Ion Pillat () a fost un eseist, poet tradiționalist, antologist, editor și publicist român, membru corespondent al Academiei Române (din 1936Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, accesat 29 decembrie 2017). Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion C. Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai cuprinzător din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Odaia bunicului, Odihna tatii sau Aci sosi pe vremuri.
Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica pe Argeș și Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa va fi clasificată drept indezirabilă, evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere, unde era asistent al lui George Călinescu, fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat, este o reputată anglistă.
Biografie Ion Pillat s-a născut la București în casa părinților săi din Calea Dorobanților 6. Tatăl său era moșier dintr-o veche familie de boieri de țară din ținutul Fălciului și parlamentar, iar mama sa, Maria Brătianu-Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moșia bunicului, Florica, Argeș unde a învățat în particular întreaga școală primară. A urmat cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești, precum și primele trei clase ale cursului gimnazial, făcute la Pitești în particular, iar în 1905 a terminat clasa a VIII-a la Liceul Sfântul Sava din București. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, împreună cu fratele Niculae și sora sa Pia, pentru a continua studiile acolo, la liceul „Henri IV”, unde a fost înscris ca extern, luându-și bacalaureatul în 1909. Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie, În catedrală.
În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona, unde a studiat în principal, litere, istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul. Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare. În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre. Ion Pillat, împreună cu Horia Furtună au înființat colecția Cărți albe, în care urmau să fie editați poeții epocii; volumul de debut al întregii colecții a fost Flori sacre.Istoria literaturii române. III. Epoca marilor clasici. Comitetul de redacție: Șerban Cioculescu, Ovidiu Papadima, Alexandru Piru. București, 1973, Editura Academiei Republicii Socialiste România. p. 467
Titu Maiorescu i-a publicat în ianuarie 1912 unele poezii în „Convorbiri literare”.
Tot în anul 1912, își editează la Paris volumul de poeme în proză Cel din urmă sfânt, iar în București, în același an - primul volum de versuri, Visări păgâne. În revista lui Ovid Densusianu, „Vieața nouă” apare o notiță despre Visări păgâne. Din acel an încheagă prietenii literare cu Tudor Vianu, N. Davidescu, Adrian Maniu, Eugeniu Speranția, Al. T. Stamatiad - din cercul lui Macedonski.Ovidiu Papadima, Ion Pillat. Editura Albatros, 1974, p. 23
În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, ca sublocotenent, în timpul Războiului Balcanic. A obținut în 1914 și licența în drept, apoi a revenit definitiv la București, unde a publicat volumul Eternități de-o clipă.
S-a căsătorit în 1915, cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu, care își luase pseudonimul "Brateș". În 1916, a editat volumul Plumb al lui George Bacovia și a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la Conferința de pace de la Paris ca unul din secretarii lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.
În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poeților români care au cântat toamna. În 1922, a scos, împreună cu Tudor Arghezi, revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri care l-a consacrat ca poet original și tradiționalistG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. Cu o postfață de Al. Piru. Editura pentru literatură, București, 1968 p. 343, Pe Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, Bunicul și Bunica. În 1925, a Publicat volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeților de azi. În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un vers (1935), influențate de haiku și tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză. În Poeme într-un vers, Pillat a văzut poezia pură.
A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat, în 1942, o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire. A tradus poezii din Francis Jammes , Jean Moréas, Rainer Maria Rilke, Saint-John Perse, Carl Sandburg, Joachim du Bellay, Goethe, Schiller și Walt Whitman. În 1944, sub titul Poezii Ion Pillat, Poezii. 3 volume. Ediție definitivă îngrijită de autor. Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944 a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.
Lirica sa de început stă sub semnul parnasianismului și simbolismului, dar mai târziu, al tradiționalismului. Poetul vede în creația folclorică cea mai elocventă expresie a „sufletului românesc”. În consecință, consideră că o demonstrație a specificului național al liricii noastre moderne nu poate porni decât de la o analiză a poeziei populare. Numeroase citate din poezia noastră populară dovedesc o bună cunoaștere a acesteia de către Ion Pillat.
Ion Pillat teoretizează, în expresie poetică, necesitatea legăturii cu trecutul și cu oamenii pământului, cu tradiția. Nu este un trist adio, ci o tonică reîntâlnire în care fiecare protagonist își afirmă el însuși credința în virtuțile continuității în tradiție. În Biserica de altădată (1926) prinde viață, propriu-zis, programul tradiționalist.
George Călinescu, în Istoria literaturii...G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. Minerva, București, 1982, p. 857-864 îl califică diletant, ca urmare a variatelor sale activități și surse de inspirație.
În perioada interbelică, până în 1938, a fost deputat și senator.Dicționar general al literaturii române, P/R. Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 242 [articol scris de Dumitru Micu]
A făcut frecvente călătorii peste hotare: ca membru al PEN-Clubului, cunoscuta asociație internațională a scriitorilor, precum și al Asociației pentru cooperarea intelectuală de pe lângă Liga Națiunilor, a participat la congresele și manifestările acestora. A călătorit în 1927 în Grecia, a ajuns în Spania (1929), a străbătut Italia (1931), a revenit în Grecia în 1932 și 1937.
La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide, la nr. 9) în stare de inconștiență, iar în jurul orei 22 a decedat.
Distincții Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa II, pentru litere și opere literare (22 septembrie 1931)
Volume de versuri publicate Visări păgâne, București, ed. Minerva, 1912 Eternități de-o clipă, Institutul de Editură și Arte Grafice Flacăra, București, 1914 Amăgiri, București, ed. Flacăra, 1917 Grădina între ziduri,Paris, ed. Frazier et Soye, 1919 Poezia toamnei: antologie, Editura Viața Românească, București, 1921 Pe Argeș în sus, București, ed. Cultura Națională, 1923 Satul meu, Editura Fundația Culturală Principele Carol, București, 1923 Biserica de altădată,București, ed. Cartea Românească, 1926 Florica (poezii, cu desene de Ștefan Popescu), București, Cultura Națională, 1926 Întoarcere 1908-1918, Editura Petre Cătunaru, București,1928 Limpezimi, Craiova, ed. Scrisul Românesc, 1928 Caietul verde, București, ed. Cartea Românească, 1932, ediție definitivă, 1937 Scutul Minervei, București, colecția „Pleiada”, 1933 Poeme într-un vers [Monostiches], București, ed. Cartea Românească, 1935 Țărm pierdut: versuri 1934-1936, Editura Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol II, București, 1937 Umbra timpului, Tipografia și Editura Ziarului Universul, București, 1940 Balcic, București, 1942 Împlinire , București, Ed. Fundației pentru literatură și artă, 1942 Asfodela, București, ed. Aussonia, 1943 Antologia poeților de azi,, în colaborare cu Perpessicius, București, ed. Cartea Românească, vol. I-II, 1925 -1928 Poezii, vol. I: 1906-1918, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944 Poezii, vol. II: 1918-1927, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944 Poezii, vol. III: 1927-1941, Editura Fundația Culturală Regală Regele Mihai I, București, 1944
Traduceri Eternități de-o clipă. Éternités d’un instant, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin, 1980 Monostiches et autres poèmes, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2015 Le Bouclier de Minerve (Scutul Minervei) , traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2016
Teatru A scris teatru, din care: Dinu Păturică (în colaborare cu Adrian Maniu), Comedie în patru acte, Premieră la Teatrul Național din București, în 1925 (O dramatizare a romanului Ciocoii vechi și noi, al lui Nicolae Filimon) Tinerețe fără bătrânețe, feerie în 10 tablouri. Premieră la Teatrul Național din București, în 1926 (Adaptare pentru teatru a poveștii cu același nume)
Vezi și Petre Locusteanu Casa Ion Pillat din Izvorani
Referințe
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P Colecții digitalizate BCU IAȘI
Categorie:Nașteri în 1891 Categorie:Nașteri pe 31 martie Categorie:Decese în 1945 Categorie:Decese pe 17 aprilie Categorie:Familia Brătianu
Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Antologiști români Categorie:Avangarda artistică românească Categorie:Scriitori din București Categorie:Decese în București Categorie:Decorați cu Ordinul „Bene Merenti” Categorie:Editori români Categorie:Eseiști români Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Publiciști români Categorie:Revista Gândirea Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea