Sfântul Valentin din Terni (în ; în ; ) a fost un cleric roman din secolul al III-lea, comemorat ca sfânt în creștinismul occidental pe 14 februarie, și ca mucenic în Biserica Ortodoxă pe 30 iulie. Începând cu Evul Mediu Clasic, hramul său a fost asociat cu tradițiile logisticii. El este, de asemenea, patronul orașului Terni, al epilepsiei și al apicultorilor. Sfântul Valentin a fost un cleric – fie preot, fie episcop – în Imperiul Roman, care se îngrijea de creștinii persecutați.. A fost martirizat, iar trupul său a fost îngropat pe Via Flaminia pe 14 februarie, dată care este sărbătorită ca Ziua Sfântului Valentin (Ziua Îndrăgostiților) cel puțin din secolul al VIII-lea.
Rămășițele sale au fost păstrate în Catacomba di San Valentino din Roma, care „a rămas un important loc de pelerinaj pe tot parcursul Evului Mediu, până când moaștele Sfântului Valentin au fost transferate la biserica Santa Prassede în timpul pontificatului lui Nicolae al IV-lea”. Craniul său, încoronat cu flori, este expus în Bazilica Santa Maria in Cosmedin, Roma. Alte relicve ale sale se află în Biserica Carmelită din Whitefriar Street din Dublin, un loc popular de pelerinaj, în special de Ziua Sfântului Valentin, pentru cei care caută dragostea. Cel puțin doi Sfinți Valentin diferiți sunt menționați în martirologiile timpurii.
Identificare Sfântul Valentin nu apare în cea mai veche listă a martirilor romani, Cronografia din 354, deși patronul compilării Cronografiei era un creștin bogat numit Valentinus.Roger Pearse, The Chronography of 354 in "Early Church Fathers" online. Retrieved 27 septembrie 2012 Numele lui se găsește, totuși, în Martyrologium Hieronymianum,"XVI kalendas Martii Interamnae Via Flaminia miliario ab Urbe Roma LXIII natale Valentini." In J. B. de Rossi, p. 20 (XVI KL. MAR.). See also M. Schoepflin, p. 40: "the original text". care a fost compilat între 460 și 544 din surse locale anterioare.
Legenda modernă larg răspândită conform căreia sărbătoarea Sfântului Valentin din 14 februarie a fost instituită pentru prima dată în 496 de către Papa Gelasius I, care l-a inclus pe Valentin printre toți cei „... ale căror nume sunt venerate pe bună dreptate printre oameni, dar ale căror fapte sunt cunoscute numai de Dumnezeu”, se bazează pe o declarație din Decretul Gelasian care îl menționează pe Sfântul Gheorghe, nu pe Sfântul Valentin, și nu este de fapt a lui Gelasius.
Numele „Valentin”, derivat din valens (demn, puternic, influent), era popular în Antichitatea târzie. Aproximativ alți unsprezece sfinți cu numele Valentin sunt comemorați în Biserica Catolică. Unele Biserici răsăritene de rit occidental pot oferi și alte liste de Sfinți Valentin.
Există o credință populară conform căreia Sfântul Valentin este o versiune creștinizată a zeului antic Cupidon, iar sărbătoarea sfântului este o versiune actualizată a Lupercaliei, un festival al fertilității sărbătorit în februarie de către romani. Antichitatea acestei asocieri nu este dovedită de probe. De fapt, „transformarea lui Valentin într-un auxiliar sau paralel al lui Cupidon ca patron al îndrăgostiților” a fost o evoluție târzie, consolidată în anii 1400.
Identificare craniofacială În februarie 2017, chipul Sfântului Valentin a fost reconstruit de designerul 3D Cicero Moraes folosind craniul din Biserica Santa Maria din Cosmedin din Roma.
Galerie
Note
Legături externe
Sfântul Valentin Originile Zilei Indrãgostiților , 14 februarie 2012, Irina-Maria Manea, Historia Ziua Indragostitilor - Sfintul Valentin, 12 februarie 1999, Evenimentul zilei Sfantul Valentin, 30 iulie 2013, CrestinOrtodox.ro Sfantul Valentin: SARBATOAREA ROZ, 2 februarie 2012, Florian Bichir, Lumea Credintei, anul IV, nr 2(21)
Categorie:Decese în 269 Categorie:Sfinți în Biserica Catolică Categorie:Sărbători creștine Categorie:Martiri creștini