Familia (din latină: familia) reprezintă un grup de persoane înrudite fie prin consangvinitate (prin naștere recunoscută), fie prin afinitate (prin căsătorie sau alt tip de relație). Scopul familiei este de a menține bunăstarea membrilor săi și a societății. În mod ideal, familiile oferă predictibilitate, structură și siguranță pe măsură ce membrii se maturizează și învață să participe la viața comunității. Din punct de vedere istoric, majoritatea societăților umane folosesc familia ca lăcașul primordial al atașamentului, hrănirii și socializării.Alhussain, Khalid, Shah, Drishti, Thornton, James, Kelly, Kimberly. Familial Opioid Misuse and Family Cohesion: Impact on Family Communication and Well-being. Addictive Disorders & Their Treatment 2019;18(4):194–204. .Lander L, Howsare J, Byrne M. The impact of substance use disorders on families and children: from theory to practice. Soc Work Public Health. 2013;28:194–205.
Antropologii clasifică cele mai multe organizații familiale ca fiind matrifocale (o mamă și copiii ei), patrifocale (un tată și copiii lui), conjugale (o soție, soțul ei și copiii, numită și familia nucleară), avunculare (un bărbat, sora lui și copiii ei) sau extinse (pe lângă părinți și copii, pot include bunici, mătuși, unchi sau verișori).
Domeniul genealogiei are ca scop urmărirea descendenței familiilor de-a lungul istoriei. Familia este, de asemenea, o unitate economică importantă, studiată în cadrul economiei familiei. Cuvântul „familii” poate fi folosit metaforic pentru a crea categorii mai cuprinzătoare, cum ar fi comunitatea, națiunea și satul global.
Etimologie Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus” (sclav de casă), înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului.. În trecut, familia era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul. Între aceștianu existau, de fapt, relații familiale, ci erau considerați o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater, ci genitor.
Funcțiile familiei
Familia are mai multe funcții sociale și biologice. Funcția biologică de reproducție umană a familiei este controversată. În prezent, acest lucru nu mai este concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin „reproducție” se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației următoare. Astfel, familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.
Cele trei funcții sociale elementare ale familiei sunt: Funcția de socializare - formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială.Russon, John, (2003) Human Experience: Philosophy, Neurosis, and the Elements of Everyday Life, Albany: State University of New York Press. pp. 61–68.George Peter Murdoch Social Structure p. 13 Funcția economică - asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli. Funcția politică - asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această funcție a familiei poate duce la nepotism.
Din aceste trei funcții se pot distinge și: Funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei, prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase. Funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerea copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire, etc.).Schneider, David 1984 A Critique of the Study of Kinship. Ann Arbor: University of Michigan Press. p. 182Deleuze-Guattari (1972). Part 2, ch. 3, p. 80 Funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei.
Forme de familie
Deși primii antropologi și sociologi occidentali considerau că familia și rudenia sunt asociate în mod universal cu relațiile de „sânge” (pe baza ideilor comune în culturile lor), cercetările ulterioare au arătat că multe societăți înțeleg familia prin ideile de a trăi împreună, de a împărți hrana și de a împărtăși îngrijirea și îngrijirea. Sociologii au un interes deosebit în ceea ce privește funcția și statutul formelor de familie în societățile stratificate (în special în cele capitaliste).
Potrivit lucrărilor cercetătorilor Max Weber, Alan Macfarlane, Steven Ozment, Jack Goody și Peter Laslett, transformarea uriașă care a dus la căsătoria modernă în democrațiile occidentale a fost „alimentată de sistemul de valori religios-culturale furnizat de elemente ale iudaismului, ale creștinismului timpuriu, ale dreptului canonic romano-catolic și ale Reformei protestante”.
Multe cercetări sociologice, istorice și antropologice se dedică înțelegerii acestei variații și a schimbărilor care se formează în familie de-a lungul timpului. Una din primele forme de familie apărute în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind mama) și, mai târziu, patriarhală (capul familiei fiind tatăl).
Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două persoane sunt căsătorite), formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame (îndeosebi un singur barbat căsătorit cu mai multe femei).
Familia nucleară O familie nucleară (numită și familie simplă sau conjugală) este un grup familial format din părinți și copiii lor (unul sau mai mulți), care locuiesc în mod obișnuit într-o singură casă. Ea se află în contrast cu o familie monoparentală, cu o familie extinsă sau cu o familie cu mai mult de doi părinți. Familiile nucleare se centrează, de obicei, pe un cuplu căsătorit heterosexual care poate avea orice număr de copii. Unele definiri ale termenului includ doar copiii biologici, care sunt frați de sânge, și consideră că frații adoptați sau frații vitregi fac parte din familia apropiată. Alte încapsulări permit includerea unui părinte vitreg și orice amestec de copii aflați în întreținere, inclusiv copii vitregi și copii adoptați. Unii sociologi și antropologi consideră familia nucleară ca fiind cea mai de bază formă de organizare socială, în timp ce alții consideră că structura familiei extinse este cea mai comună structură familială în majoritatea culturilor și în majoritatea timpurilor.
Familia extinsă O familie extinsă este o familie care se prelungește în afara familiei nucleare formată din părinți și copiii lor, incluzând mătuși, unchi, bunici, verișori sau alte rude, care locuiesc în apropiere sau în aceeași gospodărie. Printre formele particulare se numără familiile stem și familiile mixte.
În unele instanțe, familia extinsă locuiește fie cu sau în locul unui membru al familiei apropiate. Aceste familii includ, într-o gospodărie sau în imediata apropiere, rude din familie imediată. Un exemplu ar fi un părinte în vârstă care se mută cu copiii săi din cauza bătrâneții. În culturile occidentale moderne, dominate de constructe familiale imediate, termenul a ajuns să fie folosit generic pentru a se referi la bunici, unchi, mătuși și veri, indiferent dacă locuiesc împreună în aceeași gospodărie sau nu.Andersen, Margaret L and Taylor, Howard Francis (2007). The extended family may live together for many reasons, such as to help raise children, support for an ill relative, or help with financial problems. Sociology: Understanding a diverse society. p. 396 . Cu toate acestea, se poate referi și la o unitate familială în care mai multe generații trăiesc împreună într-o singură gospodărie. În unele culturi, termenul este folosit ca sinonim cu familia consanguină.
Într-o familie stem, un fel de familie extinsă, discutată pentru prima dată de Frédéric Le Play, părinții vor locui cu un copil și soțul/soția acestuia, precum și cu copiii celor doi, în timp ce ceilalți copii vor părăsi casa sau vor rămâne în ea, necăsătoriți. Familia stem este uneori asociată cu practici inegalitare de moștenire, ca în Japonia și Coreea, dar termenul a fost folosit, de asemenea, în unele contexte pentru a descrie un tip de familie în care părinții locuiesc cu un copil căsătorit, cu soțul și copiii acestuia, dar transferul de terenuri și bunuri mobile este mai mult sau mai puțin egalitar, ca în cazul României tradiționale,Gender and Well-Being Interactions between Work, Family and Public Policies COST ACTION A 34 Second Symposium: The Transmission of Well-Being: Marriage Strategies and Inheritance Systems in Europe (17th-20th Centuries) 25th -28th April 2007 University of Minho Guimarães-Portugal http://www.ub.edu/tig/GWBNet/MinhoPapers/Constanta%20Ghitulescu.pdf al nord-estului Thailandei sau al popoarelor indigene mezoamericane. În aceste cazuri, copilul care are grijă de părinți primește, de obicei, casa pe lângă partea sa de pământ și bunuri mobile.
Familia monoparentală
Familia monoparentală constă dintr-un părinte și copiii săi, în cazul în care părintele este fie văduv, divorțat (și nerecăsătorit), fie nu a fost niciodată căsătorit. Părintele poate avea custodia exclusivă a copiilor, sau părinții separați pot avea un aranjament parental în comun, în care copiii își împart timpul (posibil în mod egal) între două familii monoparentale diferite, sau între o familie monoparentală și o familie amestecată. În comparație cu custodia exclusivă, bunăstarea fizică, mentală și socială a copiilor poate fi îmbunătățită prin aranjamentele de colaborare a părinților despărțiți, copiii având astfel acces mai mare la ambii adulți.Sanford L. Braver and Michael E. Lamb, Shared Parenting After Parental Separation: The Views of 12 Experts, Journal of Divorce & Remarriage, April 2018: "The empirical evidence currently available supports the view that children of divorce, on average, benefit substantially from SP [shared parenting] arrangements in which they live with each parent at least 35% of the time. Findings from well over 50 individual studies indicate that children whose parents have SP fare better than those with sole physical custody [...]." Majoritatea familiilor monoparentale sunt conduse de o mamă, dar numărul familiilor monoparentale conduse de tați este în creștere.American Psychological Association, Single parenting and today's family Kathryn M. Feltey, Single-Parent Families , International Encyclopedia of Marriage and Family
Violență domestică Violența domestică este violența care are loc în cadrul familiei. Înțelegerea juridică și socială a conceptului de violență domestică diferă în funcție de cultură. Definiția termenului variază în funcție de contextul în care este folosit. Acesta poate fi definit diferit în contexte medicale, juridice, politice sau sociale. Definițiile au variat de-a lungul timpului și variază în diferite părți ale lumii.
Violența în familie este o definiție mai largă, adesea folosită pentru a include abuzul asupra copiilor, abuzul asupra bătrânilor și alte acte de violență între membrii familiei.Wallace, p. 2
Există o legislație pentru a preveni și sancționa comiterea acestor infracțiuni. Există legi privind activitatea sexuală familială, care prevede că este o infracțiune penală să ai orice fel de relație sexuală între bunici, părinți, frați, frați, mătuși sau unchi.
Abuzul vârstnicilor este, conform OMS: „un act unic sau repetat, sau o lipsă de acțiune adecvată, care are loc în cadrul oricărei relații în care există o așteptare de încredere și care cauzează prejudicii sau suferință unei persoane în vârstă”. Căsătorii forțate și aranjate
Căsătoriile forțate și căsătoriile cu copii sunt practicate în anumite regiuni ale lumii, în special în Asia și Africa, iar aceste tipuri de căsătorii sunt asociate cu o rată ridicată a violenței domestice.