Ametistul este o varietate de cuarț violet-albăstrui.
Istoric Originea etimologică a numelui provine din limba greacă αμεθυστoς (amethystos = „contra beției”), numele acesta se datorează credinței că persoana care poartă un ametist este cruțat de beție la consumarea vinuluise obținea același efect dacă se bea vinul din pocale de ametist. Ametistului i se mai atribuie rolul de apărare contra demonilor, contra furtului, această credință explică faptul că mormântul merovingienilorregilor franci din dinastia Merovingiană conținea șiraguri de ametist.
Ametistele fiind relativ răspândite; în natură, ele au fost folosite, din cele mai îndepărtate timpuri, drept podoabe și în scopuri rituale. Cel mai vechi ametist gravat din câte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice, a fost găsit în mormintele regale din Micene, în urma săpăturilor efectuate de Heinrich Schliemann, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Frumoasa gemă violetă, datând din mileniul al II-lea î.Hr., este gravată în intalie, adică în adâncime. Sculptura reprezintă o căprioară ce-și privește, cu capul întors, puiul care suge. Pe teritoriul Greciei și în Asia Mică s-au descoperit cupe de ametist, datând din mileniul I î.Hr.
Culoare thumb|left|190px|Un ametist șlefuit. În fotografie poate fi observată culoarea specifică pusă în evidență prin șlefuire. Mineralul are frecvent o culoare violetă, de nuanțe diferite până la variante de culoare roz. Culoarea este distribuită neuniform în masa mineralului, astfel apar dungi de nuanțe mai închise, iar piatra poate fi încălzită pentru ca nuanța violet să fie dispersată omogen. Dacă piatra este încălzită prea mult timp, culoarea ametistului se poate schimba în verde, maro sau galben. Factori determinanți ai culorii sunt realizate prin prezența ionilor de Fe care sunt înconjurați de 4 atomi de oxigen (FeO) așezați în structura atomică a rețelei tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin înlocuirea unor atomi de siliciu cu atomi de fier, acest defect de structură fiind cauzată de radioactivitateaceasta fiind o teorie controversată. Ametiste se pot transforma prin supunere la radiațieașezate într-un reactor atomic în cristale incolore. Un efect asemănător de schimbare a culorii se realizează prin expunerea la soareacțiunea razelor ultraviolete, sau la căldură un timp mai îndelungat mineralului.
Răspândire Ametistul este un mineral foarte răspândit în natură, exemplarele mai mari care se pot tăia și șlefui fiind folosite ca pietre prețioase, astfel de cristale s-au găsit în Brazilia, Uruguay, Madagascar, Rusia, Germania și Sri Lanka. Asemenea cristale mari se găsesc în geodele (golurile) filoanelor hidrotermale asociat cu calcedonie și în rocile vulcanice.
Utilizare Ametistul este o piatră prețioasă apreciată, fiind șlefuit frecvent ca briliant, navetă sau briolett. Varietatea de culoare violet închis este cea mai valoroasă, ca și varietate ametrin o stare de trecere de la ametist la citrin. Manipulații prin încălzirea ametistului la 400 se obține culoarea galbenă a citrinului, la fel prin încălzire se poate obține culoarea verde a prasiolitului, sau poate cuarț incolor, ca și degradarea cristalului prin fisurare.
Din secolele XIX-XX se pot obține pietre prețioase pe cale artificială, astfel se pot produce și ametiste care însă se pot deosebi de cele naturale.
Ametiste renumite Un ametist de 343 ct se află la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, iar la Smithsonian Institution din Washington D.C. se află un ametist de 1362 ct, descoperit în Brazilia.
Vezi și Listă de minerale
Note
Legături externe
karrer-edelsteine.de - Ametist
Categorie:Minerale Categorie:Mineralogie Categorie:Pietre prețioase