala Politehnică din Berlin - Charlottenburg, diploma de Inginer electrotehnist. Alte variante de proiect au urmat, lipsa finanțării amânând realizarea acestuia până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când nevoia de energie necesară proiectului de dezvoltare a industriei grele a determinat demararea realizării lui. În baza studiilor Institutului de Studii și Proiectări Energetice București derulate în perioada 1949-1950, s-a hotărâtHotărârea Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române Nr. 1182 din13 noiembrie 1950 amenajarea hidroenergetică complexă a râului Bistrița, având ca punct de start și bază construcția barajului care urma să fie botezat inițial Vladimir Ilici LeninBarajul de la Bicaz-realizări și suferință – 1.Planul construcției barajului de la Bicaz;.