Scorpionii (Scorpiones) sunt un ordin de animale nevertebrate din clasa Arachnida, încrengătura Arthropoda. Scorpionii au un aspect înșelător de răcușor. Se deosebesc ușor de alte arahnide după pedipalpii în formă de clește și metasoma (coada) ce se termină cu telson. Ca toate arahnidele, au opt picioare, iar corpul este segmentat. În telson sunt localizate glandele veninoase. Canalele acestor glande se deschid în exterior printr-un ac. Deși scorpionii au o reputație înfricoșătoare, doar 25 de specii au venin capabil să ucidă omul. Ei se întâlnesc în special în zonele tropicale și subtropicale. În regiunile temperate ei se întâlnesc foarte rar. În prezent ordinul cuprinde peste 1.400 de specii, care au dimensiunea corpului între 9 mm (Typhlochactas mitchelli) și 21 cm (Pandinus imperator).
Etimologie Denumirea de scorpion provine de la cuvântul latin scorpio, fiind un împrumut din greaca veche: σκορπίος (skorpíos). Termenul grecesc, probabil, este originar din limba protoindo-europeană: *(s)ker – „a tăia”.Skorpios, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, at Perseus
Morfologie externă 230px|left|thumb|Morfologia scorpionilor: 1 - prosomă; 2 - mezosomă; 3 - metasomă; 4 - pedipalp; 5 - picioare; 6 - chelicer; 7 - chelă; 8 - articolul mobil al chelei, manus; 9 - articolul fixal chelei, tarsus; 10 - telson; 11 - anus. 230px|left|thumb|Cleștele de la vârful pedipalpului Corpul scorpionilor este divizat în câteva regiuni numite tagme. Anterior se află prosoma (cefalotorace), iar posterior – opistosoma (abdomen). Opistosoma este împărțită în continuare în mezosomă (preabdomen) și metasomă (postabdomen). Metasoma, numită uneori și coadă, este îngustată și se termină cu un telson. Prosoma poartă 6 perechi de apendice (membre), pe când la opistosomă pot fi menționați doar pieptenii. Segmentele corpului sunt acoperite cu sclerite – plăci ale cuticulei. Plăcile dorsale a corpului se numesc tergite, cele ventrale sternite. Tergitele se acordă cu sternite prin pleurite membranoase laterale. Ele sunt moi în comparație cu sclerite chitinizate. Cuticula este foarte dură, fiind impregnată cu fier și zinc. Această oferă o protecție împotriva dușmanilor și constituie un strat hidrodermic (lipoproteic), protejând animalul de deshidratare. Cuticula este secretată de glandele epidermice și periodic scorpionul năpârlește.
Prosoma reprezintă 6 segmente dorsale contopite formând carapacea nesegmentată și puternic scleritizată. Ea poartă 2 ochi mediani și 5 laterali, câte o pereche de pedipalpi și chelicere, și 4 membre locomotoare care se termin cu gheare. Poziția ochilor depinde de structura solului în care locuiescScorpions. Tot pe prosomă se află și orificiul bucal. El este înconjurat de articolele bazale ale primelor membre, care formează cavitatea preorală, numită și atriu bucal. Această cavitate participă la fărâmițarea hranei. Prima pereche apendice sunt chelicerele. Ele sunt, relativ, scurte se află preoral și se termin cu o chelă. Chela este alcătuită din 2 articole unite care formează clește. Chelicerele sunt utilizate la apucarea și fărâmițarea prăzii. Pedipalpii reprezintă membre prehensile alcătuite din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patela, tibie, și tars. Ultimul articol, de asemenea, este în formă de clește. Suprafața lor este acoperită cu trihobotrii, receptori tactili. Pedipalpii sunt folosiți la prinderea prăzii și la luptele cu dușmanii. Următoarele 4 apendice reprezintă membre locomotoare (picioare). Ele sunt alcătuite din 7 articole, plus bazitars. Picioarele sunt nescleritizate. Articolul tarsal se termină cu o pereche gheare. 230px|right|thumb|Metasoma și telsonulA - membrană conectivă; B - al cincilea segment al metasomei;C - trihobotrii; D - anus; E - telson; F - glanda veninoasă; G -ac Mezosoma este largă, turtită dorso-ventral, alcătuită din 7 segmente (somite). Primul segment prezintă un opercul genital, sub care se deschide orificiul genital. Operculele femelelor sunt duble, pe când la masculi fuzionate. Pe al doilea se găsesc două structuri numite pieptene, bogate în terminații nervoase cu rol de receptori senzitivi, fiind implicați și în împerechere. Astfel, pieptenii îndeplinesc funcțiile chemo- și mecanoreceptoare. Pe celelalte 4 segmente mezosomale se află câte o pereche de stigme pulmonare. Stigmele pot fi în formă de fante, circulare, eliptice sau ovale. Dorsal și ventral, mezosoma este acoperită cu tergite și, respectiv, sclerite chitinizate care se acordă cu o membrană pleurală laterală. Membrana pleurală este flexibilă și nesclerificată.
Metasoma (“coada”) este îngustă și formată din 5 segmente, terminându-se cu telson. În interiorul telsonului sunt situate glandele veninoase. Tergitele și sternitele sunt contopite formând un inel. Apendicele și membrana pleurală lipsesc. Telsonul se termină cu un ac în care se deschid canalele glandelor veninoase. Aparatul veninos este folosit pentru omorârea prăzii și pentru apărarea de dușmani. Scorpionul apucă prada cu pedipalpii și o înțeapă, introducându-i veninul. Ventral, între segmentul 5 și telson se deschide orificiul anal.
Anatomie Cavitatea internă a corpului se numește hemocel. În el sunt localizate toate organele interne și tot aici se revarsă hemolimfa (sângele), scăldând aceste organe. La limita dintre prosomă și mezosomă, hemocelul este divizat de către o diafragmă transversală. Sistemul nervos la scorpioni este reprezentat de creier, lanț nervos ventral și o masă ganglionară subesofagiană. Creierul este compus din 2 regiuni: protocerebron, situat anterior și tritocerebron, situat posterior. Protocerebronul inervează ochii, iar tritocerebronul – chelicerele. Creierul dorsal și masa nervoasă subesofagiană sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns de esofag. Ganglionul subesofagian este larg și lat, ocupând o suprafață, relativ, mare în centrul prosomei. Acesta inervează pedipalpii, picioarele și țesuturile din primele patru segmente ale mezosomei. Lanțul nervos ventral este compus din 7 ganglioni, 3 în mezosomă și 4 în metasomă.
Organele de simț. Cel mai dezvoltat simț al scorpionilor este văzul. Pe partea superioară a prosomei sunt plasați 3 – 6 perechi de ochi. Dintre aceștia o pereche mai dezvoltată sunt situați anterior și medain, iar restul în grupuri laterale. Scorpionii posedă organe senzitive specifice numai lor, numite piepteni (lat. pectines). Aceștia reprezintă plăci cu o margine zimțată, asemănătoare pieptenilor. Pieptenii se găsesc pe la doilea segment al mezosomei. Funcția lor nu este pe deplin cunoscută. Cel mai probabil, ei sunt receptori tactili sau olfactivi, iar datorită poziției lor alături de orificiile genitale se presupune că ar putea juca un rol excitant în timpul copulării. Receptorii olfactive sunt reprezentați de organele lirifome, invaginări înguste în cuticulă la capătul cărora se află celule senzitive. Aparatul circulator este de tip deschis. Inima de formă tubulară se află în partea dorsală a mezosomei între lobii hepatopancreasului. Ea este împărțită în 8 camere. Fiecare cameră este înzestrată cu câte o pereche de osteole – orificii prin care hemolimfa ajunge înapoi în inimă. Inima este înconjurată de pericard care formează o cavitatea umplută cu hemolimfă. Șapte perechi de mușchi laterali, de care e fixată inima, sunt responsabili de extinderea inimii. Iar contracția e realizată de mușchii circulari ai inimii. Anterior și posterior pornesc câte o aortă cefalică și, respectiv, posterioară. Ambele aorte se ramifica în artere care se deschid în hemocel, adică în lacunele dintre organe. În plus, de la fiecare cameră a inimii pornesc câte o arteră laterală, în total 8 artere. Două artere din regiunea prosomei se unesc formând un inel în jurul tubului digestiv, de la care pleacă posterior o arteră, relativ, voluminoasă ce însoțește și alimentează lanțul nervos ventral. În timpul contracției hemolimfa este pompată în aorte, de aici în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și ajunge în pericard. De aici, în timpul extinderii inimii de către mușchii laterali, hemolimfa nimerește în inimă prin osteole. Ca pigment respirator hemolimfa conține hemocianină. Respirația se execută prin 4 perechi de plămâni (numiți și saci pulmonari) situați în segmentele 3 – 6 ale mezosomei. În exterior ei sunt vizibili ca zone albe situate lateral pe sternite. Intern, plămânii prezintă lamele aranjate paralel în care se efectuează schimbul gazos dintre hemolimfă și aer. Plămânii sunt puternic vascularizați. Ei se deschid în exterior prin orificii laterale, numite stigme. Fiecărui plămân îi revine câte o stigmă. Aparatul digestiv. Înainte de a consuma prada, scorpionii o lichefiază prin injectarea enzimelor digestive, având loc digerarea externă parțială. Tubul digestiv poate fi divizat în trei regiuni intestin anterior, mediu și posterior. Orificiul bucal este urmat de un faringe. Faringele, fiind înconjurat și ajutorat de mușchi, aspiră lichidele predigerate în intestin. Faringele trece în esofag, de la început îngust, însă se dilată. În porțiunea dilatată se deschid canalele glandelor salivare. Faringele și esofagul constituie intestinul anterior. Apoi urmează regiunea cea mai lungă a tubului digestiv – intestinul mediu. Intestinul mediu formează 6 perechi de cecuri sau diverticule digestive. O pereche de diverticule se plasează în prosomă, restul cinci – în mezosomă. Aceste diverticule măresc suprafața de absorbție a hranei, ocupând cea mai mare partea o volumului corpului. Aici are loc și depozitarea hranei. Intestinul posterior este scurt și se termină cu anus. Excreția în regiunea prosomei este realizată de glandele coxale, ce se deschid la baza celei de a treia perechi de picioare. În opistosomă funcția excretoare e îndeplinită de o pereche de tuburile lui Malpighi. Glandele coxale elimină metaboliții sub formă de acid uric, iar tuburile – guanină. Aparatul genital. Scorpionii sunt animale unisexuate. Masculii posedă 2 testicule situate printre diverticulele digestive. fiecare testicul este alcătuit din 2 tuburi longitudinale și unite prin alte tuburi transversale. Anterior pereche de tuburi de longitudinale se contopesc în vasul deferent. Vasele deferente se unesc și se deschid în operculul genital. De vasul unic sunt conectate vezicule seminale. Gonadele femelelor, ovarele, la fel sunt alcătuite din tuburi longitudinale unite prin 4 tuburi transversale. Anterior ovarele continuă cu oviducte ce se unesc în receptaculul seminal. Orificiul genital se află pe primul segment al mezosomei.
Reproducerea miniatura|Black scorpion Majoritatea scorpionilor se reproduc sexual. Însă la unele specii (Hottentotta hottentotta, Hottentotta caboverdensis, Liocheles australasiae, Tityus columbianus, Tityus metuendus, Tityus serrulatus, Tityus stigmurus, Tityus trivittatus și Tityus urugayensis), în lipsa masculului s-a observat partenogeneza, un proces în care din ouăle nefertilizate se dezvoltă embrionii. Reproducerea sexuală se realizează prin transferul unui spermatofor de la mascul la femelă. Copularea, spre deosebire de alte arahnide este complexă. Masculul își găsește femela cu ajutorul unui amestec de feromoni și vibrațiilor. Împerecherea începe cu un dans, cei doi încleștându-se cu pedipalpii. Ritualul poate implica și alte comportamente: „sărutul” cheliceral, injectarea a unei cantități mici de venin în pedipalpii femelei sau pe marginea prosomei ei, ca un mijloc pacificator. Când masculul a identificat o locație adecvată, el depune spermatoforul pe substrat și apoi ghidează femela în așa fel, încât spermatoforul să intre în opercula ei, având loc fertilizarea. Odată ce împerechere este finisată cu succes, masculul și femela se vor separa.
Dezvoltarea 300px|right|thumb|Compsobuthus werneri cu "nou-născuții" pe spate