Prin oximoron (plural oximoroane, din greacă ὀξύς (oxus) și μωρός (mōros); limba franceză oxymoron) se înțelege o figură de stil care combină doi termeni contradictorii. Termenul „oximoron” are următoarea semnificație: figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma unei asocieri paradoxale a doi termeni incongruenți (contradictorii) și aparent incompatibili.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuredști, 2016
Cuvântul “oximoron” este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificații: oxus (ascuțit, pătrunzător; deștept -fig.) și moros – (tocit, prost). Se aseamănă cu antiteza și paradoxul, însă poate fi considerat sinonim doar cu paradoxismul. Oximoronul – împăcarea salvatoare
De exemplu, Lucian Blaga utilizează această figură de stil în poezia Izvorul nopții, "Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea".
Alte exemple: splendoare invizibilă (Rimbaud), piticii uriași (V. Hugo), suferință dureros de dulce (Eminescu), dulci otrăvuri (Blaga), luminoasa umbră (Eminescu), micul om mare (T. Berger), bucurie crudă (Racine), soare negru (Baudelaire), minunată nefericire (Cyrulnik), tăcere asurzitoare (Camus), plasă caldă de răcoare (Arghezi).
Note
Legături externe
Categorie:Figuri de stil Categorie:Logică Categorie:Semantică Categorie:Umor