Zeno Octavian Vancea (n. 8 octombrie 1900, Bocșa, comitatul Caraș-Severin – d. 15 ianuarie 1990, București Calendarul zilei 8 octombrie) a fost un compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român.

A studiat la Lugoj cu Ion Vidu și Iosif Willer, la Cluj cu Gheorghe Dima și Augustin Bena, apoi la Viena, la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-1931) cu Ernst Kanitz, cu care a studiat contrapunctul și compoziția.Zur Rezeption der Wiener Schule im Banat Ulterior, aderă la atonalismul și principiile promovate de cea de a doua școală vieneză (Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg), principii care se vor regăsi, selectiv, în creația sa, fără a renunța complet la tradițiile școlii românești. Cât a fost la Viena, a activat și ca dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Viena.

A predat contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Târgu Mureș (1935-1940 și 1945-1948) și la cel din Timișoara (1940-1945).

A fost apoi director general al învățământului artistic din București (1949-1950), profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București (1952-1968), secretar (1949-1953) apoi vicepreședinte (1953-1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei vicepreședinte a fost din 1968, apoi a lucrat la Revista Muzica (1953-1964) al cărei redactor șef a fost între 1957-1964.

Laureat al premiului "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974).

Creația muzicală A scris numeroase studii de muzicologie, precum și două volume importante despre istoria muzicii românești în secolele 19-20. Rapsodiile bănățene nr. 1 (1926) și nr. 2 (1928), Două dansuri populare pentru orchestră (1931) Priculiciul (suită de balet) (1931), Tripticul Preambul. Intermezzo, Marș (1958) Cinci piese pentru orchestră de coarde (1964) Sinfonietta nr. 2 (1967) Prolog simfonic (1974) Sonata pentru orgă și orchestră de coarde (1976) muzică de film Viața nu iartă (1958), muzică pentru fanfară Rapsodia militară (1958) muzică corală bisericească Psalmul 127 (1927), Liturghia pentru cor mixt pe melodii de strană din Banat (1928) Liturghia nr. 2 pe melodii de strană din Ardeal (1938).

ScrieriMuzica bisericească corală la români tipărit la Editura Mentor (Moravetz) din Timișoara (1944),Istoria muzicii universale și românești (1938), George Enescu (1964), Studii și eseuri (1953-1964), Creația muzicală românească în secolele XIX-XX, două volume (vol.I 1968, vol.2 1979), Studii și eseuri muzicale, Editura muzicală, București, 1974.

Premii și distincții Mențiunea I de compoziție "George Enescu" (1934) Premiul III de compoziție "George Enescu" (1936) Premiul II de compoziție "George Enescu" (1937, 1938) Premiul I de compoziție “George Enescu” (1943) Premiul de Stat (1954) titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509. Premiul de Creație al Uniunii Compozitorilor (1968, 1975, 1977) Premiul internațional "Gottfried von Herder" al Universității din Viena (1974) Membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin, RDG (1975) Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 3.

În cadrul acțiunii "Zilele Culturii la Bocșa", 6-11 noiembrie 2007, compozitorului Zeno Vancea, laureat al Premiului "Herder" în 1974, i s-a decernat, post-mortem, și titlul de "Cetățean de Onoare al orașului Bocșa".Compozitorul lugojean Zeno Vancea, omagiat la Boșca

Note

Bibliografie Martha Popovici: Convorbiri cu Zeno Vancea, Editura Muzicală, 1985 [http://www.banaterra.eu/romana/zeno-vancea Ioan Tomi: DICȚIONAR - 123 compozitori, dirijori, muzicologi personalități ale culturii muzicale din Banatul istoric, Editor: Filarmonica „Banatul“ Timișoara, 2009] Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964 Constantin-Tufan Stan, Zeno Vancea - etape biografice și împliniri muzicale, Editura Tim, Reșița, 2007

Categorie:Compozitori români Categorie:Muzicologi români Categorie:Pedagogi români Categorie:Bănățeni Categorie:Nașteri în 1900 Categorie:Decese în 1990 Categorie:Laureați ai Premiului de Stat Categorie:Decese în București Categorie:Laureați ai premiului Herder