Harry Edmund Martinson (n. 6 mai 1904, Jämshög, Blekinge, Suedia, d. 11 februarie 1978, Stockholm) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974, împreună cu Eyvind Johnson.
Motivația Juriului Nobel a fost următoarea: „pentru o creație scriitoricească prin care captează picătura de rouă și oglindește în ea Cosmosul”.Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, p. 527.
Biografie Harry Martinson s-a născut în 1904 la Blekinge, într-o familie foarte săracă. Tatăl său a decedat în 1910, iar un an mai târziu, mama sa emigrează în America, lăsându-și copiii în grija comunei, care-i încredințează unor familii pentru a-i crește. Singurul său refugiu a fost școala. Câțiva ani a vagabondat prin Suedia, iar la 16 ani s-a îmbarcat marinar la Karlskrona, navigând șase ani pe mările lumii și practicând diverse meserii în diferite țări. Toți acești ani de muncă în cele mai diferite ambianțe a constituit o sursă de inspirație pentru primele lui lucrări literare, două volume de proză (Resor untan mål (Călătorii fără țel), {1932} și Kap Farväl (Capul Adio), {1933}).Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, p. 528.
În jurul anului 1930, a apărut în viața culturală a Suediei un grup de scriitori care pornesc lupta împotriva poeziei de idei. Din inițiativa lui Artur Lundkvist se editează o antologie de poezie intitulată sugestiv Fem unga (Cinci tineri). În afară de Harry Martinson și de Artur Lundkvist, mai fac parte din acest grup Gustav Sandgren, Eric Aslund și Josef Kjelgren. Dintre cei cinci tineri, cel mai talentat a fost Martinson. El continuă tradiția liricii naturii, începută de Linné, fiind unul dintre primii „creatori de limbă” suedezi.
În 1929, s-a căsătorit cu Moa Martinson, o scriitoare suedeză, pe care a cunoscut-o la redacța ziarului anarhist Brand. Ei au divorțat în 1940, ca urmare a opiniilor politice diferite, în special, vis-à-vis de URSS. Harry Martinson s-a recăsătorit, în 1942, cu Ingrid Lindcrantz.
În august 1934, a participat la Congresul scriitorilor de la Moscova - excursie la modă printre scriitorii de stânga din acel timp.Bjurström, Carl-Gustav (1994). „Harry Martinson” în Le nouveau dictionnaire des auteurs de tous les temps et tous les pays. Paris, Laffont-Bompiani.
Distincții Martinson a fost ales membru al Academiei Suedeze în 1949, fiind primul autodidact acceptat în acest forum. În 1954 a primit titlul de Doctor honoris causa acordat de Universitatea din Göteborg. A primit Premiul Nobel pentru literatură în 1974 împreună cu Eyvind Johnson, însă au existat multe critici împotriva atribuirii acestui premiu, întemeiate pe faptul că atât Martinson cât și Johnson erau membri ai Academie Suedeze, cea care decernează premiile.
Opera Romane Resor untan mål (Călătorii fără țel), {1932} Kap Farväl (Capul Adio), {1933} Nässlorna blomma (Floarea de urzică), {1935} Vägen ut, {1936} Vägen till Klockrike (Drumul spre Calea-ntoarsă), {1948}
Poezii Spökskepp, (1929) Aniara, (1956) (poem cosmic)
Eseuri politice
Verklighet till döds (Realitatea care ucide)Dicționar Enciclopedic, 200, Vol.IV. L-N, Ed. Encicliopedică București, pag. 202.
Opere postume
Längs ekots stigar (Pe cărările ecoului) - 1978 Doriderma - 1980 Bollesagor - 1983 Ur de tusen diktermas bok (Cartea celor o mie de poeme) - 1986 Gyro (volum scris în 1946-1947) Eseu - 1986
Referințe critice
Note
Legături externe
Biografie Biografie {Premiul Nobel}
Categorie:Nașteri în 1904 Categorie:Nașteri pe 6 mai Categorie:Decese în 1978 Categorie:Decese pe 11 februarie Categorie:Poeți suedezi Categorie:Romancieri suedezi Categorie:Laureați suedezi ai Premiului Nobel Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură Categorie:Scriitori care s-au sinucis Categorie:Poeți din secolul al XX-lea Categorie:Suedezi din secolul al XX-lea