Andrei Gabriel Pleșu () un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române. A fost ministrul Culturii (28 decembrie 1989 - 16 octombrie 1991) în Guvernul Petre Roman și ministrul Afacerilor Externe în Guvernul Radu Vasile (29 decembrie 1997-22 decembrie 1999).
Absolvent al Liceului „Spiru Haret” în 1966 și al Facultății de Arte Plastice (la Secția de istoria și teoria artei), ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. La vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns persona non grata în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca-Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate.
Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001), Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d'honneur și autor de succes, a fost și puternic contestat în ultimii ani, fiind asimilat alături de Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici unui grup de interese care ar acapara viața intelectuală și culturală a României. Andrei Pleșu a fost de asemenea aspru criticat ca susținător al președintelui Traian Băsescu, deși își depusese încă din 2005 demisia din funcția de consilier prezidențial.
A fondat revista culturală „Dilema” (mai târziu redenumită „Dilema Veche”), în care publică un editorial săptămânal. Pleșu a realizat împreună cu Gabriel Liiceanu câteva emisiuni de televiziune, printre care 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu (2011).
Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public (critica îl consacră dinainte de 1989 - N. Manolescu, Monica Lovinescu etc. -, cărțile sale cuprind azi constant tiraje de zeci de mii de exemplare) cu volumele Minima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) și Despre îngeri (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. Ilustrativ în acest sens e propriul său portret: „Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, "rețeta" mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (...) Cine - atribuindu-mi perfecțiuni geometrice - e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie”.
Biografie
S-a născut la București, ca fiu al chirurgului Radu Pleșu și al soției acestuia, Zoe Rădulescu. În 1955 a început școala primară la Sinaia însă după numai un an a urmat școala la Pârscov, județul Buzău (1956-1957) și a încheiat-o la București (1959).Neamtu,“The Seasons of Life and the Practice of Wisdom” pp. 20-21 In Neamțu, Mihail and Tătaru-Cazaban, Bogdan (eds.) (2009) Memory, Humanity, Meaning: Essays in Honor of Andrei Plesu’s Sixtieth Anniversary Zeta Books, Bucharest, pp. 20-47 ISBN 978-973-199-727-8
A absolvit Liceul "Spiru Haret" din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza "Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg.
În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură.
Andrei Pleșu i-a trimis două memorii lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuia reangajarea la Institutul de Istorie a Artei, și a nu fi pus la zid pentru participarea la o conferință pe tema „meditației trancendentale”.Pleșu, periat și apoi linșat de regizorul Ilieșiu, 27 februarie 2012, Marius Vulpe, Evenimentul zilei, accesat la 3 iulie 2012 Ceea ce nu știa era că operațiunea fusese orchestrată de Securitate, în scopul eliminării unor persoane incomode, și astfel apelurile sale erau inutile.
Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii (v. criticile lui Al. Rosetti, Monica Lovinescu, N. Manolescu etc.)
Către sfârșitul anilor '80, poetul și disidentul anticomunist Mircea Dinescu era arestat la domiciliu, din cauza unui interviu acordat unui jurnalist străin. Pe toată perioada arestului la domiciliu, când casa era păzită de Securitate și Dinescu o putea părăsi doar în compania securiștilor, una dintre puținele persoane care l-au vizitat în mod repetat, înfruntând stigmatul asocierii cu un opozant al regimului, a fost Andrei Pleșu.
După prăbușirea regimului comunist, a înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice.
A fost începând cu 28 decembrie 1989 primul ministru al culturii după căderea regimului comunist. Două dintre realizările majore din timpul mandatului său sunt conform intelectualului Dan C. Mihăilescu transformarea fostei Edituri politice în Editura Humanitas - prin numirea în funcția de director a prietenului și comilitonului său păltinișean Gabriel Liiceanu - și transformarea Muzeului de Istorie a RSR în Muzeul Țăranului Român, la conducerea căruia a fost numit intelectualul Horia Bernea.
În timpul guvernării PSD din 2000-2004, Pleșu a fost membru al Colegiului CNSAS, organismul responsabil cu studierea arhivelor fostei poliții de stat și cu stabilirea culpabilității individuale a celor care au colaborat cu aceasta. În ședința din 5 octombrie 2004, în care se vota dacă politicianul Corneliu Vadim Tudor făcuse sau nu poliție politică, minoritatea reprezentată de Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Horia Roman Patapievici și Claudiu Secașiu a fost învinsă de către Gheorghe Onișoru (PNL), Constantin Buchet (PRM), Viorel Nicolescu (PNTCD) și Ladislau Csendes (UDMR), datorită dreptului lui Onișoru, ca președinte al Colegiului, de a exprima două voturi. Astfel, deși existau la dosar mărturii că Tudor înaintase chiar și lui Ceaușescu liste cu persoane care urmau să fie disciplinate, acesta a fost curățat de orice vină. Pe data de 7 octombrie 2004, în cadrul unei conferințe de presă extraordinare, Andrei Pleșu a demisionat din Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Viața personală În 1972 s-a căsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membru al Academiei, Nicolae Petrulian (1902-1983); are doi fii, Matei și Mihai. În martie 2026, Mihai Alexandru Pleșu, a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT într-un dosar de trafic de droguri.www.mediafax.ro: Fiul lui Andrei Pleșu, trimis în judecată pentru trafic de droguri - articol de Luiza Moldivan din 14 martie 2026, accesat 18 martie 2026adevarul.ro: Fiul filosofului Andrei Pleșu a fost trimis în judecată pentru trafic și consum de droguri. „A reprezentat principala sursă de aprovizionare pentru dealerul din Iași” - articol de Florentina Grigore din 14 martie 2026, accesat 18 martie 2026
Angajarea publică 28 dec. 1989 - 16 oct. 1991 - ministrul Culturii 29 dec. 1997 - 22 Dec. 1999 - ministrul Afacerilor Externe 2000 - 7 oct. 2004 - membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității 20 dec. 2004 - 3 mai 2005 - consilier prezidențial pentru relații internaționaleDemisie - Andrei Plesu l-a parasit pe Basescu, 3 mai 2005, Monica Iordache, Oana Stancu, Jurnalul Național, accesat la 27 iulie 2012
Opera Scrieri publicate în țară Călătorie în lumea formelor, Ed. Meridiane, 1974; Pitoresc și melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Ed. Univers, 1980; reeditări ulterioare la Ed. Humanitas 1992, 2003, 2009; Francesco Guardi, Ed. Meridiane, 1981; Ochiul și lucrurile, Ed. Meridiane, 1986, 2023, ISBN 978-973-507-84-61 Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare (Humanitas) 1994, 2002, 2005, 2006, 2013 Minima moralia - Andrei Plesu - Recenzie, 26 martie 2012, Stelian Gombos, CrestinOrtodox.ro, accesat la 28 august 2013; Dialoguri de seară, Ed. Harisma, 1991; Jurnalul de la Tescani, Ed. Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011; Limba păsărilor, Ed. Humanitas, 1994, 1997, 2009; Chipuri și măști ale tranziției, Ed. Humanitas, 1996; Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman și Elena Ștefoi), Ed. Polirom, 2002; Despre îngeri, Ed. Humanitas, 2003 Sprijin vital, 18 decembrie 2006, Mihai Stirbu, Roxana Roseti, Jurnalul Național, accesat la 28 august 2013Despre Ingeri - Andrei Plesu, 30 iulie 2012, Stelian Gombos, CrestinOrtodox.ro, accesat la 28 august 2013LiterNet, http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=140 e-book, 2005, 2005, 2012, 2015; Obscenitatea publică, Ed. Humanitas, 2004, 2005; Comèdii la porțile Orientului, Ed. Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012; Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Ed. Humanitas, 2006, 2007; Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici și Anca Manolescu), Ed. Humanitas, 2007; Note, stări, zile (1968 - 2009), Ed. Humanitas, 2010, 2012; Despre frumusețea uitată a vieții (reunește eseuri din "Dilema veche" și "Adevărul"), Ed. Humanitas, 2011, 2014, 2016, 2022; Față către față. Întâlniri și portrete, Ed. Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste, Ed. Humanitas, 2012, 2021; Din vorbă-n vorbă, Ed. Humanitas, 2013 VIDEO „Din vorbă-n vorbă“ cu Andrei Pleșu, o carte scrisă în 23 de ani, 23 noiembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014; Neliniști vechi și noi, Ed. Humanitas, 2016; Despre inimă și alte eseuri, Ed. Humanitas, 2017; Pe mâna cui suntem?, Ed. Humanitas, 2018; Despre destin (coautor Gabriel Liiceanu), Ed. Humanitas, 2020; Dialoguri de duminică (coautor Gabriel Liiceanu), O introducere în categoriile vieții, Ed. Humanitas, 2021, ISBN 978-973-507-32-13 O idee care ne sucește mințile (coautori Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici), Ed. Humanitas, 2022; Capodopere în dialog, Ed. Humanitas, 2023;
Lucrări publicate în străinătate Corot, Murray's Sales and Service, 1973; Ethique de Robinson, Éditions de L’Herne, Paris, 1990 Reflexion und Leidenschaft (Minima moralia); Deuticke, Viena, 1992 Tårarnas gåva: Essä om en minimimoral (Minima moralia); Dualis, Ludvika, 1995 Madarak nyelve (Minima moralia și Limba păsărilor), trad. de Horváth Andor; Pécs: Jelenkor, 2000; Robinson etikája: Az intervallum etikájának elemei (Minima moralia); Tinivár, Kolozsvár, 2000 Eliten - Ost und West; Berlin, de Gruyter, 2000;