Mănăstirea Agapia (denumită și Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Este amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec.

Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861.

Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Biserica „Sf. Voievozi” - datând din secolul al XVII-lea și având codul NT-II-m-A-10627.01 Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” - datând din 1864 și având codul NT-II-m-A-10627.02 Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov” - datând din 1821 și având codul NT-II-m-A-10627.03 Chiliile - datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.04 Construcțiile din incintă - datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.05 Turnul clopotniță - datând din 1823 și având codul NT-II-m-A-10627.06 Bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” - datând din 1780 și având codul NT-II-m-A-10627.07

La acestea se adaugă și Casa scriitorului Alexandru Vlahuță (o chilie în care locuia scriitorul când venea în vizită la mănăstire), transformată în 1966 în muzeu memorial. Ea datează din 1885 și are codul NT-II-m-B-10628.

Istoric Ctitorirea mănăstirii thumb|right|300 px|Curtea interioară a Mănăstirii Agapia (chilii).

Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din deal. Denumirea de Agapia provine de la sihastrul Agapie care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche. Deoarece mănăstirea din deal era greu accesibilă, după anul 1600 unii călugări s-au stabilit aici și au construit o biserică de lemn.

Ctitorul Mănăstirii Agapia din Vale sau Agapia Nouă este hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). El a construit Biserica cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu.

Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă:

În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele și uricele din secolele următoare consemnează noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe de țigani robi făcute către mănăstire.Pr. Scarlat Porcescu - "Mănăstirea Agapia", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - „Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 312.

Invaziile cotropitorilor au avut urmări dezastruoase pentru mănăstire. De mai multe ori călugării au fost siliți să se refugieze în munți sau să treacă munții în Transilvania, lăsând mănăstirea pustie. Menționăm doar atacurile turcilor și tătarilor din 1671-1672, când mănăstirea a fost avariată; jefuirea Agapiei de către tătari în iarna anului 1674-1675; prădarea mănăstirii de către poloni în 1680, care au transformat biserica mare în grajduri de cai sau avarierea mănăstirii de către oștenii regelui Sobieski în perioada 1689-1693.

Mănăstire de maici thumb|right|320 px|Mănăstirea Agapia - fotografie de epocă din perioada 1901-1904. A fost realizată de Alexandru Antoniu (1860-1925) și publicată în "Album general al României: compus din 300 tablouri reprezentînd monumentele istorice și contimporane, posițiuni pitoresci, Domeniul Coroanei și costume naționale cu descrierea istorică și pitorească" (Dresden, C. G. Röder, 1901-1904).

Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi, Mănăstirea Agapia a devenit mănăstire de maici.N.A. Bogdan - „Orașul Iași (monografie istorică și socială)” (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 448. Cu acest prilej, a fost înființată o școală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Ca stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului.

La 16 septembrie 1821, în timpul domniei lui Mihail Suțu al II-lea (1819-1821), complexul monahal a fost devastat și incendiat de turci. Pe latura nordică a bisericii se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: Lucrările din anii următori au refăcut complexul monahal și a fost supraînălțat turnul clopotniță.

În anul 1847, pe latura de sud a incintei, la etaj, a fost amenajat un paraclis cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Duminica Tuturor Sfinților. Paraclisul a fost sfințit la 31 august 1847, iar catapeteasma sa a fost adusă de domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) de la Mănăstirea Bisericani.

Între anii 1858-1862, în timpul stăreției maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrări de reparații și de extindere a bisericii: au fost desființate zidurile interioare dintre naos și pronaos și dintre pridvor și pronaos, s-au mărit golurile ferestrelor, au fost adăugate la sudul altarului un diaconicon și la nordul altarului un proscomidiar, iar în partea de vest a fost prelungit pridvorul încoronat de un fronton în stil clasic. Biserica a avut de atunci trei turle: s-au adăugat câte o turlă deasupra pridvorului închis și a altarului, alături de cea a Pantocratorului.Mănăstirea Agapia la 1900 , 12 martie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 15 iunie 2013

Maica Tavefta l-a adus pe pictorul Nicolae Grigorescu, pe atunci în vârstă de numai 20 ani, pentru a picta pereții interiori ai bisericii (1858-1861). Cu ocazia acestor reparații, biserica a fost înzestrată cu mobilier înnoit, lucrat la Viena și Paris.Vasile Dascălu - "Criterii și concepte de restaurare și conservarea ansamblului monument istoric „Mănăstirea Agapia”, jud. Neamț", în vol. Lucian-Valeriu Lefter, Aurica Ichim și Sorin Iftimi (coord.) - "Monumentul - tradiție și viitor" (Ed. Doxologia, Iași, 2011), p. 277. Biserica a fost resfințită la 25 ianuarie 1862 de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos.

Cu acel prilej, pe peretele vestic al pronaosului a fost pictată o lungă inscripție: "Așa cum istoria acestei S:Monastiri Agapia încredințeazâ: Câ biserica dela Agapia Vechie, este ziditâ pe la Anul 7095 de Domnul PETRU IV. V:V:D. celu zisu schiopul. Cu tote aceste din Documente puține însâ ce sar mai pute afla în archiva Monastirei, din cauza a mai multe triste evenemente ce sau petrecutu, precum: resbelu, revoluții și mai cu osebire la Anul 1821, când a arsu Monastirea, sa întâmplatu însemnatâ pierdere din Documente și odorâle Monastirei; Totuși se știe fârâ îndoialâ câ Monastirea Agapia este fondatâ în timpurile cele mai antice a înființârei Tagmei monahicesci. 57 de Ani dupâ ce a fostu ziditâ Biserica din dealu Agapia vechie, sau începutu zidirea Bisericei acesteia Cathedrala care sâ vede și astâdi în Monastirea Agapia din vale de Hatmanul GAVRIIL fratele lui VASILIE LUPU V:V:D. și Domna LILIANA cu hramul S:Voevozi Mihail și Gavriil. Sâvîrșindu zidirei acestei Biserici au sfințito la Anul 7151 Septemvrie în 3 zile, precum încredințedâ Inscripția aflătore pe fațada despre Miaza zi [în litere Sârbesci], zidindu chilii de lâcuințâ în jurul Bisericei, încunjurînd Monastirea cu zidu, au înzestrato și cu moșii spre înlesnirea viețuirei monahiloru. Au petrecutu monahi în acestâ monastire pânâ la Anul 1805, când au eșitu Monachi [câlugâri] și sau înlocuitu cu Monahii [Câlugârițe], făcânduse acestă schimbare prin hrisovul Domnului ALESSANDRU MORUZ V:V:D. La Anul 1821 Septemvrie acestă Bisericâ și Monastirea au suferitu gre întâmplare cu arderea focului despre Turci, reparanduse dupa aceia Biserica și chiliile la Anul 1825, precum se aratâ prin Inscripția fațadei despre Miaza nopte. Despre ce mai din urmâ reparație a acestei Biserici. La Anul 1858 sa fâcutu o reparație radicalâ în lâuntrul Bisericei și anume: Sau mâritu ferestrele în proporția ce se vedu, sa fâcutu de iznovâ din temelie Proscomedia, sa înâlțatu vesmînteria vechia în proporția Bisericei, sa deschis colona ca sâ vede formânduse pe 4 stîlpi de piatrâ cu legâturi de fieru, luânduse pridvorul vechiu înlâuntrul Bisericei, sa fâcutu mormîntul Ctitoriloru - de piatrâ sculpatâ, sa fâcut din nou pridvorul [antretul Bisericei] desupra câruia veșmîntăria noâ, sau tencuitu din nou pâreții înlâîntru și pe din afarâ imitânduse în formâ de piatrâ sculpatâ, iară înlâîntru sa zugrăvitu peste totu [colore lucrate în oleiu] cu ornamente și tablouri religiose din Istoria, sfînta de câtra Pictorul N:GRIGORESCU. Asemene Catapetesma din nou sau fâcutu poleitâ și zugrâvitâ, Stranele și parchetul din nou, Strana pentru S:Icona de fieru și poleitâ, precum și Anvonul de fieru poleitu pârți și alte amenunțimi de înbunâtâțire în lâuntrul Bisericei, care tote sau fâcutu cu cheltuialâ din venitul Monastirei. Osebire: Sculpatul Catapetesmei. Strana Sfintei Icone, Anvonul, Policandrul cel mare comisionatu la Viena calitate de fieru lucratu cu auru în focu și înbrâcatu cu cristalu, Candelabrele dela Icoanele împerâtesci de bronzu lucrate în focu comisionate la Paris, Argintârii și alte obiecte objecte de înbunâtâțire și înfrumsețare au contribuitu mai multe Persone ce se vedu în condica fâcâtorelor de bine. Fâcânduse acestâ radicalâ reparație și objectele prescrise mai susu, prin rîvna și osîrdia SFINȚIEI SALE SHIMONAHIA, TAVIFTA URSACHE, ARHIMANDRITA și STARIȚA Sfintei Monastiri Agapia. Incepânduse zisa reparație la Annul 1858, în vremea câimâcâmiei Prințului Vogoridi, și Innaltu Pre Sfințitului Mitropolitu al Moldaviei D:D: Sofronie Miclesco. Terminânduse reparația la Anul 1862, în zilele Innâlțimei Sale Domnitorului, ALESSANDRU IOAN I, CUZA V:V:D. Fiind vacantu Scaunul Sfintei Mitropolii a Moldaviei, iarâ Loco-țiitoriu Archiereul Chesarie Sinadon. Fâcânduse înnoirea Bisericei de PREA SFINȚITUL ARCHIEREU CALINIC MICLESCO HARIOPOLEOS, La Anul 1862 Januariu în 25 zile."

De asemenea, au fost renovate chiliile din incintă și biserica Mănăstirii Agapia Veche. În mănăstire au fost organizate o școală de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare și broderii, precum și o școală de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu. În anul 1873, stareța Tavefta a îmbrăcat icoanele din catapeteasmă în argint, precum și icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni.

La 23 iulie 1903, un nou incendiu a produs pagube mănăstirii: au ars chiliile din incintă, clopotnița, acoperișul bisericii mari și 16 case din afara incintei. Biserica a fost reparată la începutul secolului al XX-lea, dar i s-a păstrat numai turla de pe Pantocrator, celelalte două turle nemaifiind reconstruite. Paraclisul a fost refăcut pe cheltuiala prințesei Raluca Sturza. Pictura bisericii a fost acoperită de fum și funingine și astfel, în octombrie 1928, profesorul I.D. Ștefănescu, ajutat de ieromonahii Vichentie Malău și Ghervasie Hulubariu, a curățat picturile lui Nicolae Grigorescu.

Lucrări de reabilitare