Căușeni este un oraș din Republica Moldova. Este reședința raionului cu același nume. A fost atestat documentar pentru prima dată la 6 iunie 1455.
Geografie Amplasare Orașul Căușeni este situat la sud-estul Republicii Moldova, la 3 km de stația de cale ferată Căușeni și la 73 km de Chișinău, în regiunea teraselor cu stepă a Nistrului de jos. Orașul este traversat de râul Botna și afluentul lui, Lunguța.
Relieful orașului Căușeni este foarte accidentat, înconjurat de dealuri. Denumirea localității ne vorbește despre forma reliefului – căuș, care este mărginit de dealuri.
Resurse naturale Suprafața totală a orașului este de 10.030 ha., dintre care terenurile cu destinație agricolă ocupă 5.980 ha sau 59,6%. Suprafața totală a spațiilor verzi este de 257,5 ha dintre care cea mai mare parte o ocupă plantațiile forestiere de producție 120,4 ha sau circa 47% din total.
Fondul acvatic cu o suprafață de 54 ha este format de râul Botna, o mulțime de râulețe mici și 10 iazuri cu o suprafață de 21 ha.
Panorame
Istorie Pe teritoriul orașului trece Valul lui Traian. Cu aceeași denumire a fost numit și un cartier al orașului Căușeni.
Atestare. În componența Țării Moldovei
Prima atestare documentară a localității datează din secolul al XV-lea, anul 1455, într-un hrisov scris în limba slavonă este pomenită localitatea Cheșenăul Roșu:Costăchescu, M. Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare. Volumul II. Iași: Viața Românească, 1932, p. 531-532.Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XIV, XV. Volumul I (1384-1475). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1954, p. 380.
La 1456, Chișinăul de pe Botna este menționat într-un hrisov de întărire mănăstirii Neamț a iezerul Zagorna: „iar hotarul ei să fie în jos pe Nistru, de la Chișinău în jos, până la gura Zagornei”, interzicând, totodată, dregătorilor domnești să perceapă impozitul sau vama cuvenită mânăstirii.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul II (1449-1486). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976, p. 84.
În anul 1458, într-un document emis de Ștefan cel Mare la Târgul de Jos, este descrisă moșia mănăstiri Bistrița în hotarul ei de pe Botna, „cu toate iezerele, și gârlele și iezercanele, de la Chișinăul Roșu până la dealul Zagornei, și în sus și în jos pe Nistru, toate prisăcile”. De asemenea, domnul interzice dregătorilor și slujitorilor domnești să se atingă de venitul călugărilor și acordă dregătorului acestora dreptul de judecată asupra oamenilor de acolo.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul II (1449-1486). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976, p. 84.
La 22 martie 1535, domnul Moldovei Petru Rareș, fiind la Huși, dăruiește lui Tomșa pârcălab de Ciobărciu, pentru slujba și credința lui, un loc din pustie, pe Botna, între Dobra și între Oale, unde este Cheșeneul Mare, să-și întemeieze sate.Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XVI. Volumul I (1501-1550). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953, p. 380.
Raiaua Bugeacului În 1535 turcii au ocupat 12 sate din Moldova, inclusiv și Cheșenăul Roșu, căruia i-au schimbat denumirea în Căușeni. Tot aici turcii au dislocat și marele stat major al oștirilor hanului Crimeii. În sec. al XVI-lea această localitate este menționată ca târg, adică oraș comercial.
La începutul secolului al XVIII-lea, târgul devine reședința reprezentantului hanului din Crimeea, numit agă de țărmuri, care cârmuia satele de pe cursul inferior al Nistrului locuite de românii moldoveni.Bacalov, Sergiu (2013). "Satele hănești”. Localizare și aspecte etnodemografice. pp. 48-49, 61. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/85562
În anul 1710 regele Suediei Carol al XII-lea, aflându-se în cetatea Bender, trimite o misiune diplomatică spre est, calea acesteia trece prin Căușeni. În 1711 călătorul La Motroy se află câteva zile la Căușeni, fixând în notițele sale că majoritatea populației este alcătuită din moldoveni, tătari, armeni, perși, evrei.
În 1733 hanul Crimeii Caplan Ghirei vine în Căușeni cu armata sa. Expediția avea ca destinație Polonia, unde, după moartea regelui August, începuse lupta pentru tron. În 1768 Chirim Ghirei adună la Căușeni armatele pentru a-i alunga pe ruși din stepă. Ofensiva lui Chirim Ghirei spre hotarele rusești începe în 1769.
Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. al XVIII-lea, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului.
Biserica Adormirea Maicii Domnului (secolul al XVII-lea)
Pe parcursul războaielor ruso-turcești în 1768, 1787 și 1790 Căușeniul devine bastionul trupelor turcești. De aici turcii organizau atacurile împotriva armatei rusești. În 1787 printr-un firman, sultanul Abdul-Hamid I obligă ca locuitorii din Căușani să ofere lucrători pentru întărirea cetății Oceacov, în ajunul războiului Ruso-Austro-Turc (1787–1792).Mustafa A. Mehmet. Documente turcești privind istoria României. Vol. II (1774-1791) . București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1983, pp. 109. Până la urmă în rezultatul multiplilor războaie Căușaniul este devastat și ars din temelii. Fostele case și castele au fost transformate în scrum și ruine.
În 1794 mai mulți dregători turci și tătari răspund hatmanului Costachi Ghica din Moldova că veniturile moșiilor din „Cele două ceasuri” aparțin stăpânului de moșie și că dările percepute de voievodul de Căușani de la unii mocani, veniți acolo, nu este altceva decât un abuz, în complicitate cu Islam bei și Djantemir Mârza.Mustafa A. Mehmet. Documente turcești privind istoria României. Vol. III (1791 -1812) . București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1988, pp. 76.
Sub regimul țarist În anii 1806-1812 localitatea devine capitala Bugeacului. După semnarea tratatului de pace de la București la 1812 Basarabia este anexată la imperiul rus.
În 1817, târgul Căușeni este înregistrat în Ținutul Bender, ocolul Căușeni, având 2 preoți, 1 diacon, 2 dascăli și 1 pălămar. Clasa socială inferioare e fost alcătuită din: 108 gospodării, 3 văduve, 21 burlaci, în total 134 bărbați și 3 femei birnici. Moșia aparținea statului. În total erau 100 fălci de fânețe, 200 fălci – teren arabil, 300 fălci – pajiști, 1 heleșteu cu moară. De asemenea, câte o podgorie și câte o livadă erau deținute de registratorii colegial Nicolae Biberi, Contantin Machedon, Ioan Glavce. Cristofor Satovschi avea o podgorii și 5 podgorii cu livezi aparțineau țăranilor. În același an, în satul Căușenii Vechi erau 54 gospodării, 4 văduve, 6 burlac, în total 60 bărbați și 4 femei birnici. Moșia satului era alcătuită din 300 fălci de fânețe, 100 fălci – terenuri arabile, 200 fălci – pajiști, 60 fălci constituie vatra satului, amplasat pe râul Botna.И. Н. Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным переписи 1817 года// Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. Т. 3. Кишинёв: Типо-литография Э. Шлиомовича, 1907. с. 181.
Pe la 1827 târgușorul era locuit de 114 familii de moldoveni, o familie de mazili, una de ruptași, 3 de ruși, 57 de ruteni și 35 de evrei. Toate aceste familii, afară de evrei, posedau pe atunci 6510 desetine pământ; 355 căi, 1962 vite mari și 1990 oi. Tot atunci, satul Căușenii Vechi se compunea din 78 familii de țărani moldoveni (240 bărbați, 133 femei), o familie de mazili și una de ruteni, având toți 104 cai, 910 vite mari și 1970 oi, fiind și proprietari peste 2430 desetine pământ.
Orașul Căușeni în 1829 devine centru regional.
În 1902, Căușenii Noi era centrul volostei cu același nume, avea 372 case, cu o populație de 2901 suflete; o biserică, cu hramul Sf. Nicolae; 2 școli elementare; 486 vite mari. În împrejurul târgușorului erau vii și grădini. Localitatea era traversată de șoseaua ce leagă târgul cu orașele Tighina și Cetatea Albă, și calea ferată Tighina-Galați. Căușenii Vechi aveau 207 case, cu o populațiune de 1220 suflete, în majoritate țărani români. 741 vite.Zamfir C. Arbore. Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de regat. Vol. 1: Dicționarul geografic al Basarabiei. Ediția I, văzut, îndreptat și aprobat de comitetul de redacție Grigore Tocilescu, Iannescu și Gion. București: Atelierele grafice I.V. Socecu, 1904.
Administrația românească
Ceva mai târziu după 1918 odată cu unificarea României orașul devine reședință de plasă (voloste). Datele din 1923 atestă că localitatea era împărțită în Căușenii Vechi - sat și Căușenii Noi - târg. La începutul perioadei interbelice în Căușeni Noi locuiau peste 5 mii de oameni, case de locuit erau în număr de 1051. Tot aici funcționau 2 cooperative, o carieră de piatră, moară cu aburi și de vânt, 38 de brutării, o fântână arteziană 4 școli primare mixte, o școală primară evreiască o grădiniță de copii. În Căușenii Vechi erau 318 case, 1491 de locuitori, 3 mori de vânt, o cooperativă, o bancă publică, 3 fierării, o școală primară mixtă.Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 592-595.
În 1925 a fost realizată unificarea administrativ-teritorială a României reîntregite, prin care Căușenii Noi devin reședința plășii Căușeni din județul Tighina. Comuna Căușenii Noi era alcătuit din satele Căușenii Noi și Căușenii Vechi.Monitorul Oficial al României nr. 220 din 7 octombrie 1925.Monitorul Oficial al României nr. 223 din 10 octombrie 1925.
La recensământul general al populației din 1930 în Căușenii Noi au fost numărați 5330 de locuitori, inclusiv: români - 3020 persoane; germani - 19 persoane; ruși - 340 persoane; ucraineni - 11 persoane; bulgari - 19 persoane; polonezi - 9 persoane; evrei - 1872 persoane și 23 romi. Din punct de vedere lingvistic, locuitorii au indicat următoare limbi materne: limba română - 3065 persoane, limba germană - 19 persoane; limba rusă - 344 persoane; limba ucraineană - 5 persoane; limba bulgară 3 persoane; limba idiș 1877 persoane și limba romă 17 persoane. În Căușenii Vechi au fost numărați 1667 de locuitori, inclusiv, români - 1625 persoane; ruși - 11 persoane; bulgari - 2 persoane; polonezi - 1 persoană; evrei - 14 persoane și 14 romi. Din punct de vedere lingvistic, locuitorii din Căușenii Vechi au indicat următoare limbi materne: limba română - 1642 persoane; limba rusă - 11 persoane și limba idiș - 14 persoane.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1: Neam, limbă maternă. București: 1938.
Sfera economică a satului Căușenii Vechi era reprezentată de 1 băcănie, 2 cârciumi, 1 cizmar, 1 croitor, 1 rotar, 1 grădinar, 2 mori, agricultor - Danu E. (30 ha).Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Rudolf Mosse S.A. 1928, p. 686.
Perioada sovietică După semnarea pactului Molotov-Ribentrop Basarabia este anexată în 1940 la URSS. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar și din cauza deportărilor, a foametei organizate de către regimul sovietic de ocupație în anii 1946-1947, numărul locuitorilor în Căușeni a scăzut simțitor. Conform statisticilor la 1949 în Căușeni locuiau doar 3784 de oameni.
În perioada sovietică a fost atestată o dezvoltare economică și socială relativă. La 11 noiembrie 1940 Căușeniul devine centru raional, 1965 - oraș.
În componența Republicii Moldova